Carti

Compoziţie:1. Ceai diuretic 2. Ceai hepatic 3. Ceai gastric  4. Ceai aromat 5. Cimbrişor de câmp – plantă 6. Cireş – codiţe,frunze 7. Coada calului – plantă 8. Coada şoricelului – flori, plantă 9. Cruşin – coajă 10. Dud – frunze 11. Măceş -fructe, flori 12. Mătase de porumb 13. Mentă – plantă        14. Mesteacăn – frunze 15. Muşeţel – flori 16. Păducel – flori, frunze, fructe 17. Păpădie – plantă 18. Pătlagină – plantă 19. Pătrunjel – frunze 20. Pir 21. Tei 22. Traista ciobanului – plantă 23. Trifoi de câmp – flori 24. Troscoţel – plantă, rădăcină 25. Urzică moartă – frunze 26. Vâsc de măr – frunze 27. Vişin – cozi, frunze 28. Volbură – plantă Preparare: – în 2 litri apă clocotită (apă naturală, de fântână arteziană sau de izvor) se pune combinaţia de plante de mai sus, câte o lingură din fiecare fel de plantă. Combinaţia de plante se păstrează în pungi de hârtie. Se dă în clocot încă 1-2 minute. Se lasă la infuzie cel puţin 30 minute şi se poate strecura, sau se lasă plantele în ceai. Administrare: – internă – cantitatea respectivă de ceai se bea în loc de apă în 24 de ore. Varianta I – se bea din oră în oră câte 3-7 linguri, timp de 16-17 ore, după care urmează o pauză de 6-8 ore. Se poate îndulci, la indicaţie, cu siropuri naturale din zmeură, vişine, mure, lămâie, brad, afine în amestec, după gust. Varianta II – se bea de 3 ori pe zi la mesele principale câte 100-300 ml înainte şi după mânca. Acţiune: – prin aportul de substanţe active, minerale şi vitamine pe care îl are, ceaiul suplineşte nevoile organismului, având totodată efect dezintoxicant, depurativ, anti-inflamator, bacteriostatic asupra căilor urinare, eliminând prin urină toxinele din organism. Indicaţii: – ceai de bază în peste 90% din afecţiuni care au ca efect blocare eliminării toxinelor, acumularea de micro-cristale de uraţi, fosfaţi sau colesterol la nivelul căilor urinare şi încetinirea fluxului renal.

Compoziţie: 1. Răşină de brad 2. Clei de cais 3. Clei de cireş 4. Clei de piersic 5. Clei de prun 6. Clei de vişin Preparare şi administrare: – se ia din fiecare răşină o cantitate cât mărimea bobului de grâu sau a grăuntelui de porumb. Se pune pe plita înroşită sau pe jar, se pune peste ele o pâlnie de metal cu ţeava în sus, se aspiră prin ţeava unei pâlnii de metal o gură de fum şi se înghite în stomac. După fiecare gură de fum înghiţită se tuşeşte de 4 ori (pentru a elimina fumul din plămâni). Se iau câte 4 guri de fum dimineaţa, cu o oră înainte de masă şi seara, la o oră după masă. Intervalul dintre două administrări va fi de 12 ore. La 30 minute după fum se bea o lingură de ulei de măsline după care se iau 100 grame bere specială, proaspătă iar apoi 100 grame apă cât mai sulfuroasă. Acţiune: Antiaterogenă, antiarterosclerotică, hipocolesterolemică, hipolipidică, defavorizează formarea calculilor biliari, renali, etc. Indicaţii: În litiaza biliară, microlitiază biliară şi renală, litiază renală, salivară, arterioscleroză etc.

Compoziţie: – ceaiul de băut recomandat – prima compresă,- lapte fiert – a doua compresă,- ţuică (pălincă) de prune, cât mai veche (53◦-55◦) – a treia compresă,- vin alb de casă – a patra compresă,- vin roşu de casă – a cincia compresă, – frunze de sfeclă de zahăr (iarna se taie felii subţiri din sfeclă de zahăr). Pentru fiecare compresă se folosesc 5 fâşii de pânză albă, subţire şi deasă de aproximativ 15 cm lăţime. Preparare: – se îmbibă prima compresă în ceaiul de băut (neîndulcit), se stoarce bine şi se întinde pe masă. Această făşie se va pune la piele. Urmează în ordine făşiile cu lapte, ţuică, vin alb, vin roşu, puse una peste alta bine stoarse, apoi stratul de frunză de sfeclă de zahăr (dacă nu este sfeclă de zahăr se pune tătăneasă (iarba lui Tatin), frunză de podbal sau brusture. Peste toate se pune o altă făşie uscată, mai lată, cu care se leagă celelalte. Administrare: – se aplică extern pe cele cinci locuri, astfel: 1. – de la rădăcina nasului până la liziera părului, peste ochi, roată, până în spate peste creierul mic. 2. – pe sub bărbie, roată, prin faţa urechilor, până în creştetul capului. 3. – în jurul gâtului, roată. 4. – pe subţiori, roată. 5. – în talie, roată.   Se mai aplică peste locurile cu durere, sau unde va mai apărea durere, întotdeauna circular, în jurul trunchiului, membrului sau articulaţiei bolnave. Acţiune: – are efect antalgic, anti-inflamator. Ajută circulaţia şi „scoate boala în afară”. Indicaţii: – orice afecţiune cu durere, inflamaţie, blocaje ale circulaţiei sângelui sau limfei, contuzii amigdalite, faringite, laringite, cefalee, migrenă, tulburări de vedere, hipoacuzie, bronşită, pneumonie, angina pectorală, gastrită, ulcer, pancreatită cronică, colecistită, hepatită etc. Observaţii: – compresele vor fi aplicate pe locurile precizate şi se vor păstra aproximativ 6-8 ore, de preferinţă noaptea, până se usucă. În caz că după două ore compresa este încă rece şi deranjează, se poate înlătura, dar a doua zi se aplică din nou. Dimineaţa, după îndepărtarea compresei, locul respectiv se masează şi se curăţă cu un tampon de vată umezit într-o soluţie obţinută din spirt medicinal (1/2 parte) şi un amestec de parfumuri din flora spontană: lavandă, lăcrimioare, narcise, trandafiri şi viorele, în cantităţi egale astfel încât să formeze 1/2 doză (efect: desfundă porii), după care se poate face baie. De exemplu:• spirt medicinal 500 g • parfumuri: – levănţică 100 g – lăcrimioare 100g  – narcise 100g (500g)- trandafir 100g – viorele 100g – 

Compoziţie:100 g. ceai din lista 7, 100 g. alcool rafinat, 100 g. spirt medicinal, 100 g. amoniac (spirt) sau 1 lingură dacă e concentrat 90%,   100 g. lapte fiert. Preparare: Se amestecă toate la un loc obţinându-se o soluţie. Administrare: – externă – se spală în fiecare seară înainte de culcare părul şi locul unde nu creşte păr cu un tampon şi se masează uşor 15-20 minute. Se leagă apoi capul ud cu un material de lână neagră (fără să se şteargă) până a doua zi dimineaţa. Se face la fel zilnic 20 zile continuu. Acţiune: – dezinfectantă, regenerativă favorizând creşterea părului.  Indicaţii: – calviţie. Observaţii: – frecţia se face insistent în locul unde părul este rar sau a căzut. Nu se udă materialul cu care se leagă capul în soluţie. Dacă după cele 40 zile de tratament (cu lista 7 şi 8) rezultatele nu sunt mulţumitoare se face o pauză de 20 zile şi se poate repeta. În pauze părul se poate spăla cu săpun de sulf sau şampon cu sulf, urzică, mesteacăn. În acelaşi timp se consultă medicul curant (cel care a recomandat ceaiul) deoarece e posibil să existe şi cauze interne (dezechilibru hormonal) care nu lasă părul să crească. În acest caz va trebui făcută şi o cură de ceaiuri de băut, după indicaţii.

Compoziţie: 1. Cimbrişor de câmp 2. Coada şoricelului – flori, plantă -3. Trifoi roşu ne semănat – flori -4. Salcie galbenă – coajă 5. Salcie roşie – coajă 6.Sunătoare – flori, plantă 7. Porumbar – fructe, frunze -8. Urzică vie – frunze 9.Stejar – frunze 10. Măcieş – fructe 11. Alun – frunze      12. Păducel – flori, fructe, frunze 13. Mur – plantă 14. Nuc – frunze Preparare:  Se pune din fiecare fel de plantă câte 3 linguri (o mână) într-o pungă de hârtie. Conţinutul se pune în 2 litri de apă clocotită şi se fierbe 1-2 minute. Se lasă la infuzie 20-30 minute apoi se strecoară. Administrare:  – extern – se spală şi se masează părul la rădăcină zilnic în fiecare seară 15 minute. Nu se şterge. Se leagă capul ud cu o stofă de lână neagră şi se ţine astfel până a doua zi dimineaţă. Nu se spală părul cu nici un fel de şampon sau săpun. Tratamentul durează 20 zile la rând şi se continuă cu lista 8. Acţiune: Trofică, antiseptică, dezinfectantă externă, favorizând irigaţia firului de păr – combate seboreea (ungerea părului) şi împiedică formarea mătreţei. Indicaţii: – calviţie, mătreaţă, alte afecţiuni dermatologice ale pielii capului şi părului. Observaţii:  Părul mai scurt este mai uşor de tratat. În fiecare seară se prepară un ceai proaspăt. Dacă nu sunt destule plante, acelaşi ceai se poate utiliza 2-3 zile la rând.

Compoziţie: 1. Alun – frunze 2. Cicoare – floare, plantă       3. Coada şoricelului – flori, plantă 4. Măceş – frunze, fructe 5. Mentă – plantă 6. Mesteacăn – frunze 7. Mur – plantă     8. Muşeţel – flori 9. Nuc – frunze 10. Pătrunjel – frunze     11. Soc – flori 12. Stejar – frunze 13. Tei – flori 14. Trifoi – flori 15. Păducel – flori, frunze, fructe 16. Păr pădureţ – frunze Preparare:  Se pun din fiecare plantă câte 3 linguri (o mână) în pungi de hârtie (nu din nylon) până se epuizează toate plantele din compoziţie. Lista poate avea efect dacă există cel puţin 70% din plante, dar este de dorit să fie lista completă. Conţinutul câte unei pungi se pune într-un săculeţ din pânză albă, subţire şi deasă şi se fierbe 1-2 minute în 4-5 litri apă clocotită. După 30 minute de infuzie se pot face procedurile. Aceleaşi plante din săculeţ se pot folosi vara 2-3 zile la rând, iar iarna până la 5-6 zile, dar în fiecare i se completează ceaiul cu apa, până la semn, fără a se mai fierbe. Practic ceaiul se schimbă când se alterează. Pentru inhalaţii se aduce ceaiul până la 90-100ºC. Administrare: – externă -1. – Inhalaţii – câte 7-10 minute, o dată sau de două ori pe zi. Se inhalează o dată pe nas şi o dată pe gură. 2. – Gargară – se iau 100 grame din ceaiul proaspăt fiert şi se păstrează pentru 5-10 gargare pe zi.          3. – Cu ceaiul listei 6 se pot unge părţile bolnave (eczeme, psoriazis, etc.) de 15-20 ori pe zi, după care se uscă fie la soare, fie la căldură uscată, după indicaţii. Acţiune: anti-inflamatoare, emolientă, mucolitică, antiseptică şi anti-fungică şi de refacere a ţesuturilor bolnave (piele şi mucoase), ajută circulaţia sanguină la nivelul mucoaselor. Are efect sedativ. Indicaţii: Gamă largă de afecţiuni respiratorii, vasculare, trofice, ale pielii şi mucoaselor, relaxant al sistemului nervos. Tonic şi trofic general.

Compoziţie: 1 lingură de cafea boabe prăjită şi măcinată, 1/4 lingură scorţişoară, 1/6 lingură cuişoare,  1 lingură zahăr pudră,  1 lingură chimen seminţe, 3 linguri sare dură. Preparare: Se macină toate fin, cu excepţia sării, care rămâne dură, ne-măcinată şi se păstrează separat (sarea are efect higroscopic şi le umezeşte pe celelalte). Administrare: – intern – Se bea câte o linguriţă rasă de praf, peste care se presară sarea, cu câte 100-200 grame lapte fiert şi răcit. Se ia din oră în oră, până la oprirea hemoragiei, dar nu mai mult de 4 linguriţe pe zi. Acţiune: – efect hemostatic la nivelul capilarelor şi al sistemului arteriolelor şi venelor mici. Nu se foloseşte în hemoragii de cauză externă (tăieturi, traumatisme). Indicaţii:  Metroragie (sângerare la ciclu de peste trei zile), epistaxis, gingivoragie, otoragie, hemoragie digestivă superioară şi inferioară (varice esofagiene, ulcer gastro-duo-denal sângerând, rectoragie, hemoroizi), hemoptizie, hematurie. Observaţii: Pentru tratament este obligatoriu a se procura lista completă. Consumul nu trebuie să depăşească o linguriţă pe oră, cel mult 4 ore consecutiv într-o zi. Dacă după a doua sau a treia linguriţă hemoragia se opreşte, atunci nu se mai ia praf. Dacă hemoragia revine a doua zi, se reia tratamentul. Prin hemoragie se înţelege: • gust de sânge în gură • tuse cu sânge • vărsături cu sânge proaspăt sau “in zaţ de cafea” (sânge digerat) • scaun negru, lucios şi păstos, “ca păcura” (melena) • urina roşiatică(hematurie)•sângerarea gingiilor la periat (gingivoragie) • menstruaţie peste trei zile (este considerată hemoragie) • sânge din nas (epistaxis).

Compoziţie: 1.Ceai aromat 2. Ceai gastric 3. Ceai antibronşitic 4. Ceai antiastmatic 5. Ceai antihemoroidal      6. Ceai pectoral 7. Afin – frunze 8. Alun – frunze 9. Anghinare – flori -10. Busuioc – plantă -11. Carpen – frunze -12. Chimion – seminţe -13. Cimbrişor de câmp – plantă   14. Coada calului – plantă -15. Coada racului – plantă –      16. Coada şoricelului – plantă, flori -17. Frag – frunze       18. Ghinţura – plantă -19. Gutui – frunze -20. Lumânărică – flori 21. Măceşe – fructe -22. Mentă – plantă -23. Nuc – frunze -24. Osul iepurelui – rădăcină -25. Păducel – flori, fruct, frunze -26. Pedicuţă – plantă -27. Pelin – plantă –       28. Porumbar – fructe, frunze -29. Rostopască – plantă –     30. Rug de mure – plantă -31. Scai vânăt – plantă -32. Stejar – frunze -33. Sunătoare – flori, plantă -34. Ştevie – plantă -35. Talpa gâştei – plantă -36. Tătăneasă (iarba lui Tatin) – plantă -37. Tei – flori -38. Turiţă mare – plantă -39. Ţintaură – plantă -40. Urzică vie – frunze -41. Zmeură – frunze Preparare:  Se pune câte o linguriţă din fiecare plantă în pungi de hârtie. Rezultă ceaiul gata combinat pentru una sau mai mult zile. În 2.5 litri apă clocotită (apă naturală, de fântână sau de izvor) se pune combinaţia de plante de mai sus, câte o linguriţă din fiecare fel de plantă. Se dă în clocot încă 1-2 minute. Se lasă la infuzie cel puţin 30 de minute şi se poate strecura, sau se lasă plantele în ceai. Se poate îndulci, la indicaţii, cu siropuri naturale din zmeură, vişine, mure, brad, lămâie, afine, în amestec, după gust. Administrare: – internă – cantitatea respectivă de ceai se bea în loc de apă în 24 de ore Variantele I-II sunt pentru pacienţii grav bolnavi. Varianta I: – se bea din oră în oră câte 3-7 linguriţe timp de 16- 18 ore, după care urmează o pauză de 6-8 ore. Varianta II – se bea de 3 ori pe zi la mesele principale câte 100-300 ml. Acţiune: Prin aportul de substanţe active, minerale şi vitamine pe care îl are, ceaiul suplineşte nevoile organismului. Reglează peristaltica intestinală, încetinind-o în caz de peristaltism accelerat şi absorbţie încetinită. Combate fenomenele de fermentaţie şi putrefacţie de la nivelul intestinului gros. Favorizează absorbţia lichidelor intestinale, a sărurilor minerale, vitaminelor şi substanţelor nutritive, având în final efect anti-diareic. Indicaţii: În diaree sau ca tratament de re-mineralizare, vitaminizare şi în substituţie. Lista 4-0 Compoziţie:1. Afin – frunze -2. Busuioc – plantă -3. Chimion – seminţe -4. Urzică vie – frunze -5. Sunătoare – flori, plantă -6. Talpa gâştei – plantă -7. Trandafir – petale -8. Trifoi de câmp – flori – Lista 4-1 Compoziţie:1. Ceai gastric 2. Ceai antihemoroidal 3. Ceai laxativ 4. Coada şoricelului – flori, plantă -5. Traista ciobanului – plantă -6. Turiţă mare – plantă -7. Scai vânăt – plantă -8. Sunătoare – flori, plantă -9. Ţintaură – plantă      10. Gălbenele – flori 11. Pătlagină – plantă 12. Trifoi roşu sălbatic – flori 13. Volbură – plantă 14. Păpădie – plantă  15. Busuioc – plantă 16. Chimion – seminţe 17. Gutui – frunze 18. Nalbă – plantă 19. Dud – frunze 20. Pir – rădăcină Lista 4-2 Compoziţie:1. Ceai aromat 2. Urzică moartă – plantă, flori -3. Iarbă mare – rădăcină, plantă -4. Urzică vie – frunze –       5. Mesteacăn – frunze -6. Răchitan – plantă -7. Chimion – seminţe -8. Volbură – plantă -9. Fasole – teci -10. Păducel – flori, frunze -11. Măcieşe – fructe -12. Vâsc de măr – frunze -13. Grâu – plantă, seminţe -14. Corn – fruct -15. Dud – frunze – Preparare: În pungi de hârtie se pune câte o lingură din fiecare fel de plantă, formându-se astfel ceaiurile pe listele respective (4-0, 4-1, 4-2). Se scrie pe pungă numărul listei. În 2 litri apă clocotită (apă de arteziană sau izvor) se pune combinaţia respectivă şi se dă în clocot 1-2 minute. Se lasă acoperit pentru infuzie 30 minute, apoi se poate strecura sau se lasă plantele în ceai.  Administrare: – intern – cantitatea respectivă (2litri) se bea în loc de apă în 24 h. Varianta I – se bea din oră în oră câte 3-7 linguriţe timp de 16-18 ore, după care urmează o pauză de 6-8 ore.     Varianta II – se beau de 3 ori pe zi la mesele principale câte 100-300 ml. Se poate îndulci cu siropuri naturale din afine, mure, zmeură, vişine, lămâie, brad, în amestec, după gust. Acţiune: Prin aportul de substanţe active, minerale şi vitamine, ceaiul suplineşte nevoile organismului având efecte multiple benefice in special asupra tubului digestiv, ficatului, pancreasului, splinei, rinichilor şi aparatului cardiovascular, concurând la dezintoxicarea organismului (efect depurativ), reglementarea circulaţiei la nivelul capilar stimulând funcţia hepatică şi pancreatică în principal. Indicaţii: În afecţiuni hepatice si pancreatice alternative cu Lista 12 şi în funcţie de scaun după aviz.

Compoziţie: 1. Ceai diuretic 2. Ceai hepatic3. Ceai laxativ 4. Albăstrele – flori -5. Arnică – flori -6. Cicoare – plantă, flori – 7. Cireş – frunze, codiţe – 8. Cruşin – coajă -9. Dud  frunze -10. Fasole – teci -11. Flori de socm12. Gălbenele – flori 13. Grâu – plantă, boabe 14. Iarbă mare – răd. pl.        15. Mătase de porumb 16. Mesteacăn – frunze  17. Muşeţel – flori 18. Nalba – plantă 19. Ovăz – plantă, boabe 20. Păpădie – pl. răd.21. Păr pădureţ – frunze 22. Pătlagină – frunze       23. Pătrunjel – frunze 24. Pir – rădăcină 25.Salcâm – flori  26. Salcie – coajă 27. Sănişoară – rădăcină, plantă 28. Scai vânăt – plantă 29. Traista ciobanului – plantă 30. Troscoţel – plantă , rădăcină 31. Urzică moartă – plantă, flori 32. Vâsc de măr – fruct 33. Vişin – codiţe, fruct 34. Volbură – plantă.  Preparare: În pungi de hârtie se pune câte o lingură de fiecare plantă. Rezultă ceaiul combinat pentru o zi sau mai multe. În 2l apă clocotită (apă naturală, de fântână arteziană sau de izvor) se pune combinaţia de plante de mai sus. Se dă în clocot încă 1-2 minute. Se lasă la infuzie cel puţin 30 de minute şi se poate strecura, sau se lasă plantele în ceai. Ceaiul se poate îndulci cu zaharină, miere de albină sau zahăr cubic. Interzis zahăr tos. Administrare: – internă – cantitatea respectivă de ceai se bea în loc de apă în 24 de ore.  Variantele I-II sunt pentru pacienţii grav bolnavi. Varianta I: – se bea din oră în oră câte 3-7 linguri, timp de 17-18 ore, după care urmează o pauză de 6-8 ore. Varianta II: – se bea de 3 ori pe zi la mesele principale, 100-300 grame. Acţiune: Prin aportul de substanţe active, minerale şi vitamine pe care îl are, ceaiul suplineşte nevoile organismului, având totodată efect depurativ, regenerativ şi purgativ, eliminând toxinele din organism şi reglând tranzitul digestiv şi intestinal. Indicaţii: Ceai de bază în peste 90% din afecţiuni care au ca efect blocarea şi încetinirea tranzitului intestinal, absorbitei intestinale, eliminarea toxinelor şi constipaţiei. Lista 3-0 Compoziţie: 1.Cruşin – coajă 2. Dud – frunze 3. Mesteacăn – frunze 4. Păpădie – plantă  5. Pătlagină – plantă  6. Pătrunjel – frunze. Lista 3-1 Compoziţie:1. Ceai hepatic 2. Cicoare – plantă, flori            3. Coada şoricelului – plantă 4. Mătase de porumb 5. Urzică moartă – plantă, flori 6. Cruşin – coajă 7. Dud – frunze        8. Lumânărică – plantă 9. Mesteacăn – frunze 10. Turiţă mare – plantă 11. Rostopască – plantă  12. Scai vânăt – plantă 13. Mentă – plantă 14. Nalbă – plantă 15. Păpădie – plantă 16. Pătlagină – plantă  17. Pătrunjel – frunze 18. Sunătoare – flori, plantă  19. Muşeţel – flori 20. Fasole – teci. Lista 3-2 Compoziţie:1. Ceai diuretic2. Coada şoricelului – plantă      3. Coada calului – plantă -4. Osul iepurelui – rădăcină          5. Porumbar – fruct, frunze 6. Mesteacăn – frunze                7. Pătrunjel – frunze  8. Troscoţel – plantă  9. Albăstrele – flori 10. Salcie – coajă 11. Vişin – cozi, frunze 12. Mătase de porumb 13. Cireş 14. Rug de mure. Lista 3-3 Compoziţie: 1. Ceai antiastmatic 2. Ceai antibronşic 3. Ceai pectoral l4. Ceai aromat 5. Cimbrişor de câmp – plantă         6. Zmeur – frunze  7. Ovăz – plantă, boabe  8. Alun – frunze 9. Soc – flori  10. Tei – flori  11. Păr pădureţ – frunze . Preparare:  În pungi de hârtie se pune câte o linguriţă din fiecare fel de plantă, formându-se astfel ceaiurile pe listele respective (3-0; 3-1; 3-2; 3-3). Se scrie pe pungă numărul listei. În doi litri apă clocotită (apă de arteziană sau izvor) se pune combinaţia respectivă şi se dă în clocot 1-2 minute. Se lasă acoperit pentru infuzie încă 30 minute apoi se poate strecura sau se lasă plantele în ceai. Administrare: – intern – cantitatea respectivă (2l) se bea în loc de apă în 24 h. Varianta I – se bea din oră în oră câte 3-7 linguri timp de 16-18 ore, după care urmează o pauză de 6-8 ore. Varianta II – se bea de 3 ori pe zi la mesele principale câte 100-300 ml. Observaţii: Se poate îndulci cu siropuri naturale din afine, mure, zmeură, vişine, lămâie, brad. Acţiune: Prin aportul de substanţe active, minerale şi vitamine, ceaiul suplineşte nevoile organismului având efecte multiple, benefice în special asupra tubului digestiv, ficatului, pancreasului, splinei, rinichilor şi asupra aparatului cardiovascular, concurând la dezintoxicarea organismului (depurativ), reglementând circulaţia la nivel capilar stimulând funcţia hepatică şi pancreatică în principal. Indicaţii: În afecţiuni hepatice şi pancreatice alternative cu Lista 12 şi în funcţie de scaun după aviz.

Compoziţie: 1. Alun – frunze 2. Brusture – rădăcină, plantă 3. Cicoare – flori, plantă 4. Cireş  5. Coada calului – plantă 6. Coada şoricelului – flori, plantă 7. Corn – frunze 8. Dud  9. Ferigă 10. Măr pădureţ – frunze, fructe 11. Mesteacăn   12. Muşeţel 13. Măceş 14. Nuc – frunze 15. Pătrunjel       16. Păr 17. Păducel – frunze, fructe 18. Porumbar – frunze, fructe 19. Rug de mure 20. Stejar – frunze 21. Tătăneasă (iarba lui Tatin – plantă) 22. Trifoi – flori 23. Troscoţel – plantă 24. Urzică vie – frunze 25. Vişin  Preparare:  Se pun în pungi de hârtie câte 3 linguri (o mână) din fiecare fel de plantă. Rezultă astfel un ceai gata combinat care se pune într-un săculeţ de pânză deasă şi alba care se leagă la gură. Săculeţul se pune în 20 litri apă clocotită şi se fierbe încă 1-2 minute. Se lasă apoi plantele în ceai 2-3 zile vara sau 5 zile la rând iarna, încălzindu-se doar pentru baie fără a se fierbe. Dacă apa a scăzut mult se poate completa, iar apoi se dă un clocot. Administrare: externă 1-2 băi pe zi, până la glezne, coate sau până la locul indicat, timp de 20 min. Apa să nu fie prea fierbinte! Acţiune: Prin absorbţia substanţelor active la nivelul extremităţilor sau, al trunchiului, are efect local, favorizând circulaţia (sanguina, arterială şi venoasă) şi efect general asupra întreg organismului (tub digestiv, sistem imunitar, sistem nervos). Indicaţii: La indicaţia curantului. Observaţii: Dacă ceaiul se alterează mai repede de 3 zile se va păstra rece afară (iarna) sau se va da un clocot în fierbere seara după ce se va completa apa până la semn. În timpul iernii când nu sunt plante se poate folosi în loc, pleava de fân de livadă (ceea ce rămâne scuturat în iesle la vaci sau în jurul căpiţei de fân sau în păduri.)