Mihai, Calugarul de la Prilog

PREFAŢĂ

Durerile şi neputinţele trupurilor, călugărul Mihai de la Prilog, le oblojea cu ceaiurile lui, iar sufletele (rănite de păcate şi anemiate de necredinţă), cu rugăciunile sale personale şi cu cele recomandate pacienţilor – le reaşeza în poala ocrotitoare a Maicii Sfinte şi le apropia de dumnezeiescul Taumaturg Iisus Cristos.

Noi nu ştim, nici nu putem şti, dacă şi când Autoritatea Bisericească competentă, va proceda la derularea foarte severului proces canonic de beatificare, care în legile şi practica Bisericii Catolice este o acţiune foarte serioasă şi de durată. Vaticanul nu numeşte sfinţi, ci aşteaptă ca cei sfinţi să-şi manifeste calitatea de a fi ridicaţi la cinstirea altarelor. De abia după finalizarea procesului prevăzut de canoane, prin care se constată manifestarea clară şi indiscutabilă a acestor calităţi, numai după aceea, Biserica îi poate compune Tropar şi Condac şi Acatist. Doar atunci se poate înscrie în calendar.

Până atunci, chiar dacă acest „atunci” va exista sau nu va exista, cei tămăduiţi de taumaturgul din Prilog, aduc la mormântul lui florile suave ale recunoştinţei trupurilor vindecate de boli şi ale sufletelor re-apropiate de Bunul şi Înduratul Dumnezeu.

Aşa s-a născut şi această carte.

Mulţumesc tuturor persoanelor – călugări, preoţi, scriitori, fraţi şi surori laici – care au binevoit a ne oferi mărturii orale sau scrise despre cel ce a fost Mihai călugărul de la Prilog, al cărui profil am încercat să-l reconstituim, măcar parţial, pe baza acestora. Am reprodus fidel aceste dovezi, fără a încerca să convingem pe cineva de ceva care nu-i dovedit.

Deosebite mulţumiri ieromonahului bazilian Ermil-Alexandru Jurja, cu care am colindat satele dimprejurul Prilogului, şi nu numai, spre a culege mărturii de la faţa locului.

Despre toate am făcut cuvenita precizare în cuprinsul cărţii sau, după caz, în notele de subsol.

Rog pe Bunul Dumnezeu să răsplătească tuturor această dovadă de cinstire post-mortem a celui rămas viu în conştiinţa multor beneficiari ai harului dăruit lui de către Domnul.

Pe voi, iubiţi fraţi şi surori cititori ai acestor pagini, Vă rog să priviţi această carte ca pe o mărturisire despre iubirea nemărginită a Tatălui, iubire care, ca izvor de viaţă, este transmisă permanent omenirii însetate.

Cu profundă recunoştinţă,

preot Vasile-Romul Pop.

Prilog, Molişet şi Cluj-Napoca,

septembrie-decembrie 2010.

Ctitor de parohie şi de biserică

Cap. I

MIHAI ÎN POSTERITATE

Anunţul funerar

Biroul de presă al Călugărilor bazilieni publica în revista eparhială „Viaţa creştină” din 13 iulie 2000, următorul anunţ: „În a doua jumătate a primei săptămâni de după Rusalii, membrii Ordinului Sfântului Vasile cel Mare se pregăteau pentru pelerinajul anual de la mănăstirea cu hramul ”Coborârea Spiritului Sfânt” din Molişet, pelerinaj
la care urma să participe şi Preasfinţitul Episcop Florentin. Dumnezeu i-a schimbat programul întrucât l-a chemat la Sine pe unul dintre cei mai reprezentativi membri ai Ordinului.

Vineri, 23 iunie 2000, a plecat dintre noi Fratele Mihai sau Călugărul Mihai, cum era numit. În aceste condiţii, dat fiind că ceremonia funerară a fost programată pentru aceeaşi Duminică, 25 iunie, în care la Molişet era pelerinajul, cea mai mare parte a călugărilor l-a însoţit pe ultimul drum, împreună cu un număr impresionant de credincioşi şi cunoscuţi, pe fratele Mihai.

Fratele Mihai s-a născut în ziua de 13 octombrie 1924 în localitatea Prilog, judeţul Satu Mare. Gheorghe – tatăl – şi Terezia – mama – au adus pe lume şi au crescut, în frica lui Dumnezeu, 12 copii.

Din anul 1931 până în anul 1936 Mihai a urmat studiile la şcoala din sat. La vârsta de 14 ani s-a îmbolnăvit de o paralizie pe partea stângă (mână şi picior). În 3 septembrie 1943 Neamţu Mihai intră la Mănăstirea din Bixad, situată foarte aproape de satul său. După doi ani şi jumătate, în ziua de 21 septembrie 1945 este demis din Mănăstire din cauza paraliziei. Cu multă umilinţă, Mihai s-a întors şi a trăit în casa părintească de la Prilog. Pentru a-şi câştiga existenţa, a urmat o şcoală de croitorie la Oraşu Nou, după care a practicat această meserie. A fost îngrijit cu multă dragoste şi ajutat până la ultima clipă de una din surorile sale: Ana.

Din anul 1951 începe să se ocupe sporadic de tratarea de boli exclusiv cu ajutorul plantelor medicinale. Ceea ce l-a făcut cunoscut pe Mihai a fost capacitatea de a citi cu multă precizie problemele interioare ale celor care îl căutau. Din anul 1980, datorită multiplelor vindecări, fratele Mihai este vizitat de tot mai mulţi bolnavi cu boli grave. A fost vizitat însă şi de o serie de persoane care i-au verificat capacităţile şi i le-au confirmat. Este de notat că în ciuda propriilor suferinţe cauzate de paralizie călugărul Mihai se ocupa până la extenuare, dar cu o răbdare care îi „deconspira” starea de viaţă călugărească, de bolnavii care îl căutau chiar şi din străinătate. Cu toate că îşi petrecea mai tot timpul cu bolnavii, Fratele Mihai nu cerea plată, iar donaţiile pe care le-a primit le-a folosit pentru a construi biserica unei viitoare mănăstiri pe pământul său. Mănăstire destinată să menţină nestinsă flacăra spiritualităţii baziliene aprinsă în Ţara Oaşului de călugării bazilieni greco-catolici de la Bixad.

Dar, aşa cum unul dintre confraţii săi din Ordin a subliniat, în predica de la înmormântare, exista ceva în viaţa fratelui Mihai cu care s-a apropiat în mod cu totul deosebit de Cristos. Împreună cu vindecarea trupească, acest călugăr exemplar făcea tot ce îi era posibil pentru ca bolnavul pe care îl avea în faţă să se vindece şi sufleteşte. Datorită dorinţei lui Mihai de a fi călugăr deplin (chiar dacă în clandestinitate, călugării bazilieni greco-catolici se aflau în această situaţie la momentul respectiv), precum şi datorită unei trăiri de excepţie – chiar dacă în particular – a vieţii călugăreşti, în anul 1981 a fost primit în Ordinul nostru de către Superiorul provincial de atunci, părintele de pie memorie Gheorghe Marina, iar in 1986 a depus voturile perpetue.

După 1989 viaţa spirituală s-a intensificat în casa călugărului Mihai, unde a fost amenajată o capelă, care a fost locul unic de rugăciune al credincioşilor din satul Prilog până la construirea bisericii la care făceam referire mai sus. Fidelitatea Fratelui Mihai faţă de Ordinul nostru a fost răsplătită, prin vizita pe care actualul Superior general de la Roma i-a făcut-o în această calitate în anul 1991.

Datorită vieţii deosebite pe care a dus-o fratele Mihai Neamţu, la a-1 conduce pe ultimul drum au fost prezenţi, alături de Superiorul provincial al Ordinului şi de părintele Protopop al locului, un număr impresionant de călugări, călugăriţe şi mai ales de credincioşi. Deşi afirmam mai sus că fratele Mihai a plecat dintre noi, el este totuşi printre noi, şi avem convingerea, că el caută să ne vindece şi în continuare, dar în primul rând de bolile sufletului. Să-i cerem şi să-i primim ajutorul, ajutor care provine de la Cel care ne doreşte totdeauna binele, iar pentru a-L înţelege ne trimite oameni deosebiţi, cum a fost Fratele Mihai”.

2.Investigaţia unui jurnalist a-confesionalist

„Prilog, anul 2008…Două bănci, obosite de trecerea anilor, stau şi acum la intrarea în curtea casei în care a locuit cândva călugărul Mihai Neamţu, celebrul vindecător din Prilog.

Scândura băncilor este aproape putrezită după atâtea intemperii, dar, parcă apăsată de atâtea amintiri, încă stăruie să mai reziste pe bătrânul suport metalic.

Pe aceste bănci au stat cândva zeci de oameni, sute, mii de bolnavi, veniţi la „Mihai din Prilog”, unii cu ultima speranţă de a se vindeca. Poarta este ruginită şi deschisă larg, zi şi noapte, exact aşa cum era mereu şi pe vremea când în faţa ei aşteptau zilnic cei veniţi din toate colţurile ţării.

Pe portiţa fără clanţă a fost aşezată de către cineva o coroniţă din flori, dar s-a ofilit şi ea între timp. Casa în care a locuit cândva unchiul Mihai este neschimbată şi cei care revin la Prilog au impresia că timpul s-a oprit parcă în loc.

Interiorul casei este la fel, aşa cum era şi în urmă cu 10 ani când încă Mihai trăia. Un antreu cu lucruri vechi şi apoi camera mică plină de amintiri în care Mihai îşi primea pacienţii

Azi nu mai stă nimeni aici, pentru că sora Anuca este îngrijită în mănăstire. Trebăluind în casa veche l-am găsit pe călugărul Ghiţă. Era cu aspiratorul tocmai în camera în care Mihai îşi ţinea consultaţiile. În dreapta, un scrin vechi plin de obiecte vechi şi cu sertare îndesate de lucruri care azi nu mai folosesc la nimic. Nu le aruncă însă nimeni, pentru că ele aparţin unei lumi care va dăinui mereu în amintirea oamenilor. Într-un sertar, un teanc de felicitări, adresate toate lui Mihai, trimise din diferite colţuri ale ţării cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou. Am găsit şi mai multe plicuri adresate „tovarăşului” Mihai Neamţu. Ciudată ni se pare azi adresarea către un om care nu a fost vreodată comunist şi care nici nu a iubit acel regim. Într-un alt sertar am găsit ceea ce căutam demult: reţetele lui nea Mihai. De fapt numai o parte din ele. Majoritatea listelor erau trase la xerox sau la şapirograf, dar unele au fost chiar tipărite. Din lista 13, lista 5 sau Baia 2-T am găsit însă foarte multe exemplare. E clar că unchiul Mihai nu a vrut să plece din această lume şi că a mai vrut să vindece oameni.

Călugărul Ghiţă ne-a dat voie să ne uităm la amintirile găsite în sertare, fără să priceapă faptul că am găsit nişte lucruri deosebite, din trecutul vestitului vindecător. Fiindcă de fapt călugărul Mihai nu a avut nici un secret şi a vindecat doar pe bază de ceaiuri. E vorba de ceaiurile făcute din plante medicinale. Într-un alt sertar am găsit mai multe obiecte religioase care împodobeau cândva capela mică în care călugărul Mihai se ruga în liniştea lui. Într-un alt sertar am dat şi de registrele de evidenţă ale parohiei greco-catolice. Ultimele însemnări datează din anul 1999, deci cu un an înaintea morţii lui nea Mihai.

În antreul casei vechi, într-un colţ, zac acoperite de praf diferite instrumente muzicale, la care probabil cântau micii săteni care veneau la slujbe. În vitrina vechii mobile de bucătărie am găsit un lucru care m-a impresionat profund. E vorba de o diplomă acordată post-mortem cetăţeanului de onoare al acestei aşezări, călugărul Mihai Neamţu. De ce aşa târziu? De ce oamenii nu sunt apreciaţi în timpul vieţii lor?

În curtea casei se vede însă rodul muncii sale de o viaţă. O biserică superbă în care greco-catolicii din sat vin să se roage alături de preoţii şi vieţuitorii Mănăstirii Prilog.

Mănăstirea nu este una oarecare. Are două etaje, interiorul e dotat cu mult gust, iar la etajul I se află sala de rugăciuni. În fiecare seară aici se ţin slujbele la care iau parte nu numai cei de la Mănăstire, dar şi credincioşii greco-catolici din sat.

La câţiva metri de biserică este un mormânt. Cel al lui Mihai, călugărul vestit care şi-a închinat viaţa vindecării oamenilor. „Cuvântul Meu e adevărul” – scrie pe mormânt, şi fireşte anii între care omul-legendă a trăit pe acest pământ: 1924-2000.

Pe lespedea mormântului zeci de flori, mai proaspete şi mai ofilite, la fel şi o coroană de flori. La crucea lui Mihai arde o candelă. Funcţionează pe bază de baterie şi pâlpâie ritmic, iar lumina sa dă în întunericul serii o senzaţie aparte.

Aici îşi doarme somnul cel de veci omul la al cărui mormânt se întorc şi azi zeci de oameni ca să-i aducă un ultim omagiu, ca semn de mulţumire pentru sănătatea recăpătată.

A fost călugărul Mihai omul care avea puteri supranaturale? A fost el omul care a văzut prin oameni sau a fost şi el un fel de vraci, cum sunt şi azi mulţi în această ţară? Sigur că părerile despre cel trecut dintre noi în anul 2000 vor fi mereu împărţite şi nu vor face altceva decât să-i mărească faima şi să-i sporească legenda.

Aceasta a început în anii 1970, când ziaristul sătmărean Dorin Sălăjan publica un articol în „Flacăra”, cel mai citit săptămânal central din acea vreme. Articolul era întitulat: „Omul care vede prin oameni”. Sugestiv titlu la un articol care a fost citit în întreaga ţară. Efectul a fost teribil. Zeci şi apoi sute de oameni veneau săptămânal la Prilog. Căutau pe hartă să afle unde este această aşezare şi apoi porneau la drum. Localitatea devenise un centru de pelerinaj, unde se adunau oameni veniţi din toate colţurile ţării. Unii dormeau pe bănci, alţii în maşini, dar mulţi cereau şi primeau găzduire în sat de la localnicii inimoşi. Din cei veniţi la Prilog, legenda spune că mulţi s-au vindecat şi apoi au pornit spre sat din nou pentru a-i mulţumi celui care le-a redat sănătate.

Şi eu am fost la Prilog. Era în anul 1996 şi lucram la ziarul „Ziua de Satu Mare” când m-a sunat o doamnă de la Radio Timişoara. Voia să o însoţesc la Prilog, la călugărul Mihai. Se plângea că slăbeşte fără vreun motiv şi a vrut să fie consultată. Era împreună cu soţul ei şi i-am dus până la Prilog cu maşina mea. Erau în acea zi mulţi oameni în faţa porţii, unde am întâlnit un medic din Timişoara, cam de 40 de ani.Am intrat în vorbă cu el şi mi-a spus că a venit la călugărul Mihai ca să-i mulţumească pentru că 1-a vindecat de cancer.

Ca ziarist am fost foarte curios şi am cerut permisiunea să asist şi eu la întâlnirea dintre cei doi. A fost un moment pe care nu am să-1 uit niciodată, mai ales că eram până atunci omul care nu credea în puterea de vindecător a călugărului din Prilog. Dacă îmi povestea cineva întâmplarea cu medicul vindecat de Mihai nu aş fi crezut-o. Am fost atunci martorul unui moment la care nu credeam că voi face o referire vreodată. Cât despre doamna de la Radio Timişoara, nu mai ştiu nimic, mai ales că, presat de timp, m-am întors la Satu Mare, pierzând legătura cu ea şi soţul ei.

În anul 2008 am decis să scriu o carte despre omul-legendă. Era prea cunoscut ca să nu merite acest efort. Pornind la drum pe urmele legendei lui Mihai Neamţu, nu am avut în gând idei preconcepute despre călugărul din Prilog şi i-am lăsat pe oameni să povestească tot ce îşi aduc aminte. Citind cartea veţi cunoaşte un om care se naşte odată la o sută de ani”.

O declaraţie şocantă

Preotul Dumitru Cardoş din Negreşti-Oaş, este unul din foştii apropiaţi ai călugărului Mihai încă din timpul clandestinităţii. Fiind preot hirotonit a celebrat de multe ori sfânta Liturghie, în secret, la Prilog sau în capela din Satu Mare, cu părintele Gheorghe Marina sau cu Leon Bob, unde era prezent şi Mihai cu sora sa Ana. La aceste Liturghii participa uneori şi evlavioasa marianistă Titie Bota din Trip. După decembrie1989, Mihai a fost la Sf.Liturghie şi în biserica „Bunavestire” din Negreşti-Oaş, unde părintele Cardoş este paroh.

Preotul Dumitru Cardoş este un om tânăr, sănătos la trup şi la minte, de aceea, fără frica de a cădea în ridicol, consemnăm întocmai ceea ce ne spune, deşi pare-se a fi incredibil, deoarece afirmaţiile lui ţin de zona miracolelor:

„La Prilog în casa lui Mihai, Titie a avut o viziune: a văzut lumină puternică. Unchiul Mihai spunea că de multe ori îl simţea în spatele lui pe Arhanghelul Mihail.

Odată, în Negreşti, Unchiul Mihai mi-a spus că s-a retras din mulţimea care-l înconjura, la ieşirea din biserică, făcându-se nevăzut.

La Prilog în mulţimea mare de oameni identifica persoana grav bolnavă şi o chema să vină la consult, deşi în curte la rând erau zeci de persoane.

La doi soţi, dascăli, care au mers anume să-l iscodească, le-a spus: Voi, de ce aţi venit? Să mă iscodiţi?

La fratele meu, Grigore Cardoş, i-a spus exact unde să sape pentru fântână, că acolo-i izvor.

A profeţit că Biserica Română Unită cu Roma va fi liberă şi că pe ce loc se va face biserică în grădina casei lui.”

Nimeni nu e profet în ţara lui?

„Că la început unchiul Mihai nu a fost apreciat în sat afirmă şi profesorul Dorin Goje, cel care i-a fost vecin. Adevărul a ieşit însă la iveală până la urmă şi după ce sătenii au văzut afluenţa de oameni veniţi din toate colţurile ţării şi-au schimbat impresiile. Numai că, deşi era cel mai cunoscut om al judeţului la acea vreme, călugărul Mihai nu a avut parte de aprecierea pe care o merita.

Abia în anul 2004 este declarat „cetăţean de onoare post-mortem” al comunei Oraşu Nou. Faptul are loc la data de 23 mai 2004, când în Prilog s-a organizat o sărbătoare. Mai bine zis aniversarea a 764 de ani de la prima atestare a aşezării. Abia în anul 2004, deci la 4 ani de la moartea lui, Mihai devine ceea ce trebuia să fie încă în viaţă. Ideea generoasă şi reparatorie a aparţinut primarului Toma Betea şi lui Vasile Neamţu. Ei au motivat că Mihai a fost cel mai important şi mai cunoscut personaj al comunei iar consilierii locali au aprobat proiectul.

Numai că se impun de clarificat şi aici nişte lucruri. În comunism nu prea se împărţeau aceste titluri. Nu de alta, dar oamenii de vază ai satului trebuiau să fie în primul rând activiştii de partid, din rândurile cărora se alegea şi primarul. Se ştia că atunci primarii erau numiţi de PCR. Deci nici o altă persoană nu putea fi mai de vază în sat. Şi apoi să nu uităm că, deşi Mihai era agreat de comunişti, un asemenea titlu i-ar fi conferit o recunoaştere oficială a capacităţilor sale. Ori poate că unii nu doreau acest lucru. După Revoluţie datele problemei s-au schimbat puţin, dar Mihai a fost totuşi mereu uitat, iar meritele lui nu au fost luate în considerare. Chiar şi o parte din revistele din Bucureşti, Cluj sau Oradea au scris de el doar după moartea lui”.

Ieromonahul Leon Doroş spunea jurnalistului Marius Petrescu:

„Unii nici nu ştiu că a murit! Alţii au nevoie de vreun ceai cu plante de leac şi vin tot aici, că vestea circulă prin lume de una singură…”Dar sunt şi pelerini care vin să se roage la locul de veci al lui Mihai Neamţu ca la mormântul unui sfânt. Săptămâna trecută a sosit tocmai de la Oradea un credincios greco-catolic care îl frecventase pe unchiul Mihai până la trecerea sa în veşnicie. După aceea, nu a mai dat nici un semn de viaţă. Ne cunoşteam bine cu el, de pe vremuri, şi ne-a mărturisit că îl ajunseseră necazurile. Când i-a fost disperarea mai mare, l-a visat pe unchiul cam încruntat, spunându-i:

– Tu nu ştii unde stau eu?!

A doua zi creştinul s-a împrumutat, căci nu avea nici măcar bani de tren, şi a venit aici, să plângă la mormânt şi să se spovedească în faţa crucii vechiului său sfătuitor. A plecat înapoi uşurat şi cu multă speranţă în suflet. Acum câteva zile ne-a dat telefon să ne spună copleşit de emoţie că lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată, iar necazurile lui s-au rezolvat ca prin minune, dintr-o dată!

Nu e singurul căruia i s-a întâmplat aşa…”

Ajutor primit post-mortem

şi propunere de beatificare

În ziua de 18 octombrie 2010 – în comuna Odoreu jud.Satu Mare, credincioasa greco-catolică TIUIAN MARIA, născută la 11 0ctombrie 1950, mărturiseşte ieromonahului OSBM Ermil-Alexandru Jurja nu numai despre vindecarea sa şi a fiicei sale de către călugărul Mihai de la Prilog, ci şi despre ajutorul dat post-mortem, la rugăciunile ei. Convorbirea integrală este înregistră pe CD.

Transcriem din acest lung interviu, doar mărturia despre ajutorul primit de la Iisus, prin intermediul călugărului Mihai mort, în legătură cu fiica ei pe care a tămăduit-o în copilărie, iar acum, fată fecioară fiind, o ajută să se cunune la biserică, pentru a putea merge la muncă în străinătate cu viitorul soţ, numai după căsătoria religioasă. Ca recunoştinţă, Tiuian Maria a făcut în grădina de flori a casei sale o mică grotă, ca loc de rugăciune particulară, în care a aşezat două statuete, a lui Iisus şi a Preacuratei Fecioare Maria, între ele o cruce şi fotografia călugărului Mihai.

Aşadar, ajutor post-mortem şi un început de cult particular. Iată mărturia consemnată pe suport magnetic:

„Noi am programat nunta pe sâmbătă. A venit copilul meu Paul, fratele ei necăsătorit şi mi-a zis că sâmbătă trebuie să fie la muncă în Spania. Atunci mi-a zis sora mea: Tu, nunta se poate face şi joia, să fie şi Paul acasă. M-am rugat lui Dumnezeu. N-am ştiut cum să mă rog. M-am dus în cameră la mine. M-am pus în genunchi. Am pe perete o poză a lui Unchiul Mihai, o poză mare. Şi m-am rugat la dânsul şi am spus „Unchiul Mihai, dacă fata asta este „fata ta” [îi zice aşa, pentru că el a salvat-o de la moarte când era micuţă, vezi în fotografia alăturată: Mihai cu sora sa Ana, veniţi de la Prilog, fetiţa şi mama ei; şi apoi, când a mai fost bolnavă, a tămăduit-o cu ceaiuri– nota ns;r.p.], te rog frumos să vii în ajutorul ei, că eu nu am altă speranţă numai pe Dumnezeu. Şi Unchiul Mihai aşa parcă mi-a zâmbit, şi aşa s-a uitat la mine că ceva a intrat în corpul meu, simţeam că aşa-s de uşurată, ceva că nu ştiu ce-am simţit atunci că am fost atât de fericită. Şi zic: Te rog frumos nu mă lăsa. Că sunt singură, nu ştiu ce să fac. Şi zic să fie şi băiatul acasă să se bucure de nunta asta, să nu plece [mirii ne cununaţi la biserică]. Rezolvă-le cum tu ştii că-i mai bine. Că-i fiica ta, fii lângă mine şi ajută-mă. Şi m-am rugat la dânsul şi am zis: Inimă dumnezeiască a lui Iisus nu mă lăsa, împreună cu Unchiul Mihai. Şi am ieşit afară, m-am uitat la răsărit, spre grădină şi am zis: Doamne, Iisuse din înaltul cerului, nu mă lăsa. Şi atunci soarele a jucat în toate culorile, pe cer, în culorile curcubeului, erau nişte culori extraordinar de frumoase, şi o lumină nemaipomenită a stat aşa, după ce astea colorate au dispărut, o lumină nemaipomenită, aurie, galbenă ca aurul, ceva nu pot să descriu ce lumină am văzut pe cer, şi zic Doamne, Iisuse Cristoase, Tu mă iubeşti şi n-o să mă laşi, şi o să trec peste nunta asta cum trebuie. Mulţumescu-ţi, Unchiu Mihai. Şi am venit în casă să mă pun în genunchi în faţa altarului şi în faţa lui Unchiu Mihai şi să-i mulţumesc. Şi că ştiţi că lumina aia enorm de luminoasă şi de aurie a venit şi mi s-a pus pe o cruce mare ce o am pe perete. Şi m-am ridicat şi m-am rugat în faţa lui Unchiu Mihai. M-am ridicat şi am zis: Iţi mulţumesc Doamne că m-ai ajutat şi nu m–ai lăsat. Ştiu că mi-ai salvat viaţa, cu puterea ta, de două ori. Şi nu uiţi nici acum. Şi să ştiţi că nunta a fost joia.

Copiii s-au cununat şi au plecat fericiţi. Nu ştiu cum să-i mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru darul acesta mare. Aşa că Unchiul Mihai nu m-o lăsat nici de acolo de Sus. A venit în ajutorul meu. A fost un om deosebit, un om minunat. N-a ştiut să-l preţuiască nimeni pân-o trăit, măcar acum să-l declare cât de repede sfânt. Multe aş mai avea de spus, câte mi-o făcut aşa în viaţă. Şi în cinstea lui am făcut acasă o grotă, în grădina cu flori. Nu-i mare. Acolo am pus o cruce foarte frumoasă. Şi când îs necăjită şi mă duc să mă rog la ea parcă capul lui Iisus încununat cu spini sângerează şi mi se arată sângele Lui. Nu pot să spun la toată lumea. A fost aici în comuna noastră o biserică. Părintele ortodox a dărâmat-o. Şi a fost acolo inima lui Iisus şi a Mariei. Eu le-am cumpărat de la o bătrânică şi le-am pus la mine în grotă.

Amândouă statuile. Şi crucea în mijloc. Şi pe unchiul Mihai. Şi păcat că nimeni nu-i ridică o statuie undeva…..A fost mâna lui Dumnezeu şi a Maicii Sfinte asupra lui”.

Intrarea (doar?) în legendă

Taumaturgul Mihai a fost în primul rând un tămăduitor de suflete. Durerile şi neputinţele trupurilor le oblojea cu ceaiurile lui, iar sufletele (rănite de păcate şi anemiate de necredinţă), cu rugăciunile sale personale şi cu cele recomandate pacienţilor – le reaşeza în poala ocrotitoare a Maicii Sfinte şi le apropia de dumnezeiescul Taumaturg Iisus Cristos.

De aceea rezultatele erau miraculoase, aproape incredibil de adevărate. De aceea împrejurul fiinţei sale, cu adevărat taumaturgice, s-au ţesut şi mii de legende încă în timpul vieţii sale în trup. Posteritatea va întreţine şi multiplica atmosfera aceea fascinantă în care miracolele sunt amplificate. Seducţia de a intra în zona supra-raţionalului este mare. A discerne adevărul nu-i la îndemâna oricui. Sufletele creştine au, însă, un îndreptar ne-greşelnic, dacă ţinem seama că Vindecătorul de la Prilog nu a fost un vraci, nici un simplu terapeut, ci, în primul rând, un tămăduitor de suflete. Aşa poate intra şi în legendă, şi în folclor.

Dar, nu ştim, nici nu putem şti, dacă şi când, ar putea trece din legendă în calendar. Noi nu ştim, nici nu putem şti, dacă şi când Autoritatea Bisericească competentă, va proceda la derularea foarte severului proces canonic de beatificare, care în legile şi practica Bisericii Catolice este o acţiune foarte serioasă şi de durată. Vaticanul nu numeşte sfinţi, ci aşteaptă ca cei sfinţi să-şi manifeste calitatea de a fi ridicaţi la cinstirea altarelor. De abia după finalizarea procesului prevăzut de canoane, prin care se constată manifestarea clară şi indiscutabilă a acestor calităţi, numai după aceea, Biserica îi poate compune Tropar şi Condac şi Acatist. Doar atunci se poate înscrie în calendar.

Recunoştinţa, ce se înalţă în volute înmiresmate, este focul sacru ce întreţine legenda, flacăra ce arde în vers de poezie şi în ritm de cântec:

„În sat Prilog într-o căsuţă

Când te-ai născut, medic vestit,

Era toamnă, era şi brumă,

După războiul cel cumplit.

Dar bucuria în jur se-ntinde

Şi pe pământ şi sus în Cer,

Căci darul cel divin se-aprinde

În tine – pruncule stingher.

De-aceea, frate, viaţa toată

Ţi-ai petrecut-o credincios,

Cu fruntea caldă rezemată

De braţul Crucii lui Cristos.

Iisus Te-a învăţat de toate:

Să vindeci şi să-ndrumi frumos,

Să mângâi şi s-alini, tu, frate,

Pe toţi fraţii întru Cristos.

Apoi te-ai dus la Casa-ţi dragă:

La maica Sfântă, la Iisus…

Recunoştinţa noastră-ntreagă

Din inimi o înălţăm în sus:

Cristos să-ţi înveşmânte-n soare

Tot binele umplut de har,

Să cânţi la marea sărbătoare

În Cer când ne-ntâlni-vom iar.

Când trăia printre şi pentru noi, „o frază pe care unchiul Mihai o spunea des era: Eu nu voi muri niciodată…Era o frază inspirată din cuvântul Evangheliei (Ioan 5,24): Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.”

Să fi fost aceasta o profeţie?

Noi ştim că profeţia se adevereşte atunci când intră în tiparele istoriei, deci atunci, după confruntarea cu realitatea, poate deveni credibilă. Până atunci este doar … profeţie. Dacă nu se adevereşte rămâne, totuşi, o frumoasă legendă. În care, incontestabil, a intrat definitiv Mihai, călugărul de la Prilog.

Oricum, acest modest călugăr bazilian are posteritatea asigurată!

Oare, doar atât?

Dumnezeu ştie.

Aşteptăm ca El, Milostivul, să ne spună şi nouă.

Pentru cei doritori să-l cunoască pe Mihai, adăugăm în capitolele următoare: – Scurtă biografie spirituală, – Mihai taumaturgul, – Mihai povăţuitorul, – Rugăciunile lui Mihai, – Reţetele lui Mihai şi – Ctitor de parohie şi de biserică.

Cap. II

SCURTĂ BIOGRAFIE SPIRITUALĂ

Mărturia unui modest discipol

Un călugăr bazilian, care a trăit câţiva ani în preajma lui Mihai, ca modest discipol, a scris o scurtă biografie spirituală a Magistrului:

Fratele Mihai Neamţu s-a născut în anul 1924, luna septembrie în data de 13, din părinţi foarte credincioşi, tatăl învăţător şi cantor bisericesc la parohia greco-catolică din Prilog, mama casnică. A avut mai mulţi fraţi şi surori: Ana, Petre, Ilie, Pavel, Ştefan, Terezia, Maria şi un frate care a murit la vârsta de 18 ani pe nume Ionel.

Dumnezeu Tatăl a semănat sămânţa adevărului ceresc în mintea, în inima şi în gura fiului Mihai, adică cele mai preţioase adevăruri ale harului Său, care l-a îndemnat să devină şi el un semănător al seminţei adevărului.

De aceea la începutul anilor 1940 a simţit chemarea la viaţa monahală şi s-a dus la Bixad, în Mănăstirea greco-catolică a călugărilor bazilieni. Acolo fratele Mihai nu a stat decât 3 ani, deoarece având o neputinţă trupească, provocată de hemipareza pe partea stângă, superiorii de atunci ai mănăstirii au decis să-l trimită acasă. Dar el a continuat să trăiască viaţa îngerească a adevăraţilor călugări.

Fratele Mihai Neamţu a ştiut din ce părinţi s-a născut şi de aceea i-a urmat prin exemplul lor de creştini practicanţi, nu numai cu vorba dar şi cu fapta. A crescut ca un om modest, echilibrat şi de caracter, – adică un om adevărat şi creştin adevărat.

Directorul spiritual care l-a format pe fratele Mihai a fost Părintele Gheorghe Marina ieromonah bazilian, din a cărui mână a primit şi voturile solemne împreună cu sora sa Ana. Pr. Marina era un om cu suflet mare şi nobil, cu un caracter bine format şi mai presus de toate avea spiritul rugăciunii, fără de care călugărul nu-i nimic. Exact aşa a fost şi fratele Mihai ca şi cel ce l-a format. După moartea Pr. Marina Gheorghe, în ianuarie 1989, mai departe rolul de îndrumător spiritual l-a avut ieromonahul bazilian Pr. Leon Bob.

Iată câteva lucruri care se pot spune despre fratele Mihai Neamţu:

A fost omul lui Dumnezeu, ales de El, şi pe Care l-a slujit până la sfârşitul vieţii cu dragoste şi devotament. L-am auzit odată spunând că fiecare om chemat de Dumnezeu este un dar special pentru omenire, este Sare şi Lumină. Învăţătura lui Mihai se rezumă, din ce am dedus eu, la următoarele cuvinte, pe care le-am auzit mereu din gura lui: „Adevăratul bine al omului se găseşte în Dumnezeu, Care a coborât pe pământ în Iisus Cristos, Care s-a născut din Sfânta Fecioară Maria pentru mântuirea noastră, să ne înveţe cum să trăim pe acest pământ ca, fiecare dintre noi, să putem ajunge în Rai”. Mai spunea că: „Unii oameni sunt capabili să creeze tratamente inumane faţă de semenii lor. Nu este permis să manipulezi nici o persoană şi nici să experimentezi asupra cuiva. Să nu asupreşti pe nimeni, dar nici tu pe tine, ci trăieşte ca un om normal, care îl cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu. Persoana umană este suprema valoare pe acest pământ, este creatura cea mai de preţ în ochii lui Dumnezeu. În formarea omului trebuie luată în considerare dimensiunea religioasă, morală şi socială”. Fratele Mihai nu a fost sănătos trupeşte, dar a fost sănătos sufleteşte, cu o credinţă de neclintit în Dumnezeu, în Maica Sfântă, în Sfintele Taine, dar mai ales în Sfânta Euharistie şi asta le-a cerut bolnavilor care au venit la el. „Se vindecă cei ce au credinţă în Dumnezeu, chiar dacă nu se vindecă trupeşte, principal este să se vindece sufleteşte, adică să fie împăcaţi cu Dumnezeu”.

A fost un om al rugăciunii. Rugăciunea, spunea el, schimbă destinul omului în bine, adică dintr-un om necredincios într-un om credincios. Un om care se roagă, meditează, citeşte cărţi religioase, frecventează biserica regulat, se mărturiseşte şi se împărtăşeşte des, nu se poate să nu se schimbe, dacă vrea şi doreşte el. Căci a dori şi a vrea sunt două verbe diferite precum a iubi şi a face, care se leagă unul de altul şi pe care dacă le îmbini poţi face lucruri minunate şi frumoase în viaţă. Spunea: „Marile minuni totdeauna au fost înfăptuite prin rugăciune”. Diavolul va folosi orice mijloace pentru a te ţine departe de rugăciune. Satana foloseşte trei strategii împotriva rugăciunii: – va încerca să te oprească de la rugăciune; – îşi va da toate silinţele să te întrerupă de la rugăciune; – va face tot ce-i stă în putinţă să împiedice succesul rugăciunii. Să ne croim drum în viaţă stând pe genunchi rugându-ne, căci genunchii noştri sunt cei ce bat la porţile raiului. Prima condiţie a rugăciunii este credinţa. Neglijenţa rugăciunii duce la necredinţă, la o viaţă fără progres şi roade spirituale”.

Când privim istoria Bisericii observăm că cei care au făcut cu adevărat ceva au fost cei care s-au rugat. Mai observăm că toţi aceia a căror viaţă este una dintre cele mai glorioase pagini din istoria Bisericii au fost fără excepţie oameni ai rugăciunii. Aşa a fost şi Mihai. El a fost conştient că Dumnezeu l-a ales şi l-a chemat. El a fost sigur de cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, pentru că a avut o inimă care a văzut departe, fiindcă a fost iscusit în a-L asculta pe Dumnezeu, pentru că a ştiut să se roage bine şi cu evlavie. „Iubeşte rugăciunea şi ea te va învăţa ce să faci şi cum să faci şi când să faci. Ea îţi dă puterea de a merge înainte cu Dumnezeu”.

Fratele Mihai s-a rugat foarte mult Maicii Sfinte, de aceea l-a şi ajutat. Spunea că Maica Sfântă şi Biserica lui Cristos sunt „stele călăuzitoare spre mântuire, sunt Lumina neamurilor”.

A fost un om delicat şi blând. Nu l-am văzut niciodată să se fi certat cu cineva. Cu fiecare om a ştiut să vorbească pe un ton plăcut, încât discuţia sau dialogul au rămas roditoare, benefice pentru fiecare om care a cerut sfat şi pe care bineînţeles l-a dus la îndeplinire, trăgând foloase atât pentru suflet cât şi pentru trup. Despre delicateţe şi blândeţe spunea poetul german Schiller: „Acolo unde se îmbină sinceritatea cu delicateţea, puterea cu blândeţea se naşte un sunet şi un suflet armonios”. Aşa a fost şi fratele Mihai. El a fost chemat într-un mod special să umble cu Dumnezeu. Şi a ştiut să umble pentru că a învăţat asta de la părinţii lui, care au fost creştini practicanţi, dar a învăţat asta şi mai bine în Mănăstirea în care a trăit înainte de 1948. A fost un ascultător al cuvântului lui Dumnezeu şi al Bisericii, a fost încet la mânie şi încet la vorbă. Fiind delicat şi blând, a ştiut să umble mai bine cu Dumnezeu pentru că cel care umblă cu Dumnezeu reflectă lumina chipului Său şi cu cât umblă mai aproape cu atât reflectă mai mult din această lumină. „Cel care umblă cu Dumnezeu, spunea Fratele Mihai, are o pace dulce şi o bucurie sfântă, care aduce linişte împrejur, primeşte şi împarte viaţă oriunde merge, după cum este scris Sfânta Carte „din el vor curge râuri de apă vie”(Ioan 7,38) şi după a zis şi sfântul Francisc de Sales: „Vrei ca într-un sfert de oră să pierd acea puţină blândeţe pe care am dobândit-o în douăzeci de ani, cu preţul atâtor osteneli? Dacă greşesc vreau mai degrabă să greşesc din prea multă bunătate decât din prea multă asprime”.

A fost un om calm. În toată viaţa lui de creştin practicant, dar mai întâi de călugăr, s-a străduit să nu facă zgomot în jurul lui, nu a fost dur sau aspru cu nimeni de aceea multă lume l-a căutat. Calmul a fost pentru fratele Mihai Neamţu un element şi o verigă din lanţul cel mare de virtuţi pe care a dorit s-o aibă, pentru a fi creştin practicant. Chiar el a spus că „atunci când eşti calm vezi lucrurile altfel, mai creştineşte, mai omeneşte şi mai clar”. Atunci când nu îţi reuşeşte ceva nu te supăra. De exemplu, „când vrei să devii un creştin practicant şi nu îţi reuşeşte uşor, continuă, continuă şi iar continuă, adică este nevoie de formare permanentă şi asta la orice vârstă şi orice condiţie de viaţă”. Fratele Mihai a fost un om care a vorbit puţin, dar sănătos. Cuvintele lui au fost bine alese, spuse şi fixate cum trebuie, cu tact pedagogic, să fie ziditoare, cu folos sufletesc şi trupesc. Cu el nu te-ai plictisit niciodată pentru că bunătatea aceea a avut-o nu de la el, ci de la Dumnezeu care l-a învăţat să fie bun.

A fost un om răbdător. După cuvântul Scripturii “Prin răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele voastre”, fratele Mihai a avut răbdare cu fiecare om bolnav sau sănătos, fericit sau nefericit. Chiar şi cu persoanele care nu s-au vindecat cu tratamentele date de el. Întrebându-l de ce nu s-au vindecat, mi-a răspuns: „Din cauza lipsei de credinţă în Dumnezeu. Un om care vrea vindecare, trebuie să aibă credinţă, şi credinţa trebuie să o ceară de la Dumnezeu, deoarece credinţa este un dar. Trebuie să ceri asta neîncetat în rugăciunile tale, cu răbdare, îndeplinind ceea ce Dumnezeu ţi-a poruncit. Trebuie să-L cunoşti pe Dumnezeu, dar şi să te cunoşti pe tine însuţi, ţinând în frâu viciile şi obiceiurile rele, respectând poruncile lui Dumnezeu, să fii om de caracter, să fii disciplinat, hotărât şi răbdător”.

A fost un prieten adevărat pentru mulţi oameni, cei care l-au ascultat nu s-au dezamăgit niciodată. Tot el a mai spus că Prietenul prietenilor a fost, este şi va rămâne Iisus Euharisticul, care nu a întors spatele nimănui şi nu o va face niciodată. Dumnezeu trebuie să ocupe primul loc în viaţa omului şi după aceea vin celelalte, care sunt mijloace spre a ajunge la El. A mai spus că omul este persoană şi de aceea trebuie să fie tratat ca scop şi nu ca mijloc de acţiune. Fiecare act de decizie a omului este personal, iar binele este ceva concret, deci viaţa morală nu se poate mecaniza. Educaţia omului în virtuţi nu se poate compara sau confunda cu dresajul. Nici cu un bolnav nu s-a comportat aspru sau dur, doar acelora care erau foarte încăpăţânaţi le spunea doar ce trebuie să le spună un om al lui Dumnezeu, nu cu asprime, ci cu bunătate. Acest om, călugăr şi creştin minunat, Mihai Neamţu, a fost pentru mulţi un prieten de zile mari. Un aşa prieten aş dori să aibă toată lumea, nu s-ar urî sau plictisi cu el niciodată. Pe mulţi i-a ajutat atât în boală, cât şi în sănătate, în carieră şi în căutarea ei, în multe şi multe probleme sufleteşti şi trupeşti.

Ce aş mai putea să scriu despre Fratele Mihai ? Pot să spun că aici la Prilog s-a început o istorie încă din 1924, care va dăinui peste veacuri, pentru că la mijloc a fost şi este Dumnezeu, care a dirijat totul cu Binecuvântarea Sa. A fost cândva un băiat de caracter care a devenit om şi creştin de onoare. Cei care l-au ascultat şi au pus în aplicare sfaturile şi îndemnurile lui au avut numai de câştigat, mai ales cei care au avut credinţă în Dumnezeu. Evocarea fratelui Mihai este o datorie din partea celor care l-am cunoscut, dar şi împlinirea îndemnului Sfintei Scripturi (Epistola către Evrei 13,7-8): „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Iisus Cristos – ieri şi azi şi în veci – este Acelaşi” .

Mărturia unui contemporan

Adăugăm la portretul de mai sus, caracterizarea pertinentă şi obiectivă a unui militar, Vasile Neamţu din Prilog, colonel în rezervă, fostul şef al serviciului paşapoarte din Satu Mare:

„Prima dată l-am întâlnit în anii 1962 – 1963. Eram elev de liceu în anul II, iar într-o cameră din locuinţa lui fusese proviuoriu sediul postului de miliţie (în acea perioadă Prilogul era centru de comună). Şeful de post m-a chemat pe mine, dar şi pe alţi copii din sat, să-l ajutăm să transporte mai multe hârtii la noul sediu de atunci (Căminul cultural). Acesta a fost o simplă ocazie de a-1 vedea pe Mihai Neamţu.

După acel moment şi până acum pot să spun că l-am cunoscut ca pe un om blând, liniştit şi cu o dorinţă de face ceva pentru semenii săi. Avea o faţă de copil şi o privire pătrunzătoare, era calculat tot timpul nu reţin să fi fost agresiv în limbaj şi exprimare. Cred că în sinea lui a suferit foarte mult, dar nu s-a exteriorizat niciodată.

Din câte ştiu în anii 1960 a avut mai multe probleme cu autorităţile de atunci legat de religia sa greco-catolică. Această religie a fost interzisă, dar el nu a renunţat la ea şi nu a trecut la ortodoxism.

Legat de religia sa consider că a fost un lider al greco- catolicilor din acea perioadă şi până la moartea sa.

Afirm asta deoarece în anii 1980, când a murit preotul greco-catolic Marina din Satu Mare [fostul stareţ până în 1848 al sfintei mănăstiri greco-catolice de la Bixad – n.ns-R.P.], a încercat să-l înmormânteze la Mănăstirea din Bixad. Autorităţile sătmărene de atunci şi cei din Bixad n-au fost de acord. Mihai Neamţu a organizat atunci momentul prin intermediul celor apropiaţi. Aceştia au şi pregătit mormântul de la Mănăstirea Bixad unde au fost trimişi 2-3 cetăţeni din Prilog pentru a săpa groapa.

Ulterior după o anumită perioadă, nu cunosc exact anul, a încercat să-1 transfere pe fostul preot Marina din cimitirul din Satu Mare la Mănăstirea din Bixad. Astfel într-o noapte, două femei din Prilog (Goje Măria şi Dragoş Ana) împreună cu un bărbat din altă localitate au încercat să-i ridice sicriul din momânt şi să-1 ducă la Bixad fără a avea aprobările necesare. În acel moment ei au fost surprinşi de doi agenţi de la ordine publică şi au fost duşi la miliţie pentru cercetări. Au fost acuzaţi de faptul că au profanat mormântul celui decedat (Marina). În acea perioadă eu fiind ofiţer în Ministerul de Interne, iar una dintre femei era chiar sora mea, am fost chemat pe la ora 6 dimineaţa de către un coleg de la Miliţie care mi-a spus ce s-a întâmplat. Auzisem că cei de la Miliţie au făcut ceea ce prevedea legea, dar ulterior datorită bunăvoinţei acestora cât şi faptului că m-am implicat (menţionez că am fost sprijinit şi de unii colegi de atunci) problema de profanare, s-a rezolvat fără urmări deosebite.

Referitor la ceea ce cunosc despre Mihai Neamţu, legat de harul său de a face minuni, menţionez că încă din anii ’70 veneau la dânsul tot felul de persoane pentru a le da un sfat în vederea vindecării lor. Erau oameni care probabil sufereau de diferite boli. În această perioadă am fost solicitat de mai mulţi colegi, inclusiv din structurile centrale ale Ministerului de Interne, pentru a-i ajuta să ajungă la el.

Eu aveam o relaţie bună cu Mihai Neamţu. Desigur că am fost cu foarte multe persoane (colegi din ţară, Bucureşti, etc) şi de fiecare dată când am mers la el m-a primit ospitalier şi chiar discutam anumite probleme. Pot să menţionez că au fost persoane care veneau în stare gravă din punct de vedere al sănătăţii, iar după tratamentul recomandat de Mihai, unii dintre ei, pe care i-am contactat s-au simit mai bine, deşi anterior medicii nu le mai dăduse nici o şansă. Din discuţiile purtate cu cei pe care i-am ajutat să ajungă la Mihai Neamţu, toţi au fost surprinşi de faptul că acesta le-a spus diagnosticul exact fără le facă o consultaţie de specialitate, cum se face în medicină. Despre Mihai Neamţu pot să spun că a ajutat, a vindecat, foarte mulţi oameni. Majoritatea veneau la el după ce au fost pe la toţi medicii. Unii ar fi făcut bine să treacă pe la el mai repede pentru că tratamentul lui Mihai Neamţu era de durată şi nu putea el să rezolve mereu ceea ce nu a reuşit să rezolve medicina modernă.

Sigur că ar fi multe de spus despre acest om, dar mai menţionez că în anul 2004, împreună cu primarul Toma Betea l-am propus şi apoi i s-a acordat titlul de cetăţean de onoare al comunei Oraşu Nou. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”.

Concluzie

Fratele Mihai s-a mutat la cer în ziua de 23 iunie 2000, iar sora Ana în ziua de 12 martie 2009.

Prin faptele vieţii lor au intrat în posteritatea luminoasă a neamului omenesc şi, sperăm, în fericita nemurire cerească. Căci „biografia Călugărului, a „Unchiului” Mihai, este una plină de o pilduitoare sfinţenie. Rămas paralizat în adolescenţă, el şi-a dedicat întreaga existenţă ajutorării semenilor săi. Avea în el un sâmbure suprem de credinţă copleşitoare şi cei care au avut şansa să-i ajungă în preajmă au simţit puterea nepământeană a spiritului său.

Pentru că Mihai Neamţu nu a fost doar un călugăr, un ascet închis în crusta unor dogme. Viaţa lui se constituie într-un uriaş exemplu de jertfă de sine pentru cei din jur.

Călugărul Mihai ne-a arătat tuturor cu limpezime drumul vindecării şi credinţei.

El simţea oamenii, „vedea prin ei” şi ştia că necredinţa este rana de pe suflet, cea care mută boala în trupul lumesc.

Cei care l-au cunoscut, în imensa lor majoritate oameni aflaţi în durere şi deznădejde, erau impresionaţi de iradierea acestui monah, care vindeca suferinţele trupului cu rugăciune şi cu ierburile pe care Dumnezeu le-a împrăştiat pe întreg pământul”.

Cap. III

MIHAI TAUMATURGUL

Argument

„Este vorba de o fiinţă care posedă calităţi ieşite din comun. Le probează, de ani de zile într-un anonimat caracteristic destinelor de excepţie. Prima dintre minunile lui Mihai Neamţu constă în depistarea rapidă a bolii sau a bolilor din organismul omului suferind.

Printr-o atentă şi minuţioasă privire, prin analiza trăsăturilor feţei (căci „viaţa trupului se poate citi în oglinda chipului”, afirmă el) în maximum 7-12 minute „ghiceşte” afecţiunile de care suferă pacientul.

În fond, afirmă călugărul din Prilog, medicii din vechime puneau adesea urechea în coşul pieptului şi detectau cu uşurinţă boala, fără stetoscop, totul după foşnetul plămânilor, după zbaterea unui organ afectat şi aflat în pierdere de energie vitală.

Ceva asemănător, şi totuşi altceva, se întâmplă în cazul lui Mihai Neamţu din Prilog.

Cu o preciziune uimitoare organele suferinde din corpul bolnavului îi răspund într-un mod numai de el perceput. Merge cu precizia diagnosticului incredibil de departe. Ştie exact că o cauză a unei boli se leagă sau derivă din alta, din altele. Coboară pe firul bolii şi caută cauza care a generat-o, o localizează şi până la urmă o vindecă”

„Medicul timişorean Jupîneamţu (strada Victor Hugo nr. 60-A, Timişoara) a lăsat adresa, telefonul, pentru cei care ar manifesta o cât de mică neîncredere în puterile supraomeneşti ale călugărului din Prilog. Din cauza unei boli incurabile, pur şi simplu se „usca pe picioare” cu zile. Acum vine o săptămână-două la Prilog, să înveţe câte ceva de la călugăr, mai ales din tainele vindecărilor miraculoase pe care le face”.

Poate că-i exagerată afirmaţia unora că Mihai a vindecat mii de oameni, cu rugăciuni şi ceaiurile lui. Dar trebuie să acceptăm că, totuşi, or fi fost multe sute, dacă apreciem, pe baza unor mărturii demne de crezare, că neobosita lui activitate se întinde pe o perioadă de şaizeci de ani şi că într-o vreme afluenţa bolnavilor era atât de mare, după cum spunea sora sa Ana-Virginia, că „nu reuşeam să ne odihnim nici trei ore pe noapte; abia pleca seara ultimul pacient, că imediat altul bătea la uşă. Nu puteam să refuzăm pe nimeni pentru că ne era milă de oamenii care veneau de la distanţă mare la noi în Prilog. Mihai s-a născut cu acest har al vindecării oamenilor. Avea doar 16 ani când a observat puterea sa de a vindeca oamenii”.

„Din cei care au venit la noi, s-au vindecat doar cei care au avut credinţă, cei care au crezut în Dumnezeu”- mai spunea sora Ana-Virginia.

Dintre sutele de mărturii, am consemnat mai ales pe acelea ai căror autori mai pot fi audiaţi, spre a le confirma şi în faţa unei autorităţi bisericeşti superioare competente. Am reprodus fidel acele dovezi, fără a încerca să convingem pe cineva de ceva care nu-i dovedit.

Despre toate am făcut cuvenita precizare în cuprinsul cărţii sau, după caz, în notele de subsol.

Scrisoare olografă din Londra

Plecat temporar, ca mulţi români, în aceste vremuri de criză, să muncească în străinătate, tânărul Ioan-Daniel Bud, absolvent al Facultăţii de Teologie, ne-a trimis, la solicitarea noastră, următoarea scrisoare:

„Londra 00447771154407; 12.11.2010; 0261.831.457. Subsemnatul Bud Ioan-Daniel, domiciliat în sat Racşa str.Principală nr.54/A, comna Oraş Nou judeţul Satu Mare, am început să-l cunosc pe Unchiul Mihai prin intermediul bunicilor mei, care erau buni prieteni cu el. La vârsta de 9 luni eu am fost plimbat prin diferite spitale din ţară, începând de la spitalul din Baia Mare, apoi la Bucureşti la Spitalul Central nr.9 şi la Spitalul Colentina, timp de vreo trei luni, cu diagnosticul de hidrocefalie, apă la creier. Luând legătură tatăl meu cu Unchiul Mihai, acesta i-a zis tatălui meu să mă ducă la el să mă vadă, dacă nu sunt operat, că el o să mă vindece cu reţetele sale. Aşa a şi fost; părinţii m-au adus din spital la Unchiul Mihai, apoi acasă.

Unchiul Mihai le-a spus părinţilor să-mi facă băi cu stroh [flori din fân] o zi, apoi o zi pauză, timp de două săptămâni. Nivelul apei de baie a acoperit suprafaţa corpului până peste picioare, şi apoi a crescut cu un centimetru pe zi. Aveam şi febră de 40-41 grade de mai bine de o lună. După vreo trei runde de băiţă la tot corpul, temperatura mi-a revenit la normal.

Părinţilor mei le-a fost indicat să ţină post din sâmbăta de Florii până în sâmbăta de Rusalii; Rozariul să-l recite, post şi alte rugăciuni, cu ajun până la ora 12 în fiecare zi de sâmbătă, pentru ajutor. Când mi-au ieşit dinţii am avut temperatură, îmi mergea burta [diaree]; le-a indicat părinţilor să-mi pună pe abdomen compresă cu lapte, brusture, ţuică, frunze de sfeclă şi vin; temperatura a scăzut, dinţii au ieşit fără dureri şi dormeam noaptea.

Când am fost la liceu anul II, mi-a sugerat să evit practicarea sporturilor, a călăritului, mersul cu bicicleta, pentru a evita apariţia unei hernii. Când am fost la Institutul Teologic din Baia Mare am devenit anemic; unchiul Mihai mi-a dat o reţetă simplă şi mi-am revenit cu bine. Sunt multe alte intervenţii ale Unchiului Mihai, de care eu nu-mi amintesc, dar dacă el nu ar fi fost, eu nu aş mai fi existat acum. Unchiul Mihai a avut darul de a vedea prin oameni, a avut carisma de a pune un diagnostic sau mai multe, fără nici o analiză medicală. El cunoştea şi gândurile oamenilor, intenţiile lor, cu ce gânduri au venit la el.

Un asemenea dar nu poate să-l aibă oricine; eu cred că ar putea să fie declarat sfânt, în baza vindecărilor făcute miilor de oameni, mie, părinţilor mei, bunicilor mei. Dacă Unchiul Mihai n-ar fi fost, eu, cu hidrocefalie de la [vârsta] de nouă luni, n-aş mai fi existat azi, n-aş mai fi absolvit Institutul Teologic Episcop Dr. Alexandru Rusu, nu aş fi licenţiat, n-aş fi ajuns la vârsta de 33 de ani, sănătos. Mii de mulţumiri nu sunt îndeajuns; datorită Unchiului Mihai eu exist; el merită să fie sfânt. Domnul să ne binecuvânteze pe toţi. Ss semnătura”.

Mărturia preotului Ioan Zbona

„Mă numesc Ioan Zbona şi sunt preot greco-catolic în parohia Târşolţ din Ţara Oaşului, dieceza de Maramureş.

M-am născut în anul 1961 la 25 mai, din părinţii Vasile şi Maria originari din satul Gherţa-Mare comuna Turţ.

În anul 1975 am avut prima întâlnire cu Unchiul Mihai Neamţu din Prilog. În acel timp, părinţii mei locuiau in Cisnădie, jud. Sibiu, iar în vacanţa de vară a anului 1975 am venit împreună cu părinţii şi fratele meu mai mare, Vasile, în vizită la bunicii mei din Gherţa-Mare. În timpul vacanţei i-am însoţit pe părinţii mei la Prilog şi aşa l-am întâlnit pentru prima dată pe Unchiul Mihai care mi-a făcut o impresie deosebită. Mi se părea o persoană misterioasă care avea ceva în ea, ceva care nu puteam înţelege dar care producea în mine un zbucium ca atunci când omul se apropie de ceva sacru. După câteva discuţii, Unchiul Mihai ne-a spus tuturor: ,, Copilul vostru cel mai mic va fi preot catolic.”

Pentru mine, care aveam 14 ani, a fost o adevărată provocare, deoarece eu iubeam Biserica şi o frecventam, dar nu pe cea catolică, deoarece in Cisnădie erau două biserici ortodoxe şi una luterană.

Tot atunci ne-a spus Unchiul Mihai că mama mea va avea o criză şi dacă vom fi toţi trei acasă, adică tata, eu şi fratele meu, şi-i vom aplica masaje în locul unde apare paralizia, o vom salva. Vreau să spun că mama mea la acea întâlnire era sănătoasă şi nu exista nici un semnal că se va întâmpla curând, iar eu credeam că aceasta se va întâmpla la adânci bătrâneţe, dar totul s-a întâmplat după câteva luni, în septembrie sau octombrie, în acelaşi an.

Tot la acea întâlnire mi-a dăruit un Rozariu pe care m-a învăţat să-l recit în mod simplu, fără mistere, şi m-a rugat să-l port mereu cu mine.

După un an, în 1976 ne-am reîntâlnit la Prilog şi mi-a reamintit de viitoarea mea preoţie. Întâlnirile mai dese cu Unchiul Mihai au apărut din anul 1982, când părinţii mei au hotărât să se reîntoarcă în locurile natale, şi astfel s-au stabilit la Negreşti-Oaş. Părinţii mei frecventau Biserica catolică de rit latin, deoarece Biserica noastră era scoasă în afara legii, dar ţineau contacte cu preoţii greco-catolici activi în clandestinitate şi aşa am ajuns şi eu să cunosc dintre preoţii clandestini, inclusiv prin intermediul Unchiului Mihai.

În anul 1983 am avut un accident în urma căruia mi-a fost zdrobită toată partea dreaptă a feţei, iar pentru recuperare am stat aproape o lună la un spital din Cluj, de unde m-am întors aşa de slăbit, încât abia stăteam pe picioare. După externarea din spitalul din Cluj am mers la Prilog şi nici nu am apucat să îi spun Unchiului Mihai pentru ce sunt acolo, deoarece el a început să-mi expună cu lux de amănunte cum s-a întâmplat accidentul, cum m-am simţit şi cum m-am manifestat imediat după accident. Erau lucruri pe care nu le-am spus nimănui şi el totuşi le ştia. Mai mult, mi-a spus cum a decurs intervenţia chirurgicală şi cât de mari specialişti au fost medicii, fără să fi spus numele acestor medici. Tot atunci mi-a spus că sunt lucruri ascunse pe care medicii nu le-au depistat. Unul dintre aceste lucruri era un cheag mare de sânge la stomac din cauza căruia nu aveam poftă de mâncare, iar altul era un cheag de sânge peste inimă din cauza căruia eram lipsit de putere. Mi-a stabilit un tratament cu ceaiuri şi comprese iar în câteva luni mi-am recăpătat starea normală.

Tot atunci mi-a spus să mă feresc de soare, să nu fac plajă, şi când este soarele puternic să am capul acoperit. În acea vară, fiind cu casa în construcţie, am lucrat cu capul descoperit într-o zi cu soare, iar seara nu m-am mai recunoscut în oglindă, aşa eram de umflat la cap. A doua zi am mers la Prilog şi după tratamentul primit mi-am revenit. Din acel moment respectul, stima pentru Unchiul Mihai creştea de la o întâlnire la alta, aşa încât vorbeam şi altora despre puterea pe care o are sau însoţeam prieteni bolnavi la Prilog.

În anul 1991 ni s-a născut al treilea copil, o fetiţă, Tereza-Ioana, şi după câteva luni de la naştere, deoarece nu era suficient laptele matern şi nu vroia să mănânce altceva, ne-am dus împreună cu soţia la Unchiul Mihai şi ne-a spus să îi pregătim două porţii de mâncare pe care să i le dăm, una pe dealul de la Huta Certeze, numit Sâmbra Oilor, iar cealaltă la pădurea de lângă comuna Livada, numită pădurea Mujdeni. Când soţia a întrebat ce să îi pregătească, Unchiul Mihai a răspuns :,, Tot ceea ce nu îi place “ . După acest tratament simplu fiica noastră nu a mai avut probleme cu alimentaţia.

Îmi aduc aminte că o dată, o femeie în vârstă din Negreşti-Oaş m-a rugat să o duc cu maşina la Unchiul Mihai, deoarece era programată pentru o operaţie la fiere. După consult şi stabilirea tratamentului, Unchiul Mihai a luat o coală de hârtie, iar cu un creion a desenat o formă neregulată cu un contur tremurând, iar la sfârşit a spus :,, De aceste dimensiuni este piatra de la fiere şi are o grosime de 3 mm.” Când medicii de la Negreşti-Oaş au făcut o radiografie, era uimitor faptul că radiografia arăta identic cu desenul lui Unchiul Mihai, dar femeia a preferat intervenţia chirurgicală.

Cred că în iarna anului 1991, am hotărât în familie să petrecem un sfârşit de săptămână la staţiunea montană Borşa din Maramureş. Înainte de plecare trebuia să merg pentru câteva minute la serviciu, timp în care am fost chemat urgent înapoi de către tatăl meu. După ce am ajuns acasă mi-am găsit soţia în pat deoarece alunecând pe trotuarul din curtea casei s-a lovit foarte tare la coloana vertebrală. Era într-o stare gravă şi suferea enorm. Am întrebat-o dacă doreşte să chem salvarea sau să mergem cu maşina la spital. Răspunsul a fost :,,Primul consult îl facem la Prilog, la Unchiul Mihai”. După consult şi tratamentul stabilit i-a spus soţiei :, Luni vei merge la serviciu”, şi aşa a fost.

În anul 1995, am cunoscut o fetiţă în vârstă de 9-10 ani din localitatea Trip comuna Bixad, care suferea enorm din cauza durerilor de la articulaţiile piciorului stâng. Medicii au constatat lipsa lichidului limfatic dintre articulaţii, ceea ce producea dureri mari. I-am propus să meargă la Prilog şi împreună cu mama ei ne-am dus la Unchiul Mihai. După stabilirea diagnosticului şi a tratamentului, am mai rămas cu Unchiul Mihai şi l-am întrebat dacă se poate vindeca această fetiţă. Răspunsul a fost:”Dacă vrea mama ei.” După tratament, fetiţa a început să se însănătoşească dar tratamentul a fost întrerupt şi fetiţa a rămas cu un mic handicap. Atunci am înţeles cuvintele Unchiului Mihai, Dacă vrea mama ei, el ştia că tratamentul va fi întrerupt.

În vara anului 2000, fiica noastră cea mai mică, Tereza, acuza dureri de apendicită. Am mers la Prilog, la Unchiul Mihai, ne-a dat tratamentul, iar la întoarcere spre Târşolţ am venit prin Negreşti – Oaş pentru a completa de la plafar lista prescrisă cu plantele medicinale pe care nu le aveam la casa noastră din Negreşti. Fiind vecini şi buni prieteni cu o familie de medici, aceştia când ne-au văzut apropiindu-ne de casă au insistat să intrăm până la dânşii. Le-am explicat că trebuie să mergem urgent la Târşolţ deoarece trebuie să-i facem tratamentul fiicei noastre. Au venit la maşină şi după ce au văzut-o pe Tereza au spus: Trebuie să mergeţi urgent la spital! Voi sunteţi părinţi conştienţi.? Câtă încredere aveţi în acea persoană.? Atunci ne-au lăsat să plecăm. După câteva zile de tratament, durerile au dispărut şi fetiţa noastră a evitat o operaţie”.

Zbona Vasile şi soţia sa Maria,

intervievaţi în data de 15 noiembrie 2010, la domiciliul lor actual din oraşul Negreşti-Oaş str.Moţilor-63:

„Sunt născut în Gherţa Mare la 17 septembrie 1939, iar soţia Maria, la 2 februarie 1938.

Încă pe când eu eram copil, Mihai mergea prin sate să vindece bolnavi. A fost şi în Gherţa Mare, peste deal de la Bixad 15-20 de Km. Apoi eu am ajuns să lucrez în Cisnădie, lângă Sibiu, la fabrica de covoare. Copilul unei colege de muncă, Belbe Ana, avea rinichii foarte mici, nu ţinea urina, nu a putut urma clasa întâia la şcoală pentru că sub el banca era tot timpul udă. Medicii au spus că nu-l pot opera că-i prea mic. Cumnata mea i-a spus mamei copilului că a auzit de călugărul Mihai de la Prilog. Şi când şi-au cumpărat, în 1974, maşină nouă, Dacia, a spus: „Primul drum îl facem la Mihai”. Am venit la Gherţa Mare de unde urma să mergem a doua zi la Prilog. Dar ni s-a spus că a doua zi vine Mihai acolo că-i hramul bisericii şi s-a strâns multă lume în casă. Cineva a zis că Mihai este în Baia Mare unde erau mulţi oameni, la care le-a spus că trebuie să meargă să vindece un copil venit cu maşina din Cisnădie, deşi încă nu-i spusese nimeni de copil!

A văzut copilul, a desenat pe hârtie cum ar trebui să-i fie rinichii, dar şi cum arată rinichii lui şi testiculele care nu sunt coborâte în scrot. Le-a spus părinţilor lui, Ioan şi Ana Belbe, originari din Turţ, ca un an de zile să facă rugăciuni, să participe duminica la sfânta Liturghie, să-i facă tratament cu ceaiul prescris şi masaj în zona genitală, că peste un an copilul va fi sănătos şi va merge la şcoală. Aşa a fost. Copilul de atunci, Vasile Belbe şi mama lui, Ana, trăiesc în Cisnădie, pot fi găsiţi.

De atunci, din 1974, am avut mare încredere în Mihai. De câte ori am avut probleme am apelat la el, atât eu cât şi soţia. Când lucram la casa nouă din Cisnădie, am avut o durere mare în burtă, doctorii au zis că nu-mi găsesc apendicele. Mihai m-a vindecat. Soţia a avut două chisturi ovariene, mari cât un cap de copil nou-născut.

Maria precizează: Mihai mi-a dat tratament cu ceaiuri, dar şi să plătesc Liturghii. Le-a făcut preotul ortodox din Cisnădie, cu prescură şi vin. După şase luni chistul a dispărut, ca şi când ar fi fost operat. Când am mai mers la el în Prilog, Mihai mi-a spus că voi avea şi crize cu tiroida. Peste două săptămâni le-am şi avut. M-a tratat un medic din Cluj. Mihai a spus că-i bun tratamentul medicului şi l-a completat cu ceaiurile lui.

Din anul 1982 ne-am stabilit la Negreşti-Oaş, de unde am putut merge mai des la Prilog. De multe ori l-am găsit pe Mihai epuizat de câte ore lucra, de dimineaţa, după ce îşi făcea rugăciunile lui, până noaptea târziu. Eu lucram în construcţii la inginerul Viorel Zoicaş, un om extraordinar, iar seara mă duceam mereu pe la Prilog. Odată, Mihai era atât de epuizat că nici nu se putea dezbrăca. Era ajutat să se dezbrace, dar spunea unde şi cum să-i aşezi hainele. În timpul nopţii se scula, se îmbrăca pe întuneric şi pleca.

Eu totdeauna veneam de acolo cu bateriile încărcate.

Bud Ion, soţia Irina şi soacra Maria Berinde,

intervievaţi, în data de 16 noiembrie 2010, la domiciliul lor din Racşa nr.54.

„L-am cunoscut mai demult, spune Ion Bud, dar ca pe un tată sufletesc l-am avut de când am avut copiii mici şi n-aveam doctori aici. Când l-am adus pe primul copil acasă de la spitalele din Bucureşti, Mihai l-a înfăşat pe copil cu mâna lui cu frunze de brusture şi până la amiază s-a făcut bine. Ne-a dat tratament şi ne-a zis : „Eu de ce dau ordin, răspund”. Din clipa aceea am rămas fidel până azi despre tot ce mi-a zis Mihai, din toate punctele de vedere: credinţă, viaţă practică. Când s-a deschis capela din Racşa, Mihai mi-a dat o binecuvântare personală. Cu patruzeci de zile înainte de moartea sa, mi-a zis să merg pe la el la Prilog. Pe când am ajuns acolo cu bicicleta era dus. Ce-o fi vrut să-mi spună? Nu ştiu, dar ştiu că el ştia şi gândurile oamenilor.

Dacă n-ar fi fost Mihai, mulţi ar fi murit în zona asta. Dar şi mulţi alţii. Douăzeci de zile a ţinut-o aici pe o arhitectă româncă plecată în Olanda, pe nume Magnisia, şi a vindecat-o de cancer cu coajă de mesteacăn şi grâu. Apoi pe dr. Virgil Dumitraşcu, general în Jandarmeria din Bucureşti; la care vă dau şi numărul lui telefon- 0722-615397.

Copilul meu cel mare, Ioan-Daniel, care acum e în Anglia, v-a scris, săptămâna trecută, o scrisoare despre boala şi vindecarea lui, care trebuie să ajungă la noi zilele acestea cu o maşină. Pe al doilea copil, Liviu-Vasile, nu l-am dus niciodată la doctori. Eu am făcut boală de cancer în 1986, o infecţie, tratată cu ceaiuri de mesteacăn. Şi acum am o tumoare mare, dar care nu avansează pentru că fac compresa (cu lapte, ţuică, vin, sfeclă) şi ceaiurile.

Să vă mai spun, că în anii grei Mihai a stat ascuns în pivniţă la bunicul meu, Vasile Bud a Ţilichii”.

Soţia lui Ion, Irina, completează:„Când era ascuns în pivniţă a proorocit ce necazuri vin. Bunicul a fost declarat chiabur şi întemniţat. Mihai a mai fost ascuns şi la un ungur din Oraşu Nou, Pereţ Mihai, om bogat, care sta dincolo de dispensar.

Pe mine m-a vindecat de multe ori. Mi-a zis să fiu la Sf.Liturghie în prima vineri, să mă spovedesc şi să mă cuminec nouă luni la rând şi să zicem Rozariul. Am de multă vreme o tumoare, dar este sub control cu ceaiurile lui Mihai şi cu rugăciuni”.

Soacra lui Ion, Berinde Maria spune:„Am avut boală la plămâni, cu hemoragie. Mihai m-a pus să cumpăr o capră neagră, am băut lapte cât timp mi-a zis şi m-am vindecat. O mătuşă din America, pocăită, avea în gât cancer. I-a recomandat ceaiuri şi a vindecat-o.”

Când am încheiat interviul, la poarta lui Ion a oprit o maşină sosită din Anglia: – Aveţi o scrisoare!

Mariţa Ioan şi soţia Ileana,

intervievaţi, în data de 16 noiembrie 2010, la domiciliul lordin Turţ str.Josani nr.15 (tel. 026l-834876; 0746439390).

Ioan, născut în 25 ianuarie 1938, l-a cunoscut pe Mihai în 1956, anul când a fost revoluţia din Ungaria. Avea 18 ani. În timp ce era la oi, s-a îmbolnăvit atât de grav de plămâni, încât părinţii au trimis la stână o căruţă cu care l-au dus la Prilog.

Au ajuns la Prilog după miezul nopţii. Mihai se ruga în casă la lumânare. Văzându-l pe Ioan în ce hal era, l-a culcat într-un pat, l-a încurajat glumind: „Frunză verde de Prilog, eu vindec omul pe loc”, şi l-a lăsat să doarmă până în zori. Dimineaţa i-a spus: „De mi-i asculta, vei scăpa, cu ajutorul Tatălui Ceresc”.

Apoi, când l-a trimis acasă, i-a zis: „Când te duci de aici spre Remeţi culege scai vânăt. În Gherţa Mică lângă primărie vezi un trandafir – culege toate florile. Acasă aveţi gutui – culegi frunzele. Din toate faci un ceai”.

În 15 zile s-a vindecat şi s-a dus până în Prilog pe jos. Mihai i-a dat diferite ceaiuri şi s-a făcut perfect sănătos. Aşa că a putut face şcoala de şoferi. Cu maşina mergea des pe la Mihai, cu orice probleme de sănătate. I-a pus şi ventuze pe şale. Aşa a ajuns la 72 de ani.

Cu camionul lui, în timpul comunismului l-a dus pe părintele Arsenie şi pe două călugăriţe la Tarna Mare pentru Sf. Liturghie şi spovezi. Şi pe Mihai şi sora sa Ana, care mergeau pentru rugăciuni.

Mihai i-a spus odată: „La fiecare curbă este un înger care vă păzeşte pe voi, şoferii ”. „Şi cred că aşa era – întăreşte Ioan. Că o dată am adormit la o curbă înainte de Batarci. Mihai era cu mine în maşină. Eram obosit, că făceam multe drumuri, transportam fructe, să fac bani, că aveam patru copii la şcoli. Toţi sunt cu facultate. Fata e pictoriţă”.

Relatează apoi despre tatăl său şi despre un prieten:

„Tata avea cam 60 de ani. Mihai i-a spus: Eşti foarte bolnav, dar dacă mi-i asculta, poţi ajunge la 90 de ani. Le-a recomandat la toţi din casă rugăciuni şi post, în fiecare zi a săptămânii, pe rând, fiecare membru al familiei, timp de 40 de zile.

Atunci a şi proorocit, cu patru ani înainte, că va fi un foc. Şi s-a împlinit. A trăznit într-o sâmbătă seara. Fulgerul a ars un colţ de grajd – acoperişul – dar nu a ars nimic în grajd.

Când am fost şofer, la un prieten al meu, Ioan Glodan din Tarna, cum năştea soţia lui un copil, murea. Cinci copii au murit! A apelat prin mine la Mihai, dar s-o fac în secret, că era mare comunist. Mihai le-a spus: „Voi sunteţi bolnavi! Fetiţa care se va naşte acum, va avea nişte zurgălăi la urechi. Şi veţi mai avea un copil”. I-au trăit cei doi copii şi au familiile lor. Ştiu că în Livada, Apa şi Bătarci Mihai a vindecat pe mulţi de cancer”.

Soţia lui Ioan, Ileana Mariţa ne spune:

„Când am fost bolnavă, Mihai mi-a zis: „Du-te de aici că eşti plină de vraciuri!”. Şi n-am mai fost bolnavă. Pentru tromboză mi-a dat compresă cu sfeclă. Şi-s bine de şase ani”.

Tiuian Maria, din Odoreu str.Florilor nr.19,

în ziua de 17 noiembrie 2010 ne-a predat un caiet şcolar cu pătrăţele, format A5, în care a scris cu mâna ei 13 pagini de însemnări. O parte din informaţii le-am folosit în capitolul I-„Mihai în posteritate” şi cap.IV-„Mihai povăţuitorul”, completând declaraţia înregistrată la data de 18 octombrie 2010. Pentru acest capitol extragem doar câteva din bolile tămăduite cu ajutorul lui Mihai:

„Într-o zi am făcut baie şi am observat un nod de mărimea unui ou de gâscă şi m-am speriat. Picioarele mă dureau groaznic, mai ales tălpile. Şi am mers la unchiul Mihai,i-am arătat nodul, a spus să fac ce zice el şi o să-mi treacă, să nu mă duc la medic, că o să mă trimită la cuţit. Eu am respectat ceaiurile, am cules multe, şi cum a zis aşa am făcut […] şi mi-a trecut.

Peste vreo 10 ani, la ora 10 seara a început să mă doară burta, aveam dureri ca de naştere. De la Dispensar m-au trimis că am piatră la rinichi. Eu nu am mers [la Spital]. A venit băiatul acasă şi am plecat la Prilog la ora 12 noaptea […Mihai] a spus să mă bag în pat 24 ore, să nu mă ridic, să pun Lista 10 şi să iau ceaiul Lista 12. Când se usucă compresa, să o pun din nou, şi un sac cu sare fierbinte peste compresă. Am stat până în cealaltă zi la ora 10, apoi am plecat la el […] A spus că am avut încâlcitură de maţe. Dacă mergeam la Spital, pe masa de operaţie muream.”

În continuare, Maria Tiuian relatează despre alte tămăduiri ale ei, ale copiilor şi despre rezolvarea unor neînţelegeri în familiile acestora prin post, rugăciune, spovedanie şi cuminecare.

Băbuţ Ana,

născută în 10 septembrie 1929, intervievată în ziua de 17 noiembrie 2010, la domiciliul ei din satul Coca nr.220. Aici, în camera mare, după 1990, a menajat o capelă, unde vine preotul greco-catolic să oficieze serviciile religioase pentru comunitatea de acolo. Este originară din Prilog.

„Am vrut să stau în casa părintească, care era goală, dar nu m-a lăsat nepotul Băbuţ, diaconul de la mănăstirea ortodoxă Portăriţa. De aceea am plecat din Prilog şi am venit la Coca. Am făcut capelă în casă”

Despre Mihai, cu care a copilărit împreună, ne spune:

„Şi eu şi Mihai eram bolnavi. Mamele ne-o dus la tratamente. El s-o dus la mănăstire. Apoi, după ce-o venit de la mănăstire, numai el m-o ţinut în viaţă cu ceaiurile, de 40 de ani, după ce am fost operată de ficat. Cu ceaiuri şi cu rugăciuni. Eram înscrisă la marianiste şi ne rugam. I-am cerut mereu sfatul şi m-a ajutat. Roagă-te! – îmi zicea. De 40 de ani trăiesc singură la Coca”.

Paul Maria,

intervievată, în data de 17 noiembrie 2010, la domiciliul ei din satul Coca nr.50, ţinând în braţe o icoană salvată de la Mănăstirea Bixad în 1948.

„După ce m-am măritat, Mihai a venit la sfinţirea unei cruci în cimitirul din Păşunea Mare.Mi-a zis: „Şi maţele în tine ştiu cum stau”. Că aveam om beţiv şi curvar. O vrut să fugă cu o gagică din Târşolţ. N-o reuşit. Şi nervos, când o ajuns acasă, nu m-o bătut, dar a răsturnat tot ce era în casă. I-am arătat lui Mihai poza lui şi, fără să-i spun nimic, mi-o zis: „O vrut să te lase”. Lunar m-am dus la Prilog, pentru boli şi pentru prunci. Nu sunt alea raze care să vadă prin om cum vede el.[…] La un Crăciun a venit în Coca cu apă sfinţită şi ne-am rugat până la ora patru spre dimineaţă. O femeie, Surdeanca, din satul Păşunea Mare, care s-a rugat cu noi, când a ajuns acasă în Păşune noră-sa s-a supărat c-a trezit-o la ora 4. Şi a doua zi s-a dus în Negreşti şi a reclamat la Miliţie că popii catolici au făcut slujbă în Coca. Ne-au chemat pe toţi la Miliţie şi ne-o bătut, mai ales pe femeia din Păşune, care a recunoscut că este greco-catolică. Pe Mihai l-o pus şi pe un scaun de curent să-l sperie. Am primit citaţie la Tribunal. Mihai ne-o sfătuit să nu recunoaştem care miliţieni ne-o bătut. Aşa am făcut. Unchiul Mihai ne-o zis de ce am scăpat: „150 de Psaltiri erau în spatele meu”.

Rus Irina şi fiul ei Mihai-Mircea,

intervievată, în data de 17 noiembrie 2010, la domiciliul ei din satul Coca nr.42:

„Noi suntem trei generaţii care am fost ajutaţi de călugărul Mihai, adică eu şi soţul meu, fiul Mihai cu soţia, şi copiii lor: Bernardeta-Clara, Francesca şi Mihai-Rafael. De multe ori a venit Unchiul Mihai acasă la noi deşi, pe vremea comunismului, nu o dată l-au dus la miliţie şi îl băteau.

L-am cunoscut de când eram mică, mama fiind bolnavă. Îmi spunea ce am şi ce voi avea. Mi-o fost blocat rinichiu drept. Dr.Pop Mihai nu m-o îndrumat la operaţie, că-s amândoi rinichii bolnavi. La nalize am fost în Satu Mare şi la Cluj […] Mihai a venit cu părintele Marina, mi-o sfinţit casa, sfeştanie şi dezlegări, să scap de necaz. C-aşa mi-o zis Mihai: Rugăciuni, Rozarul, 16 Tatăl nostri şi 16 Născătoare pe zi, spovedanie generală, apoi lunară şi cuminecare. Mihai mi-o dat ceaiuri, că nici nu mă puteam ridica din pat. Tot corpul mă durea. Mi-o spus peste câte zile de ceaiuri m-oi putea scula. Aşa a fost. Apoi mi-o spus peste câte zile de tratament oi putea şi lucra. Şi am lucrat peste 30 de ani. Dar cînd nu făceam tratament venea iar durere”.

David Ioan,

domiciliat în Supurul de Jos, piaţa Obor bl.4 ap.1, prezent azi 19 noiembrie 2010 la Mănăstirea din Prilog, ne-a scris cu mâna lui următoarele:

„Am lucrat în mai multe domenii, ca maistru, în prezent am 59 ani, pensionat de boală. Pe Unchiul Mihai l-am cunoscut în anul 1987. În acel an am fost cu soţia mea Eleonora la Prilog, pentru că era bolnavă şi aveam şi necazuri în familie. Eu nu credeam în tipul ăsta de medicină sau de rezolvare a problemelor, dar la insistenţele ei am adus-o la Prilog, unde a fost îndemnată să meargă de unchiul său Coşar Ioan, bun prieten al unchiului Mihai. Când am sosit la Prilog în jurul orei 9 dimineaţa erau în curte cam zece persoane, care aşteptau să fie primite. Eu am rămas în stradă, pe una din băncile ce erau pe podul de la intrare. După ce nevastă-mea a intrat la Mihai, i-a arătat şi o poză de a mea, pentru că aveam o durere mare în abdomen în zona apendicelui, care era operat. Atunci Mihai, uitându-se la poză, i-a zis : Spune-i să vină înlontru . Menţionez că eu nu am fost în curte, nici dânsul nu a fost afară şi nici nevastă-mea nu i-a spus că-s afară. Am mers în casă, m-a pus să mă plimb, să tuşesc de câteva ori, apoi mi-a dat o listă de ceaiuri şi să mă rog în fiecare zi 20 de minute. Am făcut ceea ce mi-a zis şi de atunci nu m-a durut niciodată locul respectiv. Acest lucru m-a impresionat şi am venit destul de des la dânsul. Am aflat apoi că unchiul lui nevastă-mea, bolnav de leucemie, a fost vindecat de Mihai, cu ceai şi rugăciuni. Am adus-o apoi pe fiica mea, Lavinia, în vârstă de 14 ani, la dânsul, pentru că nu avea gust la mâncare, şi a vindecat-o. Fiica mai mică, Alinda, voma pe maşină, nu puteam merge nicăieri cu ea. Tot Mihai a vindecat-o, spunându-i că în fiecare seară, timp de 40 zile, să stea la orizontală, pe spate, şi cinci minute să se rostogolească pe stânga, pe dreapta; iar în timpul acesta mama ei să se roage. Apoi, l-am întrebat dacă fiica Lavinia va putea face o facultate. Mi-a zis : Şi două. Într-adevăr, după ce a terminat Fianaţe-Bănci, acum termină Dreptul. Se adevereşte acum ce a spus el cu zece ani în urmă.

La un moment dat când am avut o problemă în familie, unchiul Mihai ne-a dat să facem Novena la Sf.Fecioară, în prima sâmbătă din lună, cu spovadă şi cuminecare, participare la Sf.Liturghie şi la dezlegările Marelui Vasile, la părintele Leon Bob din Satu Mare. Distanţa fiind mare, nu am găsit în jur un preot care să ne facă şi dezlegările.

Şi revenind la unchiul Mihai, ne-a întrebat de ce nu am început Novena. Nu avem biserică în sat, nu avem preot, la care unchiul Mihai ne-a spus : Nu-i bai c-o să aveţi. Aceasta a fost duminica, iar joia a şi venit preotul din satul Babţa, din vecini, şi m-a întrebat : Vreţi să faceţi biserică greco-catolică în Supur ? Am rămas mirat, pentru că nu vorbisem cu nimeni nimic despre aşa ceva, iar pentru asta trebuie preot, bani, loc, ori nici comunitate formată nu era. Duminica următoare m-a căutat protopopul Mărieş, cu aceeaşi întrebare. I-am răspuns la fel. Nu ştiam de unde vin acestea, dar mai târziu mi-am adus aminte că unchiul Mihai a zis : Nu-i bai, c-o să aveţi . Şi toate au decurs rapid, în timp de şase luni şi 18 zile de lucru, biserica nouă a fost gata şi sfinţită. Consider că a fost ajutorul divin al lui Mihai.

Mai departe, de câte ori unchiul Mihai mi-a spus ceva, totdeauna se împlinea. Cu o săptămână înainte de a muri, am fost la Prilog şi când am plecat mi-a zis să revin în duminica următoare. Nu am revenit atunci, iar în săptămâna următoare a murit. Regret că nu l-am ascultat şi n-am aflat ce dorea să-mi spună. Când am aflat vestea morţii, parcă s-a rupt ceva în mine, parcă am pierdut pe cel care ne scotea din toate relele vieţii. Am fost la înmormântarea dânsului, era lume multă. De la sicriul lui Mihai adia un miros foarte plăcut, nu ca la toţi morţii.

Odată, nevasă-mea l-a întrebat : Ce vom face când nu veţi mai fi ? El a zis : Eu nu plec de aici, veniţi în curtea mea şi vă rugaţi, faceţi ceai din crengile primului pom şi vă veţi vindeca. Aici se vor întâmpla mari lucruri. Biserica aceasta face cât toate bisericile din jur. Într-adevăr, nu a plecat, este aici în curtea mănăstirii şi face foarte mult bine celor care îl caută. Exemplific:

De mai multe ori fiind suferind, am venit la crucea de la mormântului lui, m-am rugat cu credinţă şi m-am vindecat. M-a vindecat de un furuncul cu puroi de sub braţul dept, gata să se spargă. Am luat crucea în braţe, m-am rugat câteva zile şi a dispărut fără să se spargă.

Fiica mea, Lavinia, la fel s-a vindecat de dureri la un picior, după ce prin fizioterapie medicală nu s-a vindecat. Ea ţine şi acum postul dat de unchiul Mihai când a vindecat-o la vârsta de 14 ani. După ea, acum ţine postul şi soţul ei, cu punctualitate.

Soţia mea, având dureri mari de cap, se îmbăta de cap dacă mergea la soare ; a venit la mormânt şi s-a rugat, i s-au făcut slujbe şi dezlegările Marelui Vasile, şi i-a trecut.

O doamnă din Satu Mare, Florica Silvăşan, care avea dureri de cap şi la mâna dreaptă, rugându-se la mormânt şi-a revenit.

Într-o zi nora ei a plecat în lume. După rugăciuni la sfânta mănăstire din Prilog, la mormântul unchiului Mihai, nora a dat telefon să meargă soţul după ea, s-o aducă acasă la familie.

Un băiat de-al nepoatei lui Florica Silvăşan, care a fost mut până la vârsta de patru ani, adus la Prilog de câteva ori a început a vorbi.

Deci unchiul Mihai nu a plecat de aici şi ajută în continuare pe oricine vine şi se roagă cu credinţă.

Mărturia preotului Pop Vasile-Romul

„Astăzi, marţi 20 octombrie 2009, subsemnatul preot pensionar POP VASILE-ROMUL, domiciliat în Cluj-Napoca str. Constantin Brâncuşi nr.37, fiind în deplinătatea facultăţilor mintale şi nefiind influenţat de nimeni, conştient că spun adevărul înaintea lui Dumnezeu, în cunoştinţă de cauză dau următoarele MĂRTURII, în legătură cu MIHAI NEAMŢU (1924-2000) din Prilog, comuna Oraşu Nou, judeţul Satu-Mare, fost călugăr al Ordinului Sfântul Vasile cel Mare:

În perioada 1979 – 1996, locuind eu în Oradea, am dus sau am trimis mai mult de zece persoane la călugărul Mihai Neamţu (pe care îl cunoşteam demult, prin fratele său din Baia-Mare, Pavel, care cânta în corul Catedralei băimărene, în timpul cât eu am fost parohul acelei Catedrale, 1968-1978). Dar întrucât nu le-am urmărit evoluţia şi nu le-am notat datele personale, nu pot da mărturie decât despre cazurile mai jos relatate, în care am fost implicat.

L-am întâlnit prima dată pe „Călugărul de la Prilog” în toamna anului 1964. Vecinul meu de bloc, din Baia Mare str.Karl Marx (azi: Dr.Gheorghe Bilaşcu) nr.14, Vasile Pădurean din Mălădia jud.Sălaj, angajat ca şofer pe Şantierul din Baia Mare al Trustului de Construcţii Industriale Cluj Napoca, m-a solicitat să-l ajut să coborâm pe braţe din apartamentul său şi să-l urcăm în cabina camionului pe care lucra Vasile, pe un prieten de-al său, pe care-l chema tot Vasile (numele de familie nu mi-l amintesc, după 45 de ani), inginer agronom, care nu putea sta pe picioare fără riscul de a i se frânge oasele, având TBC osos în grad atât de avansat încât medicii l-au dat acasă fără nicio speranţă de vindecare. Ajunşi la Prilog, călugărul Mihai a venit la maşină, s-a uitat la el câtva timp, apoi s-a uitat la Vasile Pădurean şi la mine: „Faceţi-vă vreme să vă rugaţi şi pentru el!”. Ne-a spus să zicem rugăciunile pe care le ştim noi, dar timp de 40 de zile, şi să i se facă ceaiurile din lista care ne-a dat-o.

Eu am mai locuit în Baia Mare încă 14 ani, până în primăvara anului 1978. Inginerul agronom Vasile mai trăia şi, sprijinit într-un baston, se mişca prin casă şi dacă era ajutat să coboare scările se plimba şi pe afară singur.

În luna aprilie 1989, după ce renumitul chirurg Prof. Dr. Radu Deac de la Târgu Mureş, în urma unui consult de specialitate, i-a recomandat unui pacient de 47 de ani, operaţie urgentă pe cord deschis, acesta, speriat de posibilitatea morţii pe masa de operaţie, m-a rugat: ”Du-mă la sfântul tău de la Prilog”. Ajunşi la călugărul Mihai acesta a confirmat diagnosticul medical, o valvă aproape inactivă şi încă două atrofiate, adăugând că mai are şi o veche stenoză mitrală şi nişte viermişori la ficat. Mihai l-a încurajat: „Te poţi vindeca de toate, cu încredere în Dumnezeu”. Şi i-a recomandat:

– Rugăciune continuă.

– Regim alimentar hiposodic, fără tutun, fără alcool.

– Cât mai mult somn.

– Tratament neîntrerupt 40 de zile, după prescrierile notate mai jos.

De la Plafarul din Satu Mare şi Oradea am cumpărat ceaiurile prescrise şi am plecat la casa parohială din Husasău de Criş, unde l-am cazat pe pacient, MIRCEA ŞTEFAN BELU actor dramatic la Teatrul Naţional din Timişoara, şi am pregătit cele necesare, întocmind şi o Fişă de tratamente pentru 40 de zile, 25 aprilie – 3 iunie 1989. În această Fişă am notat zilnic tratamentul făcut, pentru a putea respecta întocmai recomandările călugărului Mihai de la Prilog:

COMPRESA. Timp de 40 zile, în fiecare seară la orele 24 se aplică pe piept 4 bucăţi pânză albă bine îmbibate: I-a în lapte de vacă cald, a II-a în ţuică tare, a III-a în vin alb, a IV-a în vin roşu; peste le frunze sau felii de sfeclă de zahăr; se acoperă cu un prosop, care se leagă bine să nu se mişte până dimineaţa la orele 8.
MASAJ. După ce se iau compresele locul se masează cu soluţia preparată din: parfum din flori de viorele, trandafiri, narcise, levănţică, lăcrămioare, care se amestecă cu aceeaşi cantitate de spirt medicinal.
PRAFUL nr. 9. Preparat din: 6 tablete bicarbonat de sodiu, 6 tb.piramidon şi o lingură de sare amară; măcinate şi amestecate. Doza: o lingură rasă. Se ia cu o oră înainte de dejun , apoi la o oră după cină plus un pahar de lapte. După prima zi pauză 15 zile, apoi altă doză cu altă pauză de 15 zile.
FUMUL nr.11. Timp de 20 zile, dimineaţa la orele 8,30 pe un reşou încins se pun, cât un bob de porumb, clei de cais, cireş, vişin, prun, piersic şi răşină de brad. Se trag în piept 4 guri de fum, după fiecare se tuşeşte de 4 ori. După 30 de minute se bea 1 lingură ulei de măsline (dovleac sau floare soarelui), 1 pahar de bere proaspătă şi 1 pahar apă sulfuroasă.
INHALAŢIE. Timp de 40 zile, la ora 9 dimineaţa, de pe un tampon de vată se inhalează, de la distanţa de o palmă de la nas, timp de 10 minute soluţia preparată din: 24 tablete aspirină, 6 tb piramidon, 6 tb bicarbonat, 4 tb codenal, dizolvate într-un litru de spirt medicinal plus 2 lămâi.
CEAIUL nr.3 se ia în loc de apă 1,5 – 2 litri pe zi, până la apariţia diareii. În 2 litri de apă clocotită se fierb 2-3 minute câte o linguriţă din plantele din lista nr.3; strecurat, neîndulcit plus 100 gr.vin roşu.

Când începe diareea se ia CEAIUL nr.12, alternativ: o zi nr.12, o zi nr.3 până la oprirea diareii.; după oprire, se ia în continuare nr.3. Dacă nu se opreşte diareea în 10 zile, se ia CEAIUL nr.4; la oprire se continuă cu nr.3.

MENŢIUNE: După numai 10 zile de tratament, cardiologul Dr.Lazăr Aurel de la Spitalul Judeţean din Oradea a constat dispariţia aritmiilor şi fibrilaţiilor, iar ecografistul că nu are cheaguri în sânge.

După cele 40 zile de rugăciune şi tratament, la Târgu Mureş se confirmă că doar o valvă ar trebui înlocuită. CONCLUZIA: vindecare miraculoasă!

Există, însă şi un EPILOG trist: Deşi încă de la primul consult de la Târgu Mureş, Dr. Deac l-a declarat inapt total pentru muncă şi Teatrul din Timişoara l-a pensionat de boală, actorul Mircea Ştefan Belu văzându-se „vindecat” a urcat din nou pe scenă şi a continuat „viaţa de artist”. Eu între timp m-am mutat din Oradea, dar am aflat că după 13 ani a suferit o operaţie pe cord la Spitalul Militar Central din Bucureşti, unde i s-a înlocuit doar o valvă, şi că în 15 septembrie 2002 s-a mutat în Cimitirul din Lugoj lângă tatăl său.

III

Profesorul ing.Tudosie Diculescu, din Bucureşti, a aflat de la fostul meu coleg de Teologie, preotul dr.Dumitru Găină, paroh la biserica „Sf.Gheorghe-Griviţa” Bucureşti, despre tămăduitorul de la Prilog, călugărul Mihai, şi m-a contactat telefonic rugându-mă să-l ajut pe un prieten al său, a cărui fiică grav bolnavă a fost dată din Spitalul Elias din Bucureşti „să moară acasă”. După ce primarul din Prilog mi-a confirmat că fratele Mihai este acasă, i-am spus lui Tudosie să vină cât pot de repede. Au călătorit toată noaptea, aşa că foarte de dimineaţă erau în faţa casei mele din Oradea, str.Prof.dr.Gheorghe Marinescu nr.8. Era în prima zi de vineri din luna octombrie 1992. Când am ajuns la Prilog, în faţa casei lui Mihai am văzut mai multe autoturisme cu bolnavi. Era cam ora 9 şi Mihai încă nu primise pe nimeni. Am bătut cu insistenţă în uşa de la bucătărie. După un timp a apărut sora Ana, supărată, m-a recunoscut, a deschis puţin uşa şi s-a răstit la mine:

-„Ce vrei? Nu primeşte pe nimeni. Că Părintele Leon Bob de la Satu Mare n-a venit. Aşa că fratele Mihai nu lucrează în prima vineri din lună decât după Sfânta Liturghie. N-avem popă, astăzi nu lucrează. Le-am spus şi la cei de-afară”.

– „Soră Ana. Fă bine spune-i fratelui Mihai că are popă. Sunt eu aici, numai să mă laşi în casă”.

– „Aşteaptă un pic”, zice Ana şi-mi trânteşte uşa în nas. (Ştia că încă eram preot ortodox şi cum ea era călugăriţă greco catolică, ca Mihai, bănuiesc că s-a dus să-l consulte). S-a întors mai puţin cătrănită, zâmbindu-mi:

– „Noa, pofteşte înlontru!”.

I-am luat cu mine pe cei trei însoţitori, la care le-am şoptit: Eu voi oficia Sfânta Liturghie greco catolică, deci veţi auzi cuvântul Spirit în loc de Duh, iar dumneavoastră, stând lângă sora Ana, să ziceţi încet împreună cu ea „Doamne îndură-Te spre noi”, în loc de „Doamne miluieşte”.

După Liturghie, fratele Mihai ne-a făcut semn să ocupăm loc în camera vecină până-şi termină el rugăciunile. Vre-un sfert de oră n-am scos o vorbă nici unul.

Eram copleşiţi de emoţia acestei minunate întâmplări: în capela greco catolică din casa călugărului Mihai, a oficiat la altar un preot în conştiinţă catolic, dar formal încă ortodox, şi la strană, lângă sora Ana, trăind momentul emoţionaţi – doi înalţi ofiţeri din serviciile secrete! După procedura bine cunoscută, fratele Mihai a consultat-o pe bolnavă, Cristina Stoica, apoi ne-a spus: „Multă, multă rugăciune, şi ceaiurile din listele ce vi le dau. Aţi venit tare târziu. Să faceţi tot ce vă spun. Rugăciune şi tratament”.

După doi ani, în 1994, Tudosie Diculescu fiind numit secretar general al Ambasadei României din Roma, m-a anunţat că trecând prin Oradea doreşte să oprească la o cafea, să mi-l prezinte şi pe micul său fiu, Adrian, darul lui Dumnezeu la rugăciunile credincioasei sale soţii, fiică de moţi din Ştei. Familia Stoica şi fiica lor, pe care o adusese la Prilog, n-a respectat întocmai „reţetele” călugărului Mihai, totuşi a mai trăit încă doi ani.

Oradea, 20 octombrie 2009, semnat: preot Romul Pop”.

Mărturii consemnate de jurnalistul Iosif Ţiproc

Pe lângă aceste mărturii directe, înregistrate sau scrise, adăugăm osteneala regretatului scriitor sătmărean Iosif Ţiproc, care, în vara anului 2008, a cules, cu trudă şi migală de autor un şir de mărturii, din peste 30 de localităţi, încercând, pentru propriul său suflet, dar şi pentru noi, să contureze încet, dar cu o minuţiozitate de filigram, portretul şi faptele lui Mihai din Prilog, acest “om scăldat în lumina magică a unei sfinţenii absolute”, realizând cartea din care spicuim câteva cazuri semnificative:

Gheorghe Dragoş, vecin din Prilog: „Noi stăm chiar în faţa casei lui. Am fost vecini atâţia ani de zile şi l-am cunoscut bine. Aici pe strada asta erau pe vremea aceea în jur de 500 de oameni care aşteptau să intre la el. Mulţi aşteptau chiar 3-4 zile pentru a fi consultaţi, pentru că mai mult de 100 de oameni nu putea primi într-o zi. O parte dintre ei erau cazaţi la casele noastre şi uneori dormeam şi mai mulţi într-un pat. Ne era milă de acei oameni care veneau de departe. Nici unul nu venea de plăcere, veneau pentru că erau bolnavi şi pierduseră orice speranţă.

Omul acesta avea un har şi putea vedea prin oameni. Se uita numai la ei şi ştia ce îi doare.

În anul 1965 a fost luat de Securitate şi dus la Negreşti-Oaş. A fost pârât de fostul şef de post, unul Popa, care era foarte rău. S-au legat de Mihai că ar fi vindecat oamenii pe bani, iar aceştia nu puteau veni la el decât pe ascuns. Atunci când l-au dus la Negreşti-Oaş un securist l-a bătut rău de tot. Mihai i-a spus aşa:

– Dacă ai şti cât eşti de bolnav…

Era atunci şi un om de suflet acolo care i-a spus colegilor securişti:

Nu mai daţi în el. Nu vedeţi că e un om în vârstă?

Mihai nu era totuşi atunci un om bătrân, dar era infirm la mână şi la picior.

De Mihai se ştia în toată ţara. Mergeam într-o zi cu trenul spre Bucureşti şi am călătorit cu doi oameni din satul Ianca, judeţul Brăila. Omul mi-a povestit că Mihai i-a vindecat soţia. Avea cancer şi nu a reuşit să o vindece niciunul dintre medicii la care a dus-o. Mihai i-a dat ceai din scoarţă de mesteacăn pe care a băut-o mai multe luni.

După 6 luni femeia s-a făcut bine şi a venit din nou la Prilog să-i mulţumească. Pe una dintre rudele mele a vindecat-o de gălbenare cu 2 gălbenuşuri de ouă şi cu 2 litri de vin altoi.

L-a vindecat şi pe Ceauşescu, dar mai multe o să vă povestească soţia mea. Ea ţine bine minte totul. Şi azi mai vin oameni la mormântul lui. Se apleacă asupra mormântului său. Şi soţia mea face la fel oridecâteori se simte mai rău. Păcat că Mihai a murit.

El era şi un om care prevestea multe lucruri. De pildă în 1989, cu 3 săptămâni înainte de Revoluţie, ne-a spus aşa:

– Vom avea anul acesta un Crăciun însângerat. Apoi a mai zis: Ceauşescu va cădea…

Mihai a fost şi cel care a vrut ca pe părintele Marina să-l înmormânteze la Prilog. Alţii însă au vrut să-l ducă la Bixad. Eu am participat la acea acţiune. Împreună cu un prieten am săpat groapa la Bixad, unde l-am aşteptat să-l aducă de la Satu Mare. Am fost prinşi, dar am scăpat fără închisoare. Ne-au dat o amendă de 150 de lei pe care Mihai ne-a plătit-o”.

Soţia lui nea Dragoş:

„În anul 1948 unchiul Mihai era la Mănăstirea de la Bixad dar a fugit de acolo. A fugit de acolo desculţ pe zăpadă. Când a ajuns acasă a căzut paralizat. Doctori nu erau aşa cum sunt azi şi a rămas acasă. Într-o noapte el a visat că a venit cineva la el şi l-a întrebat dacă vrea să se vindece sau dacă vrea să vindece pe alţii?

El a răspuns că da şi din clipa aceea i-a venit harul de a vindeca oamenii.

Aceştia veneau la el pe ascuns. În anul 1964 au început să-1 urmărească. Asta a ţinut până în anul 1965.

Cunosc un caz concret. La mine a venit atunci o femeie să doarmă şi de aici a plecat la unchiul Mihai. Pe la ora 5 când s-a întors a fost seară deja. Când a intrat, la noi în casă era şeful de post şi un unchi de al meu. Şeful de post avea boală pe unchiul Mihai iar pe femeie a luat-o la rost, că de unde este şi ce caută pe aici?

Era mai în vârstă şi fricoasă, aşa că nu a mai ştiut ce să răspundă şi a început să plângă şi să-i zică şefului de post să o ierte că ea nu a ştiut că nu este voie să meargă la Mihai. Şeful de post o tot ameninţa:

– Vezi babă că te bag la puşcărie dacă nu îmi spui că ai fost la Mihai, că el, unchiul Mihai, e vrăjitor şi că ia bani de la oameni.

Până la urmă a făcut proces verbal femeii şi m-a pus şi pe mine să dau declaraţii că eu văd cine vine la unchiul Mihai.

Nu am vrut să recunosc şi tot spuneam că eu nu văd pe nimeni să intre la Mihai.

Şeful acesta de post se numea Popa Ioan şi era foarte revoltat pe unchiul Mihai.

Unchiul a fost până la urmă arestat iar pe mine şi pe acea femeie ne-au dus la miliţie unde am dat declaraţii.

După aceea am fost chemată la Procuratură la Negreşti-Oaş. Ne chemau şi de 3-4 ori pe săptămână la cercetări şi ne ţineau câte o oră să spunem pe cine am văzut intrând la unchiul Mihai în casă.

Eu am afirmat mereu că nu am văzut pe nimeni să intre la el.

Pe Mihai l-au ţinut vreo 3 luni până s-au săturat să-1 bată şi să-1 mai întrebe. Intra la el procurorul şef iar într-o zi Mihai i-a spus acestuia că dacă ar şti cât e de bolnav nu ar mai pune mâna pe el.

Şeful acela s-a pus lângă el şi l-a întrebat dacă are ceva boală? Mihai i-a spus că are ciroză la ficat dar şi alte boli. A doua zi procurorul s-a dus la spital la analize şi tot ce i-a spus Mihai s-au adeverit.

A doua zi procurorul s-a dus din nou la Mihai şi i-a spus:

– Din clipa asta eşti liber!

La o săptămână după ce a venit acasă l-au dus la Bucureşti la Ceauşescu. Când s-a întors, a venit cu hârtie de la Ceauşescu că poate să vină multă lume la el şi să-i vindece. Au fost zile în care şi 300 de oameni au fost la el.

El îi primea pe toţi pentru că era un om foarte bun la suflet, răbdător, vesel. Nu a jignit vreodată pe nimeni.

Eu la medic nu am fost niciodată şi doar la Mihai mergeam când eram bolnavă. L-am şi întrebat ce vom face noi după ce el nu va mai fi?

El a răspuns că nu va muri niciodată şi „când veţi cere ajutorul, eu voi fi lângă suferinţele voastre. Eu îi voi ajuta pe toţi cei care veţi crede în mine”.

Ii ştia pe toţi cei care nu credeau în el. Le spunea în faţă când intrau în casă: “Tu nu crezi în mine”.

Înainte de Revoluţie ne-am dus la Mihai într-o seară la rugăciuni în postul Crăciunului. I-am spus atunci că am văzut o lumină mare şi roşie în grădină. L-am întrebat ce semn e acesta iar el ne-a răspuns că va fi mare vărsare de sânge. A urmat Revoluţia, unde au murit atâţia oameni”….

Vezentan Vasile, din Apa, 73 de ani: „In urmă cu 30 de ani eu eram conductor de tren, iar pe Mihai din Prilog l-am dus de multe ori cu trenul fară bilet. Auzisem de el, fiindcă ştia de el tot satul. Odată când am călătorit împreună i-am spus că mă doare gâtul, aici în interior, unde parcă mă ardea ceva. Mi-a spus să mă duc la el la Prilog într-o zi, iar într-o dimineaţă când am ieşit din tură am luat cu maşina drumul spre Prilog. S-a uitat la mine, m-a pus să tuşesc şi să umblu, iar apoi mi-a dat două reţete de ceaiuri. Pe una ţin minte că erau 14 feluri de plante şi ierburi, iar pe cealaltă 8. Dacă le-aş căuta bine poate că aş găsi şi azi cele două reţete. Am băut ceaiurile după ce am făcut rost de plante şi m-am făcut mai bine. Au trecut de atunci 30 de ani şi iată că şi acum trăiesc. Durerea de gât îmi mai revine uneori, dar continui să rămân activ şi să muncesc pe lângă casă.

Vreau să mai spun că la două luni de la data când am fost la el prima dată ne-am întâlnit din nou. De astă dată în gară la Oradea. M-a recunoscut imediat, pentru că avea o memorie foarte bună. Mi-a spus aşa:

– Domnule Vezentan, tu ai şi anemie, dar şi scădere de tensiune. M-am mirat, pentru că eu nu am mai auzit de aşa ceva M-am speriat şi m-am dus imediat la dispensarul CFR din Oradea, iar acolo doctoriţa mi-a confirmat că într-adevăr nu aveam tensiunea ca lumea. Am continuat să beau ceaiurile lui, pentru că ele mi-au făcut bine. În Apa el a fost foarte cunoscut şi mulţi mergeau la el la Prilog. Păcat că a murit. Aşa ştiu că sora lui mai trăieşte.”

Floarea Maxim, 70 de ani: „În Apa foarte multă lume mergea la el, pentru că i se dusese vestea. Am fost şi eu, de ce să mint? Eram mai tânără şi aveam unele probleme medicale. M-a consultat şi mi-a spus aşa:

– Tu eşti plină de puroi în jurul brâului.

Cred că a avut dreptate. Mi-a dat reţete cu ceaiuri şi a trebuit să adun plantele care erau scrise pe reţete. Eu m-am făcut bine şi uite că am 70 de ani şi tot aci sunt”.

Alexandrina Pridal din Satu Mare a fost ani de zile şefa biroului revizie-inspecţie de la CEC Satu Mare. Este originară din Apa, iar de călugărul Mihai a auzit de când era mică: „Tatăl meu a fost foarte grav bolnav. Făcuse o infecţie şi l-au externat de la spitalul sătmărean pentru că era deja pe moarte. Cineva ne-a spus să-1 ducem la călugărul Mihai din Prilog. L-au dus pe tata la Prilog, dar seara, pe sub grădinile oamenilor, ca să nu fie văzut, pentru că atunci el nu avea voie să primească pe nimeni. Securitatea îl urmărea mereu. Pe tata l-a făcut bine şi nu l-am uitat toată viaţa pentru asta. Dacă mi-ar fi povestit cineva o astfel de întâmplare nu aş fi crezut”.

Gheorghe Zelea, din Boineşti: „Eu l-am ştiut pe Mihai de la vârsta de 16 ani. Mă împrietenisem cu el pentru că venea des pe la noi în sat. Eu am avut ulcer duodenal, iar Mihai m-a vindecat. Mi-a dat ceaiuri şi m-am făcut bine. Şase reţete cu ceaiuri am avut şi umblam cu ceaiurile după mine pe unde lucram prin ţară pe şantiere. Colegii râdeau de mine toţi, dar eu m-am făcut bine. Am 77 de ani şi uite că sunt aici.”

Floare Tout, 47 de ani, vecină cu nea Zelea: „Am aflat şi eu de Mihai, dar la el nu am fost totuşi. Nu am fost bolnavă. Alţii din sat au fost pe la el şi ştiu că dădea oamenilor ceaiuri şi rugăciuni. Bani nu cerea de la nimeni”.

Vasile Popşa, care era în poartă cu Ana, soţia lui, şi cu o vecină: „Numai aceia se vindecau care credeau în el. Eu nu am fost la el, în schimb fratele meu a fost. S-a dus împreună cu soţia lui care avea probleme cu coloana vertebrală. Suferise un accident şi numai nu era mai bine. Împreună cu ea s-a dus şi soţul ei. Pe cumnata a vindecat-o cu ceaiuri, în schimb lui fratele meu i-a spus în faţă, după ce 1-a pus să se plimbe prin camera lui:

– Tu nu ai nimic. Nu ai muncit deloc la viaţa ta. Ar trebui să te apuci să faci un pic de sport.

Într-adevăr fratele meu a fost maistru pe şantier şi nu s-a omorât cu lucrul în viaţa lui. De unde ştia oare Mihai acest lucru?”

Floare Lăcătuş, Boineşti: „Mie mi-a vindecat copilul. Avea numai doi ani şi era bolnav. L-am purtat pe la toţi medicii, dar nimeni nu 1-a vindecat. L-am dus cu soţul la Mihai şi mi-a spus să întind copilul pe pat. S-a uitat la el şi ne-a dat reţete cu ceaiuri, dar şi rugăciuni şi post. Eu mă uitam la el aşa neîncrezătoare, pentru că nu putea vorbi. A simţit acest lucru, iar de ciudă la mine nu s-a mai uitat deloc. Copilul mi s-a făcut bine, acum e mare şi sănătos.”

Viorica Stan din Batarci:

„Soţul mi-a fost bolnav şi avea cancer la plămâni Ne-am dus la Mihai şi ne-a dat reţete cu ceaiurile pe care trebuia să le preparăm. Numai că soţul meu nu s-a ţinut de acele ceaiuri. Ar fi fost şi greu de procurat. Soţul mi-a murit acum 10 ani. Nu a mai putut fi ajutat. Despre Mihai toţi din sat spun că a fost un om de treabă. Nu cerea bani de la nimeni. Nici eu nu i-am dat. I-am dus doar ceva ulei şi faină.”

Nicolae Toma: „Eu am fost la el la Prilog şi pe mine m-a ajutat. Când am fost acolo m-am întâlnit cu săteni din Batarci care erau cu preotul nostru, Pintea. Omul se răcea repede şi s-a dus la Mihai după leacuri. Pe părinte 1-a vindecat, aşa cum şi pe mine m-a ajutat.

Eu aveam un necaz legat de nişte bani pe care i-am dat cuiva împrumut, iar acesta nu mai vroia să mi-i înapoieze. Mi-a dat rugăciuni, adică m-a pus să spun rugăciuni timp de 20 de săptămâni, în fiecare seară la ora 12. A zis să mă rog împreună cu soţia. După 3 luni de zile a venit la mine singur omul care îmi datora banii. Mi-a cerut să-1 păsuiesc să-mi dea banii înapoi în rate. Mi-am primit toţi banii până la urmă, şi asta numai datorită lui Mihai.

La el la Prilog numai vineri şi sâmbătă nu era bine să mergi. În acele zile mergeau la consultaţii poliţiştii şi activiştii. Era ziua şefilor, care îl căutau şi ei, pentru că boala dădea şi în aceştia”.

Măria Moiş, din Moişeni: „Eu am fost la el pentru că am avut nişte necazuri pe atunci. Mă durea capul din cauza problemelor pe care le aveam. M-am dus la el şi s-a uitat la mine Parcă vedea prin mine şi mi-a spus exact care îmi era necazul. Nu ştiu cum putea el să ştie exact necazul meu. Cu mine a venit atunci şi cumnata mea. Era bolnavă cu un rinichi. Ceaiurile date de Mihai au vindecat-o, aşa cum m-au ajutat şi pe mine”

Kolcsey Ferenc locuieşte în Oraşu Nou chiar pe strada ce duce spre Prilog. Are 70 de ani şi a lucrat o viaţă la mină în Maramureş, pe o locomotivă care deschidea drumul în subteran pentru mineri:

„Veneau foarte mulţi oameni din ţară şi se opreau în faţa casei noastre. Întrebau pe unde să o ia spre Prilog. Nu ştiau nici cum se numeşte exact satul dar aflaseră de călugărul Neamţu[…] Veneau la el şi din străinătăţi. Din Ungaria şi Germania, dar şi din URSS. Din banii adunaţi de la bolnavi a zidit o biserică în curtea casei sale. Se spune că vopseaua la biserică a fost adusă de un cetăţean din Ungaria, pe care Mihai 1-a vindecat.

Eu am cunoscut un medic din Timişoara care a fost la el mai multe săptămâni până s-a vindecat. Am vorbit cu acel medic şi asta nu este poveste.

Mulţi se întorceau la el să-i mulţumească pentru sănătatea recăpătată.”

“La Oraşu Nou am întâlnit un om care este din Prilog. Se numeşte Vasile Ardeleanu şi a fost şofer la viaţa lui:

„Una dintre fetele mele s-a îmbolnăvit. A avut un furuncul pe faţă şi i s-a umflat de tot. Am dus-o la Mihai. Adevărul e că prima dată s-a dus cu nevastă-mea, dar când au intrat în casă Mihai a zis soţiei mele:

– Tu nu crezi în mine! Du-te acasă şi trimite-l pe soţul tău cu fetiţa.

Într-adevăr soţia mea nu credea în puterea lui. M-am dus eu şi a zis atunci:

-În trei zile buba se va sparge. Se va albi în vârf, iar peste 3 seri, tocmai la ora 23, ea se va sparge.

Exact aşa a şi fost. Fetiţa s-a făcut bine.

Am avut o rudă în familie care avea cancer la stomac. Totul a pornit de la o răceală netratată. Mihai s-a uitat la el şi a spus diagnosticul. Era în ultima fază a bolii şi a murit peste 3 luni, aşa cum a zis şi Mihai.

Avea însă şi alte calităţi. De pildă eu eram şofer pe maşină mare şi mi s-a furat un sui de pânză de pe maşină. Şeful meu mi-a spus să mă duc acasă la călugărul Mihai. I-am spus ce necaz am şi mi-a spus că pot pleca într-o nouă cursă pentru că mi se va găsi pânza. Aşa a şi fost. Când am ajuns la capătul satului mama lui Gheorghi Dochii m-a şi oprit:

-Măi Vasile, s-a găsit sulul de pânză.

În acei ani veneau la el sute de oameni pe săptămână. Dormeau pe unde apucau, dar îi ajutam şi noi şi le mai ofeream câte un pat. Într-o seară am avut mai mulţi în curte şi am povestit cu o femeie. Venise să-i mulţumească lui Mihai pentru că după 20 de ani de paralizie la pat a început să umble. O rudă de-a ei a adus fotografia la Mihai şi acesta i-a prescris reţetele. Ceaiurile au avut un efect miraculos. După 20 de ani s-a ridicat din pat şi şi-a luat nepoţelul la plimbare şi primul drum a fost până la magazinul din cartier. Lumea era să cadă când a văzut-o că a ieşit din casă după 20 de ani. Eu personal am crezut în el şi îl voi venera toată viaţa.”

Vass Imre:

„Eu eram în acei ani zugrav la Primăria din Oraşu Nou. Am fost trimişi la călugărul Mihai să-i zugrăvim casa. Eram 3 în grupă, iar când am intrat în casă l-a luat la ochi pe colegul meu Şanyi. Numai la el s-a uitat nea Mihai şi i-a spus în faţă:

– Aşa-i că tu eşti bâlbâit?

Exact aşa şi era, iar de ruşine Sanyi a fugit afară. Din Oraşu Nou mulţi au mers la el.”

Bute Pal, întreprinzător local:

„Avea acest om în el ceva supranatural. Eu lucram în urmă cu vreo 20 de ani pe un şantier din Oradea. Era acolo cu noi

un inginer care era cam supărat mereu. Mi-a spus într-o zi:

– Măi Pali, nu mă duci la vraciul acela din Prilog?

Auzise de călugărul Mihai din ziar şi atunci ne-a dezvăluit că are de multă vreme o rană pe organul genital.

Ne-a spus că a fost la mai mulţi medici din ţară, dar nu l-a putut vindeca nimeni.

Cu pile ne-am planificat la Mihai din Prilog şi ne-am dus cu toţii la el. L-a pus pe inginerul meu să stea cu mâinile în şolduri, apoi l-a rugat să facă mai mulţi paşi.

Nu l-a întrebat nimic, dar i-a spus direct în faţă:

– Ştiu ce ai. Ai acolo o rană, ştii tu unde, să nu mai spun cuvântul, că sunt om al Bisericii. Iţi dau nişte ceaiuri pe care să le bei şi cu care să faci comprese. Trebuie să le faci la ore fixe, din două în două ore.

Inginerul meu a vrut să-i dea nişte bani, dar Mihai nu i-a primit. Pe şantier inginerul umbla cu plantele după el, iar după o lună lună mi-a spus aşa:

– M-am vindecat.

A mai trecut o lună şi a mai venit odată la Prilog să-i mulţumească lui Mihai.

Dacă cineva îmi povestea această întâmplare, nu aş fi crezut-o. Am fost însă martor la ea”.

Măria Betea din Racşa 70 de ani:

„Mihai spunea că toate ierburile din lume sunt medicamente. Eu am fost la el pentru că am avut cancer la ficat. Şi acum sunt balonată, dar uite că am ajuns la vârsta de 70 de ani. Ne dădea vâsc de pe copaci. Ştiţi ce este aia? Un fel de ceară care se face pe copaci. Din sat au mers mulţi la el. Şi vecina de vizavi a fost la Mihai şi s-a făcut bine”.

Papp Margit din Mujdeni:

„Pe noi Mihai ne-a ajutat. Am avut o fetiţă bolnavă de mică. Am purtat-o la toate spitalele. Şi la cel din Cluj am fost când fetiţa avea 3 ani şi jumătate. Acolo era să moară.

I s-a făcut o clismă seara şi dintr-o dată i s-a făcut rău. S-a împietrit totul în interiorul ei. Dimineaţa când au venit medicii i-au făcut o spălătură şi s-a făcut mai bine.

Am venit acasă şi ne-am dus la Mihai de mai multe ori cu ea. S-a făcut bine, iar acum are 2 copii mari şi frumoşi.

Pe cât era de bolnavă, pe atât de zburdalnică a devenit după ce s-a însănătoşit. Lumea mergea la Mihai pentru că aveau încredere în el. Sunt convinsă că cei care nu aveau credinţă nu reuşeau să se vindece.

Credinţa înseamnă mult. Acum la bătrâneţe am avea timp să mergem mai des la biserică, dar la mica noastră capelă din Miklosmajor preotul vine mai rar.

Aşa s-a numit cândva satul nostru – Miklosmajor.”

Ana Bojan din Păşunea Mare „Pe Mihai l-am ştiut cu toţii pentru că ne-a ajutat mereu când am fost bolnavi. Nu ne-a luat vreodată bani şi nu l-a interesat ce religie are cel care venea la consultaţie. Primea pe oricine”.

Irina Rus, patroana barului din satul Coca:

„Am avut blocat un rinichi, iar doctorul Pop Mihai din Negreşti-Oaş mi-a spus că nu mai are ce să-mi facă.

M-au dus la Mihai, călugărul din Prilog. Acesta mi-a spus aşa: – Irincă! De ce vrei tu să mori?

I-am spus că nu vreau să mor, ci să trăiesc – Vei trăi, mi-a mai spus, iar după ceaiurile şi rugăciunile lui m-am făcut bine.

Am crezut în el la fel ca în Dumnezeu, şi poate că acest lucru m-a salvat”

Măria Pop, din Gherţa Mică, 59 de ani;

„Datorită lui Mihai din Prilog sunt eu azi încă în viaţă. El m-a vindecat, pentru că dacă nu era el demult eram în pământ.

Am fost operată la uter, dar nu mi s-a spus în faţă că am cancer. Eu însă am bănuit, pentru că eram din ce în ce mai rău. M-am dus la Mihai din Prilog, de care auzisem de la alţii.

Mi-a recomandat ceaiuri şi rugăciuni. El m-a salvat.

Acum, după atâţia ani, am şi acum reţetele de ceaiuri pe care le recomand şi altora care vin la mine.

Păcat că a murit. Nu numai pe mine m-a vindecat, dar şi pe băiatul meu. Timp de 6 luni avea o diaree de care nu a putut scăpa orice medicament a luat. Ne-am dus la el, iar după ceaiurile lui în două zile s-a vindecat”.

Vasile Pop, soţul Măriei: „Eu eram şofer pe autobuz şi m-am îmbolnăvit. Am avut nişte dureri mari la umăr din cauza curentului din maşină. La el am ajuns şi eu şi mi-a dat atunci să pun pe spate lipitori. M-am făcut bine. Înainte însă de a-l cunoaşte mai bine l-am luat odată în autobuz. Era pe marginea drumului şi culegea plante şi ierburi. Încă l-am ajutat să urce în cabina care era înaltă. Atunci mi-am dat seama că omul acesta e călugărul de care tot vorbea lumea. Odată am dus la el mai mulţi călători de pe alte sate care au dorit să ajungă la el. Pe drum am povestit cu ei, iar eu am zis atunci că nu prea cred în el.

Când acei oameni au fost primiţi în casă de Mihai, acesta s-a uitat la mine si m-a întrebat direct:

– Ce le-ai spus pe drum? De ruşine m-am făcut mic de tot, pentru că am avut presimţirea că ştiuse tot ce am vorbit în timpul călătoriei. Aşa ne aducem aminte de nea Mihai care a fost un om deosebit.”

Mihai Gavriş, fost miner la Turţ: „Eu nu m-am dus la el, dar prima mea nevastă a fost. Era supărată că nu poate avea lapte la supt pentru copii, deşi era o femeie solidă şi sănătoasă… Mihai a ajutat-o cu ceaiuri din plante. Zece copii am avut în total, din care unul singur mi-a murit într-un accident în Italia. Restul trăiesc. Am 27 de nepoţi la care la toţi le ştiu prenumele”.

Soţia lui: „Mergeau la el şi alţii care nu erau bolnavi, dar aveau diferite necazuri. De pilda unul Zaha şi-a pierdut odată bivoliţa. S-a dus la Mihai şi acesta l-a sfătuit să ţină postul Sfântului Anton timp de 9 marţi. După cele 9 săptămâni omul a fost sunat acasă de către un cetăţean care i-a spus că bivoliţa lui a fost găsită în această comună. Avem în sat unul care şi acum caută ierburi prescrise de Mihai şi le prepară în ceaiuri.„

Ana Bura, 36 de ani:

„Eu nu am fost la Mihai, dar părinţii mei au fost. Mama era bolnavă mai demult. Avea reumatism la inimă şi nu era bine deloc. S-a dus la Mihai care i-a prescris ceaiuri pe bază de plante şi rugăciuni. S-a făcut bine, dar şi acum mai are reţeta pe baza căreia îşi prepară ceaiurile care-i fac bine.

Am avut o mătuşă care avea probleme cu capul. Adică nu prea era sănătoasă la minte. Au dus-o la Mihai, care i-a prescris tratament. A spus atunci că după un anumit număr de zile se va întâmpla ceva. Ori va fi pierdută definitiv, ori se va vindeca. Exact după perioada spusă de Mihai mătuşa mea s-a făcut bine”.

Grigore Pop – primarul din Târşolţ:

„Eu sunt şi neam cu părintele Doroş care este acum la Mănăstirea din Prilog. El a locuit ani de zile în casa călugărului Mihai. Mama mea s-a dus la Mihai când nu s-a simţit bine. Mihai i-a dat ceaiuri, dar mama nu a mai adunat plantele medicinale prescrise. Pe mine m-a pus să umblu prin casă şi mi-a spus că am apă la plămâni. într-adevăr atunci când am fost la el am avut ceva probleme cu plămânii.Era cu mine şi viceprimarul Paul. L-am rugat să-1 consulte şi pe el. Mihai 1-a pus şi pe el să se plimbe, după care i-a spus:

– Tu ai ţuică la plămâni.

Din Târşolţ mulţi mergeau în Prilog la Mihai, pentru că vindecarea unor săteni i-a încurajat şi pe alţii să-1 caute”.

Irina Stan, 65 de ani, din Tur :

„Eu l-am cunoscut pe Mihai pentru că venea mult la noi în sat, la bunica mea. Eram mică în acea vreme, dar ţin minte că era un om rugător. Cu bunica se înţelegea bine, pentru că şi ea era catolică. O chema Vaida Măricuţa. Ea avea ceaiuri de la Mihai pe care le-a băut toată viaţa. Am fost şi eu la el mai târziu şi mi-a dat pentru vindecare ceaiuri şi rugăciuni. Aveam tensiune şi mă durea capul”.

Iojib este un sat locuit de maghiari în special şi nu credeam că şi aici voi găsi persoane care s-au dus la el pentru a fi consultate. Mihai este însă cunoscut şi în această aşezare.

Toth Ilona, bolnavă cu stomacul:

„Nu numai că am auzit de el, dar am şi fost la Prilog să mă consulte. Eram tânără pe atunci şi mă durea stomacul. Mi-a dat ceaiuri pe care le-am băut un timp, apoi le-am lăsat. Erau şi greu de adunat atâtea ierburi. M-am făcut mai bine şi uite că trăiesc şi azi. Pot spune însă că ceaiurile lui Mihai m-au făcut bine. Avea o soră care traducea tot ce nu puteam noi înţelege. Cred că şi ea a murit deja.”

Tardy Sandor, 90 de ani:

„Am ajuns la vârsta aceasta pentru că Dumnezeu mi-a dat viaţă lungă. Am fost şi bolnav la viaţa mea şi sunt bolnav şi acuma. Am probleme cu rinichii. Păcat că Mihai nu mai trăieşte. Eu am fost la el în Prilog cu o rudă de-a mea pe care îl cheamă Biro Vasile. A lucrat ani de zile la CEC la Oraşu Nou şi îl ştia bine pe Mihai”.

Toth Geza, 85 de ani:

„Eu nu am fost la el şi nici bolnav nu am fost. Acum însă anii au trecut şi mă dor cam toate. De Mihai ştiusem şi eu, aşa cum ştiau şi alţii din Iojib care s-au dus la el la Prilog.”

Ponczok Csaba:

„La noi în cartier lumea a auzit de Mihai. Pe un copil 1-a vindecat. Era foarte bolnav şi îi cădea carnea de pe trup, iar medicii nu i-au mai putut face nimic. Mihai i-a dat ceaiuri, alifii şi comprese. Copilul s-a făcut bine şi e bine şi azi.”

Ioan Silaghi şi soţia, din Someşeni:

„De Mihai ştie tot satul. Eu n-am fost bolnavă, dar tot am ajuns la el. L-am dus pe tata, care avea cancer. Noi am ajuns la Mihai târziu, când boala deja evoluase, dar tot 1-a ajutat. Tatei i-a crescut un ganglion la gât după ce a avut un accident. A fost operat şi după aceea a început să-1 doară. A fost la clinică la Cluj unde i-au făcut tratament cu cobalt. În total 58 de astfel de şedinţe i s-au făcut. S-a simţit mai bine, era chiar bucuros că nu mai avea nici umflătura. Apoi după două luni durerile l-au apucat din nou. Avea în spate un punct localizat unde simţea durerea. Atunci l-am dus la Mihai Ia Prilog.

Nici nu am putut intra în prima zi la el, aşa de mulţi aşteptau în faţa casei sale. Numai a doua zi ne-a putut primi. I-a prescris ceaiuri, pe mai multe reţete. Ţin minte că ne-am dus la Plafar la Baia Mare să le cumpărăm şi am venit de acolo cu o jumătate de sac de plante. Eu cred că ceaiurile lui Mihai l-au ajutat pe tata. Deşi avea cancer a mai trăit doi ani, nu slăbise cum slăbesc de obicei cei care suferă de aşa ceva, avea şi poftă de mâncare. A murit însă. Nu avea decât 55 de ani. Putea să mai trăiască. Din Someşeni mulţi mergeau la Mihai pentru că i se dusese vestea.”

Lucaciu Ioan din Tăuţii Măgherăuş judeţul Maramureş: „Am cunoscut un om.

Cine crede în coincidenţă, pură întâmplare, sau predestin se înşeală pe faţa acestui pământ. Tot ce se întâmplă este numai şi numai voinţa Tatălui nostru ceresc, a lui Iisus Cristos, Dumnezeul nostru. În anul 1977 o nepoţică de-a mea avea vârsta de 5 ani şi a paralizat brusc. A fost internată la Spitalul Judeţean Hunedoara, unde timp de 2 luni doctorii au încercat totul fără nici un rezultat. Fetiţa a fost mutată apoi la Spitalul Colţea din Bucureşti, unde s-au ocupat de ea numai profesori universitari. Aici s-au făcut tot felul de experienţe cu fetiţa, dar fără succes în a fi vindecată. După 6 luni de experienţe au externat-o, spunând că este irecuperabilă şi că la vârsta de 13-14 ani va muri.

Aflând despre necazul cumnatului meu, am insistat să ducem fetiţa în Baia Mare pentru a fi consultată de un prieten de-al meu, medic specialist internist, care să ne sfătuiască unde crede că ar exista o persoană capabilă să rezolve acest caz. Studiind analizele fetiţei şi fişele de internări-externări ne-a spus că nu este nici o posibilitate de vindecare.

Supăraţi, ne-am întors acasă, unde mama ne-a sugerat să încercăm la călugărul Mihai din Prilog. Sigur că eu am ripostat spunând că dacă spitalele mari cu medici de renume nu au putut face nimic, atunci cum o să poată un călugăr cu ceaiuri să facă minuni?

Cumnata mea, mama fetiţei, insista însă, aşa că ne-am suit cu toţii în maşină şi am pornit să căutăm localitatea Prilog, de care nu mai auzisem. Oprind în localitatea Seini am întrebat un oşan, care ne-a îndrumat cum să ajungem la Prilog. Ajungând la locuinţa călugărului Neamţu Mihai, nu mică mi-a fost mirarea după ce l-am văzut şi mi-am spus în gând:

– Doamne Dumnezeule, aduc aici un paralizat ca să-1 vindece un alt paralizat?

După ce i-am spus ce necaz ne aduce la uşa dânsului, privind insistent către fetiţă, ne-a spus:

– Copilul acesta se constipă sistematic.

Ceea ce era adevărat, şi a precizat:

– Copiii care până la vârsta de 10-12 ani se constipă des, pe parcursul vieţii se îmbolnăvesc de una din două boli: paralizie sau epilepsie.

Ne-a recomandat un tratament compus din băi de plante, ceaiuri, masaj şi rugăciuni, cu precizarea ca la 4 săptămâni să revenim pentru a schimba tratamentul. Când mergeam la Prilog la control, în maşină cumnatul meu îmi spunea că vrea să plătească vreo 5.000 de lei, la care soţia mea a spus că e destul şi 100 de lei. Cum, necum, odată ajunşi la Prilog, Neamţu ştia ce discutasem în maşină şi nu a acceptat suma propusă de cumnatul, ci numai 100 de lei, cât propusese soţia, şi s-a adresat atunci ei:

– Doamnă, aşa-i că am ghicit?

La care soţia a rămas înmărmurită.

Fetiţa, cu mila lui Dumnezeu şi ajutorul lui Mihai, s-a vindecat. A fost premiantă an de an la şcoală, iar actualmente este ingineră absolventă a Facultăţii de metalurgie din Hunedoara şi e căsătorită şi fericită la casa ei.

Acesta a fost doar începutul relaţiei mele cu Mihai Neamţu. Se zice că între oameni, respectiv între câmpurile magnetice, există relaţii de atracţie sau respingere. Eu zic că bunul Dumnezeu a făcut ca noi doi să ne plăcem unul pe altul, cred că între noi a existat o afinitate de iubire prin credinţa în a face semenilor noştri conform învăţămintelor din Sfânta Scriptură, eu mai puţin, el foarte mult prin Harul cu care l-a înzestrat Tatăl.

Nu cred că există o singură persoană din cei care l-au cunoscut să nu-1 fi iubit, să nu-1 fi îndrăgit de la prima întrevedere, avea pentru fiecare dintre cei cu care venea în contact ceva de dăruit.

Toată viaţa lui a fost dar din dar pentru cei necăjiţi, a fost o mângâiere, vorbele lui îţi dădeau tărie, te îmbărbătau, iar privirea lui caldă în ochi o simţeai cum trece prin tine, ca un dulce balsam al sufletului.

Foarte mulţi bolnavi din cei pe care i-am dus la dânsul mi-au spus la întoarcerea spre casă că în timp ce au stat în faţa lui aveau senzaţia că el priveşte prin ei, dincolo de corpul lor, şi aveau o senzaţie ciudată, dar plăcută.

Eu m-am convins în multe vizite ce i le-am făcut că avea acea putere în ochi de a-ţi vedea interiorul corpului tău, poate chiar sufletul, asta mi-e frică totuşi să cred, dar corpul sunt sigur că-l vedea pe de-a întregul.

În una din zile, când am mers la el, era multă lume ce aştepta să fie consultată.

Sora lui, tanti Anuţa, o femeie de o aleasă omenie, m-a rugat să o înlocuiesc puţin pentru că avea ceva treabă la bucătărie. Precizez pentru cei care vor citi aceste rânduri că fratele Mihai avea vorbirea afectată de paralizia cu care s-a născut şi nu îl înţelegeau ce spune decât cei apropiaţi lui, printre care înclin să cred că am fost şi eu.

La dânsul a venit în acea zi şi o doamnă de 23 de ani. Era îmbrăcată cu un palton de piele, cu cordonul legat deoarece era toamna târziu şi era frig. A privit lung şi m-a rugat să-i spun să pună mâinile în şold, să facă paşi, şi m-a spus să o întreb unde este rinichiul stâng. La care, doamna a spus că i-a fost scos de 2 ani de doctori, întrucât era putred, şi a venit la el pentru că acum o supără dreptul şi nu are curajul să meargă la medic (m-a uimit precizia diagnosticării fără ca pacientul să spună ceva).

Cu altă ocazie, tot asistat de mine, intră un domn distins cu o geantă diplomat în mână. După ce face doi paşi şi tuşeşte, Mihai mă pune să-1 întreb dacă ştie că pe plămânul drept are o tumoare de 12 cm, la care pacientul confirmă că ştie, a deschis diplomatul de unde a scos o radiografie făcută de clinicile din Cluj: tumoare canceroasă de 12 cm pe plămânul drept. Mihai i-a recomandat să nu mai bea apă, numai ceaiurile prescrise de el, să caute în Cluj un chirurg bun la care să-i spună, la care are curajul să se opereze de tumoare, iar el, Neamţu Mihai, se angajează că îi vindecă locul de unde extirpă el tumoarea, cu precizarea: în afară de mine şi bunul Dumnezeu, altcineva nu poate vindeca locul de unde se taie.

În cei 23 de ani de prietenie platonică ce a existat între mine şi Mihai Neamţu, au fost nenumărate dăţi când m-a uimit cu Harul şi puterile lui.

La circa 2-3 ani după ce ne-am cunoscut, făcându-mi o vizită, stătea la masă în sufragerie, iar cei doi copii ai mei se jucau în antreu. Uşa dintre sufragerie şi antreu fiind deschisă, el arunca şi câte o privire spre copiii mei cum se joacă. La un moment dat mă întreabă ce vârstă are copilul cel mare. I-am spus că are 8 ani. Mi-a spus că e foarte bine că are numai 8 ani, pentru că dacă ar fi fost trecut de 12 ani nu mai putea fi salvat. Mi-a spus să verific după plecarea lui una din ipotezele sale. Sau nu se dezvoltă păsărica proporţional cu corpul, sau nu i s-au slobozit ouşoarele. Indiferent care ar fi, să merg la el să îmi spună cum se rezolvă fără medic. Datorită lui, fiul meu azi e căsătorit şi are 2 fetiţe şi trăieşte fericit.[…]

Eu cred că fiecare pământean se simte atras de Sfânta Biblie. Unii o citim mai puţin, alţii mai mult, unii înţelegem şi interpretăm în fel şi chip învăţăturile ei, dar un lucru e sigur şi de necontestat de nimeni. Domnul nostru Iisus Cristos, înainte de a se înălţa la cer, a dat putere celor 12 Apostoli ca în numele Lui să facă în continuare bine pe pământ, să înveţe pe cei care nu ştiu căile Domnului, să mângâie pe cei oropsiţi, să vindece pe cei bolnavi.

Toate acestea să se facă spre aducere aminte că prin El şi prin puterea Lui se face totul.

Eu am convingerea fermă că şi în zilele noastre sunt răspândiţi pe tot pământul muritori de rând înzestraţi de Tatăl cu puteri miraculoase, care au rolul şi menirea de a face fapte bune oamenilor, pentru a înţelege fiecare dintre noi că nimic nu ne întâmplă sub soare fără voia Tatălui. Neamţu Mihai avea convingerea fermă că a fost un discipol al Tatălui. […].

Pentru noi, care l-am cunoscut, jugul pe care l-a dus el a fost de nesuportat.

De aceea Dumnezeu l-a ales pe el şi nu pe unul din noi”.

Ioan Chiş din Vama:

„Mihai a fost călugăr de mic, după câte ştiu eu, la Mănăstirea din Bixad. Avea o paralizie pe partea stângă, dar mâna dreaptă îi era sănătoasă. Ţin minte că mânca doar cu acea mână. Nu a lucrat niciodată la Plafar, aşa cum afirmă unii că ar fi ştiut reţetele de acolo. El a primit acest har al vindecării de la Dumnezeu şi el din mintea lui a compus acele reţete.

Soţia mea a fost repartizată ca şi cadru sanitar la Prilog şi am stat în preajma lui mai mulţi ani. A fost şi ea bolnavă cu inima şi s-a dus la medicul din Negreşti-Oaş. Mihai i-a spus însă aşa:

– Ţi-a spus medicul asta şi asta?

Oare de unde ştia Mihai că soţia mea fusese la medic în acea zi?

– Nu lua tu nici un medicament. Ia numai ceaiurile pe care ţi le recomand eu.

Altă dată băiatul nostru s-a îmbolnăvit, iar medicii i-au spus că are pneumonie şi să se trateze cu penicilină. Mihai i-a spus aşa soţiei mele:

– Nu are băiatul ăsta pneumonie! Are doar astmă. Nu trebuie să-i daţi nici un medicament, trebuie doar să-1 duceţi într-o excursie în ţară. Să mai schimbe aerul.

Aşa am şi făcut, la primul concediu am pornit în jurul ţării, iar băiatul nostru s-a vindecat.

A fost un alt caz. Eu am cunoscut un constructor din Bucureşti, care însă avea ciroză. Auzise el de Mihai din Prilog şi mi-a spus aşa:

– Măi Ioane! Dacă mergi acasă, du o poză de-a mea la vraciul vostru din Prilog. Că multe se vorbesc deja de el.

Mi-a dat o poză din tinereţe acel coleg din Bucureşti şi i l-am arătat lui Mihai.

El mi-a spus aşa după ce s-a uitat la poză:

– La ăsta nu o să-i mai cânte cucul!

Adică a vrut să spună că nu mai are mult de trăit. I-am zis:

– Nea Mihai, dă-mi măcar ceva ceaiuri, că omul ăsta o să mă întrebe ce i-am adus.

După 3 luni omul a murit.

Vorbeam cu Mihai despre multe, dar numai când avea câte un pic de timp liber. Odată l-am ajutat la cules mere şi pere. Încă el m-a chemat:

– Hai Ioane, să adunăm perele, că pacienţii ăştia le culeg pe toate.

Atunci, odată, mi-a povestit de Ceauşescu. Mi-a spus că a fost dus la el şi a stat 3 săptămâni.

Nu numai de prostată l-am vindecat pe Nicolae Ceauşescu, dar el a avut probleme cu căile respiratorii. A fost otrăvit.

Cel puţin aşa mi-a povestit Mihai. Acesta i-a spus lui Ceauşescu: Să meargă în pădure şi să taie un mesteacăn de înălţimea lui. Din coaja acestui copac să prepare ceaiul din care să bea. Nu ştiu dacă Ceauşescu l-a şi ascultat.

Cunosc şi un caz duios. Şi anume, Mihai a vindecat un băieţaş de 4 ani care a fost diagnosticat cu cancer şi dat afară din spital, pe motiv că nu mai puteau să-1 ajute. Peste 3 ani de la acea vindecare, tatăl băiatului a venit după Mihai la Prilog şi dorinţa lui a fost ca Mihai să-1 ducă de mână în prima lui zi de şcoală.

L-am cunoscut şi pe directorul Combinatului de fire sintetice din Piatra Neamţ. Auzise şi el de Mihai, pentru că nevasta i-a fost bolnavă. Pe amândoi i-am dus, dar Mihai s-a uitat întâi la el, şi i-a spus aşa:

– Stai jos, că încă trăieşti! Tu eşti bolnav.

Pe soţia lui a vindecat-o, dar directorul a murit la câteva luni după această întâmplare”.

Leontin Sălăjan din Satu Mare, fost arbitru divizionar de fotbal:

„Eu am auzit de Mihai din Prilog, dar nu am crezut în acest om şi poate nu aş fi crezut niciodată dacă o întâmplare nu mi-ar fi apărut în viaţă. Era încă în timpul regimului comunist, iar eu era arbitru activ. Preşedintele colegiului arbitrilor din România era atunci fostul arbitru Francisc Kolosi.[…]

Kolosi a venit la Prilog împreună cu soţia lui. Am intrat cu toţi la el în cameră şi el s-a uitat la noi. La soţia Iui Kolosi i-a comunicat prin sora lui [călugăriţa Ana] care sunt ceaiurile pe care să le ia. I-a dat mai multe liste cu ceaiuri şi i-a arătat pe mâna sa 6 degete. Asta însemna că în şase luni de zile soţia lui se va face bine. La noi la ceilalţi ne-a spus câte ceva. Mie de pildă mi-a spus că nu l-am luat în serios şi nu am crezut în el, iar lui Kolosi i-a spus că este obez. Nu a vrut atunci să ia de la noi nici un leu, practic nimic. Adevărul este că nu am crezut în el atunci, mai ales că noi bărbaţii veneam la el puţin obosiţi, de la un chef făcut cu o seară înainte la Beltiug, la beciuri.

Au trecut cele 6 luni şi m-am trezit din nou cu o vizită din partea lui Kolosi. Acesta a venit din nou la Prilog împreună cu soţia lui, dar de astă dată doar să-i mulţumească lui Mihai pentru că i-a vindecat soţia. Mihai ne-a recunoscut şi, dacă la prima vizită nu i s-a dat nimic, de astă dată Kolosi i-a adus printre altele zahăr şi ulei.

Soţia lui Kolosi într-adevăr se îngrăşase şi îşi recăpătase sănătatea. Am aflat atunci şi faptul că plantele pentru ceaiurile recomandate i-au fost adunate de arbitri din ţară pentru Kolosi care le-a fost şef. El oricum nu avea cum să adune aceste plante şi ierburi din Bucureşti. După ani de zile Kolosi mă mai întreba:

– Măi, Sălăgeane! Mai trăieşte acel vraci la voi la Prilog?

Acel vraci i-a vindecat soţia. Ea era născută în Franţa şi era ingineră. Vă daţi seama că în Franţa nu au vindecat-o şi i-a redat sănătatea un om simplu din Prilog.

Kolosi a murit între timp, dar soţia lui mai trăieşte şi azi. Eu cel puţin aşa ştiu. M-au impresionat atunci cele întâmplate şi dacă nu aş fi fost martor la această vindecare, nu aş fi crezut niciodată puterea vindecătoare a călugărului Mihai din Prilog”.

Personalităţi din Satu Mare:

Szabo Ştefan, preşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare până în 2007, patron, om de afaceri:

„În urmă cu peste 20 de ani, când eram student la Facultatea de ştiinţe economice din Cluj, am avut un profesor care era foarte vestit în domeniu. A scris foarte multe cărţi şi este activ şi la această dată. De aceea nu vreau să-i dau numele, numai întâmplarea. După un examen susţinut la Cluj m-a rugat să rămân pe loc pentru că vrea să discute cu mine. Avea o listă lungă cu 125 de nume de studenţi, iar eu m-am mirat că tocmai pe mine mă alesese. M-a luat deoparte şi mi-a spus aşa:

– Măi Szabo! Aveţi voi pe vraciul acela din Prilog. Vreau să merg şi eu la el.

Peste câteva zile m-a sunat acasă, iar eu l-am dus pe profesor la Mihai din Prilog. Începuse deja nebunia cu Mihai, iar maşinile stăteau la rând în faţa porţii sale. Profesorul nu venise singur, ci cu alţi 3 colegi de-ai lui. Lui Mihai profesorul i-a spus aşa:

– Mă doare capul de câţiva ani şi nu ştiu ce să mai iau. Mihai s-a uitat la el şi i-a spus în felul următor:

– Acum câţiva ani aţi avut un accident de maşină. După lovitură, câteva vene de sânge s-au spart. Din cauza aceasta vă doare capul. Vă recomand ceaiuri care vă vor vindeca.

Profesorul din Cluj a rămas blocat pentru că Mihai îi spusese de accident. Omul nu numai că s-a vindecat, dar a povestit întâmplarea şi colegilor săi. Pentru mine au început
însă greutăţile. Toată lumea de la facultate vroia la Mihai, iar eu am avut de făcut zeci de drumuri la Prilog. Dacă vreţi şi alte povestiri, ne vom aşeza într-o zi la masă şi vă povestesc mai multe. |

Ioan Chiş, director la Consiliul Judeţean, fost preşedinte al acestei instituţii:

„L-am cunoscut pe vindecător pentru că sora mea a fost la el. Avea probleme cu rinichii, care o dureau. S-a dus la Mihai, care a pus-o să facă paşi în cameră şi să tuşească. I-a spus aşa apoi: ai 3 pietre la rinichi, după care i le-a desenat. Rinichiul era sub forma unui bob de fasole, iar în 3 locuri Mihai a punctat unde sunt pietrele. Sora mea s-a dus apoi să facă şi raze, iar acestea au confirmat diagnosticul lui Mihai. Până la urmă cu ceaiurile prescrise de Mihai s-a vindecat soră mea. A eliminat pietrele fără să mai fie nevoie de operaţie. Omul acela a fost un fenomen.”

Kiss Imola, consilier la Direcţia pentru cultură din Satu Mare:

„Era un personaj foarte cunoscut, nu numai în judeţ, dar şi în întreaga ţară. In anul 1986 eu făceam naveta la Negreşti-Oaş, unde eram profesoară la liceu. Zilnic autobuzele erau ticsite de călători care veneau la Mihai din Prilog. Erau persoane despre care uşor îmi dădeam seama unde se duc. Erau printre ele ologi sau copii mici care se vedeau că-s bolnavi şi toţi mergeau la Prilog. Mihai îi trata pe oameni cu ceaiuri din plante medicinale şi adesea tratamentul lui dădea roade. Era un pelerinaj uriaş în acea perioadă la Prilog, iar maşinile se întindeau pe câteva sute de metri. Eu am mers la Prilog în acea perioadă pentru a vedea de ce unii elevi din Prilog nu veneau la şcoală. Cei care veneau la Mihai din Prilog stăteau acolo chiar şi câteva zile pentru a putea intra la el. Mulţi se cazau la diferite familii din sat, dar în acea perioadă am vorbit şi cu directorul liceului agricol din Negreşti pentru a mai caza o parte din ei la internatul liceului.

Dintre vindecările lui eu ştiu de un caz real. E cazul unei profesoare care a lucrat la Şcoala din Oraşu Nou. Aceasta avea un copil mic care era grav bolnav, iar medicii nu i-au mai dat nici o şansă. S-a dus cu copilul la Mihai, care i-a prescris un tratament cu ceaiuri. I-a spus însă femeii ca în fiecare oră copilul să bea câte o lingură din acel ceai. În scurt timp copilul s-a făcut mai bine, iar femeia a oprit atunci tratamentul. Copilului i s-a făcut din nou rău, iar femeia s-a întors la Mihai. Acesta i-a spus să reia tratamentul, dar să respecte neapărat acea oră de administrare a ceaiului. Acel copil s-a făcut mai bine. E un caz real de care ştiu şi eu.”

Nicolae Breban, parohul bisericii ortodoxe din Prilog: „Slujesc de 15 ani la această parohie şi am prins şi perioada în care la poarta Unchiului Mihai oamenii îşi aşteptau rândul pentru a fi consultaţi. S-au vindecat însă doar cei care au avut credinţă. Poate că unii au aşteptat minuni şi au plecat dezamăgiţi. Nici Mântuitorul nu i-a putut ajuta pe toţi, doar pe cei care au crezut în El”.

Părintele Gherontie, stareţul Mănăstirii din Măriuş:

„Eu sunt din loc din Vadu Izei, unde Mihai Neamţu era foarte cunoscut. A fost la el şi părintele Serafim Man, stareţul Mănăstirii din Rohia. Avea cancer şi s-a dus la Mihai pentru a-i cere leacuri. Împreună cu el a fost şi un sătean din Vadu Izei. Şi el avea cancer. Părintele Serafim s-a ţinut de leacuri, consăteanul meu nu. El a şi murit, în timp ce stareţul Serafim este bine. De la acea întâmplare au trecut deja 20 de ani.”

Iacob Pop, învăţător, etnograf, fost primar şi conducător al Ansamblului din Bixad:

„Am fost la el cu cumnatul meu, care era director de fabrică la Negreşti-Oaş. Am avut 2 cazuri. Unul de sănătate şi unul de stabilire a paternităţii. Mihai a ajutat la rezolvarea ambelor. Cumnatul meu era bolnav, cancer la laringe, şi s-a dus la el la Prilog. A doua oară s-au întâlnit la Bixad, unde Mihai venise într-o seară la o familie. La acea casă, Mihai s-a uitat la mine şi mi-a spus în faţă:

– Tu nu ai încredere în mine. Mă deranjezi. Du-te şi întoarce-te peste o jumătate de oră.

M-am întors după 30 de minute şi simţeam că ochii lui mă ardeau. Mi-a spus din nou că nu am încredere în el, dar în fond nu spunea decât adevărul. Mi-a spus apoi aşa: Cumnatul tău trebuie să meargă la operaţie, apoi va reveni la mine. Aşa a şi fost. După operaţie cumnatul meu a mai trăit 12 ani.

A fost şi o altă întâmplare cu cumnatul meu. Acesta nu voia să recunoască un copil pe care l-a născut fosta lui secretară. Când s-a dus la Mihai, acesta i-a spus în faţă:

– Du acasă copilul acela şi creşte-l! Cumnatul meu a rămas blocat după această afirmaţie, pentru că nu înţelegea cum de ştie Mihai în Prilog povestea copilului din Negreşti-Oaş. Cert este că Mihai a fost ascultat. Când copilul a ajuns la vârsta de 6 ani, cumnatul s-a căsătorit cu mama copilului.

Mihai avea ceva deosebit în el, ochii lui albaştri parcă străpungeau corpul omului. Era un fenomen”.

Voicu Rusu, directorul Bibliotecii Judeţene Satu Mare:

„Era vestit la vremea lui. Cel mai mult ar fi ştiut să-ţi spună doctorul Mihai Pop din Negreşti Oaş. Acesta îl ştia bine pe Mihai şi el îi aducea la el cu pile pe activiştii din judeţ, dar şi din alte judeţe. A murit însă şi el.”

Eva Laczko, jurnalistă:

„Cunosc un caz concret în care a vindecat. O femeie, cunoştinţă de-a noastră, a născut un copil mort şi s-a dus la Mihai pentru că medicii nu au putut să o ajute să nască alţi copii. Adevărul e că tot apartamentul era plin cu plante pe jos din care s-au preparat ceaiurile. Tratamentul a dat roade şi femeia a născut o fetiţă care este deja mare. Vă intermediez o legătură cu familia în cauză pentru a vă putea povesti cele ce s-au întâmplat atunci şi mai ales cum de s-a vindecat femeia.

Trebuie să mai spun şi faptul că se spunea despre Mihai că vedea prin oameni. Să nu uităm că el nu a purtat ochelari niciodată Avea ochiul format pentru diagnostic. Parcă radiografia cu ei”.

Vasile Borhidan, preot ortodox în Boineşti:

„Acum după moartea lui se povestesc multe. El însă înainte de toate a fost un fenomen. Reuşea să dea diagnostice exacte, cum nu reuşeau medicii de multe ori. Eu am fost la el şi l-am cunoscut personal. Nu eu eram bolnav atunci, ci un coleg preot din Sibiu şi-a adus copilul bolnav la el. M-a rugat să îi mijlocesc intrarea la Mihai, pentru că era mereu multă lume la el. A vindecat foarte mulţi bolnavi şi de prin părţile noastre, iar oamenii îi păstrează azi o amintire frumoasă. Nu a fost orice fel de om, pentru că ceea ce a avut el foarte puţini au. Că acest har de unde i-a venit, e uşor de bănuit. Şi-a dedicat viaţa pentru vindecarea bolnavilor, iar ceea ce a agonisit a fost destinat pentru ridicarea bisericii din curtea lui”.

Marian Crainic, protopop ortodox de Carei:

„Nu numai că am auzit de el, dar l-am şi cunoscut personal. Aveam în jur de 30 de ani şi sufeream de ulcer la stomac. Am fost la el pentru consultaţii şi mi-a recomandat ceaiuri. Timp de 3 ani am făcut o cură de ceai care mi-a fost de folos”.

Erdei Doloczky Istvan, deputat UDMR de Satu Mare:

„Eu am lucrat în acea perioadă la SC Electrica. Din Bucureşti ne sunau mereu colegii să îi ajutăm să intre la vindecătorul din Prilog. Noi la rândul nostru îi sunam pe colegii din Negreşti-Oaş. Era o nebunie întreagă”.

Gil Pietrar, ziarist la Cronica Sătmăreană: „L-a vindecat pe unchiul meu din Odoreu. Avea probleme grave cu spatele. A umblat pe la toţi medicii, dar nu s-a făcut bine. S-a dus la Prilog, iar călugărul Mihai l-a vindecat într-o săptămână. Acum e bine şi lucrează de 7 ani în Austria”.

Mihai Roşcău, cunoscutul patron din Livada:

„Eu sunt din Gherţa Mică şi l-am cunoscut personal pe Mihai. Eram mai măricel deja când tata s-a îmbolnăvit şi era să moară. Avea o boală de plămâni căpătată în tinereţe după o răceală zdravănă. Venea de la o nuntă bine încălzit şi s-a pus să doarmă pe iarba udă. S-a îmbolnăvit pentru că nu s-a tratat şi era să moară. Medicul de la Sanatoriu i-a spus mamei să-l ducă acasă ca să nu moară la spital, că oricum nu mai avea nici o şansă. Era doar piele şi os. Pe vremea aceea nu erau maşini, chiar şi căruţele erau cam puţine. Am pornit să aducem o căruţă să-l ducem acasă pe tata, dar pe drumul spre Bixad cineva ne-a spus să mergem la Mihai din Prilog. Cu unul din Remetea am ajuns aproape de Prilog, iar de acolo pe cărarea dintre pomi am descins la Mihai. Mama i-a arătat buletinul tatei, iar Mihai a spus aşa:

– De ce aşa târziu ai venit la mine?

Ne-am dus după căruţă şi l-am dus pe tata la Mihai. I-a recomandat ceaiuri, iar mamei i-a spus să-l aşeze pe ghiloagă pe „stolmojac” şi acolo să doarmă în aer liber 3 săptămâni. Mâncare să primească cât de multă.

După 3 săptămâni tata a început să umble, iar peste 5 săptămâni deja a mers la vie. A mai trăit 13 ani după aceea.

Mihai a avut har de la Dumnezeu. Întâmplarea a făcut ca să fiu lângă el când a murit la spital. Eu eram internat acolo pentru că după un accident de maşină am ajuns în comă. După 3 zile când mi-am revenit am văzut că Mihai era în patul vecin. Lângă el stătea un medic din Timişoara care plângea lângă patul lui. Avea cam pe la 42-43 de ani. A doua zi Mihai a murit. El nu a fost vraci, ci avea puteri supranaturale de la Dumnezeu”.

Cap. IV

MIHAI POVĂŢUITORUL

„De la lume adunate…”

„Călugărul Mihai a fost, înainte de toate, un mare învăţător. Vindecarea fără credinţă este un nonsens. El a dăruit, din puţinătatea trupului său atât de urgisit o forţă tămăduitoare suferinzilor care-i băteau la poartă în nesfârşite şiruri. Avem în faţă o biografie pur şi simplu fascinantă […] înaltă pildă de umanism şi pioşenie. Pentru că prin viaţa şi faptele Călugărului Mihai ni se deschide nouă, profanilor, o poartă fabuloasă înspre lumina gloriei divine”.

Toţi pacienţii fratelui Mihai Neamţu au beneficiat nu numai de indicaţii terapeutice pentru vindecarea afecţiunilor trupeşti de care sufereau, ci şi de sfaturi pentru tămăduirea sufletească, pentru a putea duce o viaţă, care să le asigure nu numai o bucurie temporară, ci şi fericirea veşnică.

Sfaturile marelui povăţuitor de la Prilog erau concrete şi se refereau cu predilecţie la:

– INDISOLUBILITATEA CĂSĂTORIEI,

– RESPECTAREA VIETII (prin: interzicerea avortului, ne-folosirea anticoncepţionalelor, oprirea de la tutun şi alcool etc) şi

– PRACTICAREA RUGĂCIUNII (atât în particular, cât şi participarea la sfânta Liturghie, spovedanie şi cuminecare în prima vineri din lună, devoţiuni la Preacurata Fecioară Maria, mai ales prin rostirea Rozariului).

Pentru că nu am avut prilejul să-i înregistrăm cuvintele ieşite din gura lui Mihai, notăm câteva mărturii adunate de la cei care le-au auzit de la el:

„Mă numesc Tiuian Maria, sunt din Odoreu judeţul Satu Mare str. Florilor nr.19, sunt mamă a şase copii. L-am cunoscut pe Unchiul Mihai prin anii 1980. Am mers la dânsul pentru soţul meu, că bea mult şi nu ne înţelegeam. Dânsul mi-a dat rugăciuni şi post. Pe urmă, cineva l-a adus [pe Mihai] la noi acasă, la Odoreu […] S-a uitat la mine şi mi-a spus ce [anticoncepţionale] folosesc să nu am copii (îmi era aşa de ruşine!), pentru că am rană pe uter. Şi să nu mai folosesc. Şi mi-a dat să beau ceai. Şi naşterea o să mă vindece şi o să scap de cancer.[…]Chiar aşa a fost, eu am născut şi m-am vindecat.

S-a uitat la soţul meu şi i-a spus: Tu bei mult, şi dacă bei nu te controlezi, vorbeşti urât, şi te vei lovi la cap de trei ori […] Soţul a băut în continuare, s-a îmbolnăvit, nu a ascultat […], a fumat mult, nu vroia ceaiuri, şi el a murit la 64 ani de cancer la plămâni, din caza fumatului şi a băuturii.”

„Floare Blidar, vânzătoare la magazinul din Boineşti: „Cumnata mea s-a dus la el. Era gravidă în luna a treia şi făcuse hepatită. Toţi medicii i-au spus să avorteze, să nu păstreze sarcina, pentru că era posibil să nască cu probleme. Mihai i-a dat ceaiuri şi i-a spus să păstreze copilul. A născut fără probleme un copil sănătos.”

„Ioan Pintea, 60 de ani, consilier parohial la biserica ortodoxă din Vama:

„Eu am fost la el cu soţia şi cu soacră-mea. Soţia avea probleme pentru că nu putea avea copii. Soacra mea era necăjită că i-a murit un băiat de 21 de ani într-un accident de maşină. Soacră mea a dus la Mihai poza băiatului ei şi i l-a arătat lui Mihai. Acesta i-a spus: O să-1 plângi toată viaţa şi o să spui rugăciuni pentru el.

Oare de unde ştia el că era mort cel arătat în poză? Apoi soţiei mele i-a spus aşa:

– Du-te acasă, ţi-oi da ceaiuri şi o să faci nu un copil, ci mai mulţi. Exact aşa a fost. Am avut 4 copii care trăiesc cu toţii. A fost un fenomen omul acesta şi asta vă spun aici în curtea şi în faţa bisericii”.

Măria Covaci, 58 de ani, de religie penticostală:

„Pe noi ne vindecă doar Dumnezeu, în care avem încredere. Din Drăguşeni nu mulţi s-au dus la el la Prilog. Noi suntem penticostali şi trăim în bună pace cu ceilalţi credincioşi de la celelalte culte. De Mihai auzisem însă nu numai de la cei din sat, dar odată am mers în tren unde am povestit cu o femeie din Negreşti-Oaş. Ea mi-a relatat că într-o zi s-au dus la el doi tineri. Numai că pe drum cei doi au păcătuit împreună. Când au ajuns în casă la Mihai acesta le-a spus în faţă ce au făcut pe drum şi să plece imediat! Aşa mi-a povestit femeia. Oare de unde ştia Mihai ce au făcut tinerii pe drum?”

„Măria Bledea, 54 de ani: „Noi l-am cunoscut pe Mihai din Prilog. În Negreşti-Oaş era foarte vestit în acea vreme. Eu locuiam acolo la bloc în urmă cu mai mulţi ani. Am avut necazuri cu bărbatul meu, care era cam băutor la acea vreme. Am hotărât să-1 duc la Mihai, iar vecina mea a făcut la fel cu soţul ei. Şi acela era băutor. Pe cei doi bărbaţi i-am dus la Prilog, iar Mihai le-a dat ceaiuri de care să bea ca să se lase de băutură. I-a şi certat atunci pe amândoi. Ei, cum să vă spun? 0 ajutat acele ceaiuri pentru că un timp soţul nu mi-a mai băut. Apoi s-a lăsat de ceaiuri şi s-a apucat din nou de băutură. Acum însă de doi ani nu mai bea deloc. Medicii i-au spus acum 2 ani că ficatul i-a putrezit după atâta băutură şi că dacă mai bea va muri. Acum bea numai sucuri iar pălinca acolo mi-a rămas nebăută în beci.

De vindecările lui Mihai ştia tot satul. Eu am o nepoată pe care Mihai a vindecat-o. O cheamă Chindriş Maria şi avea sângerări. Aproape un a de zile medicii nu au putut s-o ajute. Slăbise aşa de mult încât mulţi au zis că femeia asta va muri. Mihai i-a dat ceaiuri care au pus-o pe picioare într-o lună. Cazul e real şi s- a întâmplat la noi în familie.

Din satul nostru mulţi mergea la Prilog pentru că aveau încredere în el. Pe lângă ceaiuri, el recomanda şi rugăciuni. A fost un om de treabă care nu cerea bani de la nimeni”.

Măria Dobie, din Păşunea Mare, 59 de ani: „M-am dus la el în Prilog pentru că trecuseră 3 ani de la căsătorie, iar eu nu am rămas încă gravidă. Mi-a spus aşa:

– Vei face un băiat, dar nu va trăi mult. Apoi vei naşte şi alţi copii, care vor fi sănătoşi.

Aşa a şi fost. Primul copil, care a fost băiat, mi-a trăit doar o lună. Apoi am născut încă de 4 ori şi mulţumesc lui Dumnezeu că îmi trăiesc cu toţii.

A ajutat-o şi pe sora mea Birta Ana. Era pe moarte când soţul meu 1-a adus la noi pe Mihai. I-a spus că nu va muri şi exact aşa s-a şi întâmplat. I-a prescris ceaiuri şi rugăciuni. Trăieşte şi azi şi a avut 6 copii”

* * *

O mărturie elocventă despre ajutorul călugărului Mihai de la Prilog, în întemeierea căsătoriilor indisolubile, relatează Elena Talpoş, în ziua de 17 noiembrie 2010, la locuinţa unei fiice a sale din municipiul Satu Mare. Înainte de relatarea înregistrată acum, facem o scurtă prezentarea a interlocutoarei, pe care am vizitat-o şi acasă în ziua de 9 iunie 2008.

„Pe Talpoş Elena (Luşca) o găsim culegând căpşuni în grădina casei din Gherţa Mare nr.240. Surprinsă plăcut de vizita neanunţată a ieromonahului bazilian Ermil-Sandu Jurja şi a preotului pensionar Vasile-Romul Pop, se opreşte din lucru şi, aflând scopul acestei întâlniri, cu bucurie ne pofteşte în casă şi ne relatează cum a ajuns ea să devină creştină greco-catolică practicantă, şi cum după decembrie 1989 a amenajat în casa familială capela comunităţii din sat.

Născută în 21 noiembrie 1954, ştia doar de la părinţii ei ce a fost Mănăstirea Bixadului înainte de 1948. Ei povesteau plângând despre lichidarea Mănăstirii greco-catolice, şi spuneau mereu celor 11 copii ai lor:„Credinţa trebuie trăită!”. Optimistă, bunica prezicea:”Trebuie să se întoarcă”.

Ea, Luşca, ultima din cei 11, rămasă văduvă cu patru copii, la vârsta de 27 ani, avea mari greutăţi de înfruntat. La biserica din sat, devenită ortodoxă, deşi vechile cântări de la Bixad, pe melodiile duioase compuse de călugărul Gheorghe Marina, o mai alinau pentru moment, nu simţea ajutorul Cerului. Totul se reducea la o stare de emoţie momentană, superficială, sporadică. Viaţa de zi cu zi era grea, aspră, dură, iar ea firavă, slabă, neputincioasă. În disperare, s-a hotărât să lase copiii pentru câteva zile şi să meargă în pelerinaj la Mănăstirea catolică de la Cacica. Pe drum i-a spus fratelui său că ar vrea să se spovedească.

– Nu te poţi spovedi aici, că tu nu eşti pregătită, că în sat, la ortodocşi, te-ai spovedit doar o dată pe an, la Paşti – i-a replicat fratele. Trebuie să fii pregătită! Nu te poţi cumineca aşa!

Dar, apoi, la insistenţele ei, fratele a căutat la Cacica un preot greco-catolic clandestin, de prin părţile noastre, sub îndrumarea căruia s-a pregătit două zile, cum să se roage şi cum să facă o bună spovedanie, după care s-a cuminecat. Atunci a realizat prima dată ce este viaţa spirituală în biserica catolică. Acasă, copiii i-au spus că a fost pe la ei în Gherţa Mare Părintele Gheorghe Marina. De atunci s-a dus mereu la capela clandestină din Satu-Mare. Când se plângea de greutăţile vieţii, Părintele-i zicea:”Luşcă, roagă-te mai cu credinţă, c-o să le învingi”. Şi le-a învins. Cerul a coborât în sufletul şi în viaţa ei. Are pace, bucurie, îndelungă-răbdare, blândeţe şi credinţă tare”.

În ziua de 17 noiembrie 2010, ieromonahul Ermil-Alexandru Jurja a avut, iarăşi, o convorbire de 55 de minute, care se păstrează integral pe suport magnetic în arhiva OSBM. Aici facem referire doar la partea din care rezultă lupta sufletească a Elenei Talpoş, ajutată de Călugărul Mihai de la Prilog, pentru ca, la vremea lor, fata şi fiul său să fie cununaţi în Biserica greco-catolică, unde căsătoria este indisolubilă, şi să continue, în noua familie întemeiată, viaţa religioasă trăită în familia părintească. Rezumăm lunga ei declaraţie:

Vasile, fiul cel mai mare, are acum 38 de ani. Când acesta avea 13 ani şi-a tăiat trei degete de la mâna stângă. La spital l-au operat, dar copilul a avut o cădere psihică. Mihai i-a spus: „40 zile de rugăciuni, 3 sfinte Liturghii la 3 preoţi (novenă), băi cu ceaiuri şi masaje”. Copilul şi-a revenit total, nu mai plângea şi nu se consuma că trebuie să înveţe acasă, că nu poate merge la şcoală. Apoi, când s-a împrietenit cu o fată, Mihaela, mama a observat că fiul ei lipseşte Duminica de la sfânta Liturghie, nu se mai spovedeşte şi nu se cuminecă în prima vineri. Călugărul Mihai i-a spus .”Luşcă, nu-ţi fie teamă, că Maica Sfântă e în spatele tău!”. A intervenit hotărâtă, i-a spus lui Vasile că dacă Mihaela îl desparte de Maica Sfântă şi de Biserică, să se lepede de ea. A vorbit la fel şi cu Mihaela. Tinerii au înţeles importanţa vieţuirii creştineşti, s-au cununat în biserica greco-catolică, au o viaţă de familie creştiească şi un copil, Marius.

Cu fiica Maria nu a avut probleme. Are 34 de ani, e căsătorită cu Ioan Rus, au o viaţă creştinească şi 5 copii: Roxana, Crina, Bianca, Lavinia şi Maria.

Fiica Ana are acum 34 de ani. Când a terminat Liceul l-a cunoscut pe Vasile Griga şi i-au spus că vreau să se cunune în biserica ortodoxă, că numai aşa sunt de acord părinţii ginerelui. Luşca s-a opus categoric, deoarece părinţii lui Vasile, ortodocşi, erau slabi în credinţă şi li s-au destrămat familiile celorlalţi copii. S-a adresat părintelui protopop Iacob Feier de la Negreşti:

– Acum mie mi se pune problema ca lui Petru, Mă iubeşti tu pe Mine?. Nu vreau ca fata mea să se despartă de sfânta Biserică. Protopopul a trimis-o să meargă şi la Mihai, să-l întrebe ce zice.

– Trebuie rugăciuni. Trimite fata la mine !

Cu rugăciunile şi cu autoritatea călugărului Mihai, părinţii ginerelui au cedat, tinerii au de 15 ani o căsnicie fericită şi 5 copii creştini: Sergiu, Ovidiu, Alexandru, Mirabela şi Laurenţiu.

Fiul mai mic, Iacob, are 29 de ani, căsătorit cu Amalia, este preot greco-catolic în Baia Mare. Când era student la teologie, Luşca a căzut grav bolnavă. „Am simţit că aş putea muri. Am zis fetei mele şi ginerelui să continue ce am început: sfânta Liturghie din casa mea; Iacob ce a început să termine, să fie preot”. După două săptămâni Mihai a îndemnat-o să meargă la Medjugorje. Şi a fost.

– „Când Mihai era pe pat, bolnav, m-am dus la el. Nu mi-a spus ceva anume, decât că este nevoie de suferinţă”.

Interviul conţine mult mai multe amănunte despre ajutorul primit de la Dumnezeu, prin rugăciunile şi sfaturile lui Mihai. Elena Talpoş a lăsat şi numărul telefonului ei mobil, spre putea fi contactată: 0762.501170

Gabriela Kocsis din Satu Mare:

„În urmă cu 21 de ani eram secretară la şcoala de şoferi amatori din Satu Mare. Acest serviciu îmi oferea posibilitatea să am legătură cu foarte mulţi oameni. Aşa am cunoscut-o pe Măria, o tânără din localitatea Prilog, care mi-a dezvăluit că este nepoata vestitului călugăr. Povestind cu ea am aflat despre puterile paranormale ale acestui om, care după spusele ei putea să desluşească cauzele suferinţei oamenilor şi găsea remedii prin metode naturale: ceaiuri şi dietă alimentară.

Mai în glumă, mai în serios, am întrebat-o dacă despre un chip ar putea să determine caracterul acelui om. Măria mi-a promis că îl va întreba pe unchiul ei despre acest lucru. Spre bucuria mea, aproximativ peste două săptămâni m-a sunat Măria pentru a ne întâlni. La întâlnire am avut surpriza să întâlnesc un bărbat de statură mică, cu ochi mici căprui şi o privire pătrunzătoare. El era călugărul Mihai din Prilog, şi alături de el mai era prezentă şi sora lui Ana, o femeie simplă şi înţeleaptă.

După o scurtă prezentare i-am arătat poza viitorului meu logodnic. A luat poza în mână, a privit-o, s-a uitat la mine, a privit din nou poza, s-a uitat din nou la mine după care a început să spună că este un băiat bun, alături de care voi avea o viaţă liniştită, cu mici probleme care se vor rezolva. Datorită faptului că vorbele lui nu puteam să le înţeleg, cuvintele lui au fost tălmăcite de către Ana, sora călugărului Mihai.

Datorită acestor cuvinte am avut şi mai multă încredere în drumul pe care urma să păşesc. După 21 ani de la această întâlnire, pot să afirm că vorbele călugărului sunt realitate. Îmi pare bine că am avut posibilitatea să-l întâlnesc personal pe acest om minunat”.

Iacob Pop, învăţător, etnograf, fost primar şi conducător al Ansamblului din Bixad:

„A fost şi o altă întâmplare cu cumnatul meu. Acesta nu voia să recunoască un copil pe care l-a născut fosta lui secretară. Când s-a dus la Mihai, acesta i-a spus în faţă:

– Du acasă copilul acela şi creşte-l!

Cumnatul meu a rămas blocat după această afirmaţie, pentru că nu înţelegea cum de ştie Mihai în Prilog povestea copilului din Negreşti-Oaş. Cert este că Mihai a fost ascultat. Când copilul a ajuns la vârsta de 6 ani, cumnatul s-a căsătorit cu mama copilului”.

Anton-Horia Cheţianu:

„Un învăţător perfect cum era Călugărul Mihai Neamţu ştia dinainte obstacolele şi ne spunea ce trebuie să facem pentru a le depăşi: citirea Paraclisului Maicii Domnului, anumite rugăciuni, plătirea de Liturghii etc.

Am fost avertizat de mai multe ori că mi se vor întâmpla lucruri neplăcute. Eram pregătit sufleteşte pentru aproape orice; aceste evenimente s-au petrecut, dar ceea ce este mai important, obstacolul, a fost depăşit de fiecare dată. După fiecare eveniment petrecut şi obstacol depăşit, admiraţia şi iubirea mea pentru acest om cu calităţi deosebite creştea. Aceeaşi comportare o avea faţă de toţi discipolii săi. Aveai simţământul că te înţelege în întregime, iar sfatul pe care îl dădea era scurt şi precis.

Veneau la el oameni de toate categoriile sociale, ţărani, muncitori, intelectuali, politicieni, miniştri etc. Avea o atitudine blândă, binevoitoare, iar în blândeţea lui ochii aveau o expresie directă, pătrunzătoare.

Te puteai uita în ochii lui fără teamă…în cazul când conştiinţa îţi era curată. Cei care intrau la el cu păcate grave, erau primiţi cu o izbucnire de revoltă. Le cerea să facă spovadă şi să se îndrepte. Nu folosea cuvinte inutile, nu era ironic, şi totuşi glumele erau deosebite şi la obiect.

Sfaturile de practică spirituală erau deosebite de la om la om, în funcţie de personalitatea şi caracterul acestuia.

Cinste lui, acolo în Ceruri!”.

Lucaciu Ioan, Tăuţii Măgherăuş, jud.Maramureş

„La o altă vizită Mihai m-a uluit din nou. I-am ieşit în întâmpinare ca unui oaspete drag, l-am poftit în casă, a intrat doi paşi în antreu şi a spus aşa. Redau textual:

– Promit că în casa aceasta nu am să mai pun piciorul dacă se mai înjură numele lui Dumnezeu!

Eu, cel cu musca pe căciulă, am rămas înmărmurit. De unde ştia el, că nu mă putea auzi? O perioadă lungă de timp m-am frământat şi îmi persistau în memorie cuvintele lui. M-am decis să-i fac o vizită pentru a mă lămuri de unde ştia ei că eu înjur pe Tatăl. Când i-am adresat întrebarea, mare mi-a fost mirarea că eu nu ştiam că înjurăturile grele, sudălmile, cât şi alte vorbe necuviincioase rămân imprimate pe peretele casei ca un blestem. Nu ştiam acest lucru, spre ruşinea mea.

Cele mai celebre sfaturi privind conduita corporală de la el le-am învăţat. El spunea: „Tot ce organismul dă cu măsură, inclusiv otravă, căci face bine, ea ştie de ce o cere. Tot ce organismului îi dai peste măsură îi face rău, inclusiv dragostea”.

El mai spunea: „Un organism ca să funcţioneze normal trebuie să se realizeze un echilibru între acumulare de energie şi consum de energie”. Adică mănânci consistent, trebuie să depui şi efort fizic pe măsură. Mare dreptate avea.

Îmi mai spunea Mihai: „Familia care foloseşte sistematic în casă ceai din 6-8 plante uită că există medici”. Mare adevăr”.

Convorbiri de taină cu un ucenic:

„Fiind înzestrat cu simţ practic, îşi îndruma vizitatorii la o profundă viaţă creştinească, de a fi buni creştini catolici. Pe mulţi oameni i-a ajutat să-şi observe bogăţia cea mare din interior, pe care Dumnezeu a sădit-o în fiecare om. I-a învăţat responsabilitatea pentru stilul de viaţă propriu, spre a fi oameni adevăraţi şi creştini adevăraţi, având privire critică asupra vieţii personale.

I-am spus într-o zi, când eram la masă amândoi, ceea ce spun unele persoane despre el, că e bun pedagog, psiholog, psihiatru şi un bun îndrumător spiritual. Fratele Mihai mi-a răspuns cam aşa:

„Unul dintre pericolele de a fi pedagog, psiholog, îndrumător spiritual, reformator este următorul: încercarea de a schimba omul după propriile închipuiri, imaginaţii şi modele. Trebuie să ţinem minte totdeauna că Dumnezeu l-a creat pe fiecare dintre noi unic şi irepetabil, iar sufletul omului l-a înconjurat cu mister şi frumuseţe. Scopul meu a fost să-l ajut pe om să înţeleagă cine l-a creat, de ce l-a creat şi cu ce scop l-a creat. Şi, în orice moment al vieţii s-ar afla, să stea totdeauna în preajma lui Dumnezeu şi să nu se despartă niciodată de El, de Biserica Lui pe care El a întemeiat-o, de Maica Sfântă, de Sfintele Taine” .

În continuare voi scrie ce a spus el în general despre om: „Un om, ca să se dezvolte şi să crească, trebuie să treacă prin 3 faze: – dezvoltare fizică; – dezvoltare psihică; – dezvoltare spirituală. Aceste 3 faze alcătuiesc formarea şi dezvoltarea integrală a omului. Din această formare şi dezvoltare integrală a omului nu are voie să lipsească nici măcar una. Formarea omului este pregătită înainte de a se naşte el, adică începe cu părinţii lui. Viitorii părinţi, încă de tineri, să se străduiască să fie creştini practicanţi. Cum se formează omul în familie, la grădiniţă, la şcoală, la facultate, în noviciat, la locul de muncă, aşa va fi toată viaţa.

Creştinul să nu slăbească din viaţa sa religioasă practicile sale:- sfânta Liturghie; – meditaţia; – rugăciunea; – lectura spirituală; – mărturisirea; – împărtăşirea deasă; – iubirea lui Dumnezeu (să fii creştin adevărat); – iubirea aproapelui (să fii om adevărat); – citirea cărţilor religioase şi orice carte bună care îţi formează modul de gândire; – să iubească natura, asta pentru păstrarea sănătăţii, adică a unui echilibru corporal şi sufletesc cât mai stabil. Toate acestea sunt comori de valoare infinită.

Acel om se vindecă care are credinţă în Dumnezeu, chiar dacă nu se vindecă trupeşte, dar se vindecă sufleteşte, ceea ce este mai important. Dumnezeu vindecă mai întâi sufletul şi apoi trupul.

Fratele Mihai spunea despre virtuţile fundamentale, Credinţa, Speranţa şi Iubirea : „Aceste virtuţi teologice sunt atât de fundamentale, încât fără ele omul moare. Când omul are credinţă, atunci el se poate dezvolta spiritual. Când omul are speranţă, ochii lui văd departe şi perseverează în formarea lui. Când omul are dragoste în el înseamnă că Dumnezeu trăieşte în el şi asta o poţi observa tu însuţi şi cei de lângă tine. Dimpotrivă, spunea, că lipsa de credinţă îl izolează pe om în singurătate, adică exclude dezvoltarea spirituală. Lipsa de speranţă îl duce pe om la disperare şi nu poate înainta în viaţa spirituală, iar lipsa de iubire îl duce pe om la agresivitate şi distrugere, nu se mai înţelege nici pe sine însuşi, nici pe cei din jur şi nu vrea să mai audă nici de Dumnezeu, nici de Biserică, nici de Sfintele Taine şi nici de rugăciune”.

Într-o altă conversaţie cu el mi-a spus: „Fiecare om trebuie să ştie şi să cunoască cine este Dumnezeu Cel care l-a creat pe om, cu ce scop l-a aşezat în această lume şi unde trebuie să ajungă, să cunoască şi să ştie învăţătura lui Dumnezeu şi a Bisericii pe care El a întemeiat-o, Sfintele Taine pe Preacurata Fecioară Maria, Mama Mântuitorului, Mama Bisericii şi Mama Noastră. Dumnezeu n-a impus nimănui învăţătura Lui şi nu constrânge pe nimeni să facă asta. El spune doar atât: „De vrei…” sau “cine vrea…”, “Vino după mine…”, “Vino şi vezi…“, “Rămâneţi cu mine…”, “Du-te de fă şi tu asemenea…”. Nici Fratele Mihai n-a impus nimănui ceea ce l-a învăţat pe el Medicul medicilor – Dumnezeu. A spus că, de vrei să trăieşti împăcat cu Dumnezeu fă asta şi asta…, dacă vrei să te vindeci fă tratamentul acesta, dacă nu, tu suporţi consecinţele, mai ales cele faţă de Dumnezeu care sunt mai tragice. Noi toţi suntem fraţi, iar în cer avem un singur Tată. Respectând principiile fundamentale ale Sfintei Scripturi, ale Bisericii şi cele umane, omul poate trăi bine, frumos şi în adevăr”.

Mai spunea: „Cine se poate uita cu înţelepciune înapoi, acela poate privi cu încredere şi înainte. Cine ţine seamă de poruncile înaintaşilor săi, acela va avea şi urmaşi care vor ţine seamă de îndemnurile sale”. Luându-se după un vechi proverb, a spus: „Omul înţelept previne bolile, nu le tratează”, şi dacă le tratează mai întâi le tratează cu Dumnezeu şi după aceea cu ceaiuri şi medicamente”. De aceea, bolnavilor le dădea prima dată să se roage pentru a crede în Dumnezeu.

Celebra lui maximă a fost următoarea: „Dă-i organismului tot ce-i trebuie şi tot ce cere, căci ştie el de ce cere, dar dă-i cu măsură, că tot ce-i dai cu măsură îi face bine şi tot ce-i dai cu ne-măsură îi face rău”.

Despre prietenie spunea: „Sunt oameni care se atrag şi sunt oameni care se resping. Cu unii poţi munci, te poţi ruga, te poţi distra, poţi face afaceri, poţi trăi cu ei, te simţi bine în preajma lor, poţi întemeia o familie, dar sunt şi din acei oameni lângă care nu poţi să stai, nici trăi cu ei, nici munci cu ei, nici să te distrezi, nici să te rogi, nici să întemeiezi o familie, nici să faci afaceri cu ei, ş.a.m.d. Alegeţi prietenii cu discernământ, căci dacă nu-i alegi bine, o să te doară cumplit. Un prieten bun te ajută în orice moment al vieţii te-ai afla, el nu îţi întoarce spatele”.

Cele 24 de cuvinte care nu trebuie rostite niciodată

Pe lângă ceaiurile de viaţă lungă ce l-au făcut atât de vestit, monahul de la Prilog a lăsat unuia dintre apropiaţii săi, părintele Partenie Lămurean din Oradea, o celebră Listă cu cele 24 de cuvinte care nu trebuie rostite niciodată. Pe cât par de simple, pe atât sunt de profunde şi tulburătoare semnificaţiile creştine ale acestor învăţături.

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1,1). Pornind de la acest început al Evangheliei după Ioan, care consacră puterea creaţiei divine prin cuvânt, Mihai Neamţu încearcă să-i convingă pe credincioşi că orice cuvânt rostit, prin semnificaţiile sale, bune sau rele, atrage după sine manifestarea binelui sau a răului. În acest sens este amintit şi avertismentul Sf. Apostol şi Evanghelist Matei, care a transcris chiar vorbele Mântuitorului Cristos: „Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-1 vor rosti, oamenii vor da socoteală în Ziua Judecăţii, căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit”(Matei 12, 36-37). Dacă vorbim calm, cu înţelepciune, blândeţe şi iubire, alegându-ne cu grijă vorbele pe care le rostim, atunci – mărturiseşte călugărul – „putem aduce din nou Raiul pe Pământ”.

În ceea ce priveşte lista celor 24 de cuvinte care nu trebuie rostite niciodată, monahul mai ţine să precizeze că ele „sunt cele 24 de scaune despre care vorbeşte sfântul Ioan în Apocalipsa. Masa din mijlocul scaunelor este lumea care va fi judecată după cele 24 de cuvinte”. Iată lista lor:

1) Sudalma

2) Blestemul

3) Dracul

4) Răul

De ce ai făcut
Nu a trebuit să faci!
Nu ai făcut bine!
Nu ştiu

9) Nu pot

Nu reuşesc
Baiul

12) Greul

Necazul

Nu merg
Nu fac
Nu vreau
Nu văd

Nu aud
Nu găsesc
Nu înţeleg

Am uitat
Am pierdut
Am spart
Am stricat

Este limpede, aşa cum rezultă din această enumerare, că monahul de la Prilog recomanda evitarea oricărei negaţii, mai ales negarea actelor fundamentale, ferirea de a enunţa orice fel de neputinţă şi, în general, exprimarea unor cuvinte „cheie” ci semnificaţie gravă, precum „sudalma” (înjurătura), „dracul” (cu toate sinonimele, mai puţin cele biblice) etc.

Pentru fiecare interdicţie de limbaj, învăţătorul are explicaţii clare, pe înţelesul tuturor, fie că sunt de natură religioasă, fie că par să rezulte din vechea înţelepciune a ţăranului român. De pildă „răul”, cu toate posibilele variante ce gravitează în jurul său, „se poate spune în rugăciune, se poate citi, se poate scrie; dar acei care-l rostesc, vor avea sigur parte de el”.

„De ce ai făcut? Nu a trebuit să faci! Nu ai făcut bine!”, adică numerele 5, 6 si 7 pe lista interdicţiilor, îşi află următoarea explicaţie:

„Aceste expresii sunt asemănătoare, iar prin nefolosirea lor învăţăm să nu mustrăm pe nimeni şi să nu facem observaţii nimănui. Cuvântul atinge sufletul, îl poate mângâia sau ucide. Nu avem nici un drept să judecăm pe nimeni (…). Să înlocuiţi cele trei expresii cu «ar fi mai bine să faci aşa» şi să arătaţi cum trebuie făcut.

Evitarea folosirii cuvântului „greul” este explicată puţin mai subtil: „Iisus spune «Luaţi jugul Meu şi sarcina, căci jugul Meu este dulce şi sarcina Mea este uşoară». Luaţi aminte, căci acest cuvânt este des folosit şi oamenii sunt foarte loviţi de greutăţi!”. Alteori, ca în cazurile „Nu merg, Nu fac, Nu vreau” (14, 15, 16) verdictul este scurt şi categoric: „Aceste cuvinte sunt expresiile neascultării, pentru care s-a făcut Iadul”[…]

Unchiul Mihai spunea deseori că, dacă o zecime din populaţia planetei s-ar ruga zilnic, n-ar mai exista cutremure, epidemii, inundaţii, războaie şi multe alte nenorociri, căci „cheia de boltă” a vieţii oricărui creştin este rugăciunea către Cel de Sus. Ea trebuie mai întâi să laude ceea ce se cuvine lăudat în veci si apoi să ceară, cu credinţă, iubire şi speranţă, urmând îndemnul Mântuitorului Iisus: „Căutaţi, mai întâi, împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă (…). Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 6, 33; 7, 7). Aşadar, primul sfat de căpătâi al monahului de la Prilog este să ne rugăm în fiecare zi, cât de puţin. Putem alege orice rugăciune preferată, cu condiţia să fie canonică, dacă o ştim pe de rost, sau putem citi mai multe rugăciuni, după nevoile fiecăruia.

Pentru firile melancolice, cu o putere de concentrare scăzută, ori pentru cei lipsiţi de răbdare, Mihai recomandă primele 10 minute de rugă în genunchi, următoarele 10 în picioare, încă 10 făcând călătorii în jurul camerei noastre şi ultimele 10 minute aşezaţi pe scaun sau, din nou, în genunchi. O altă etapă a acestei „terapii mistice” este scrierea celei mai iubite rugăciuni, în aceeaşi durată de timp menţionată, vreme de şase luni, după care vom observa o permanentă bună dispoziţie şi încredere în forţele proprii.

Învăţătorul îi sfătuia pe credincioşi să nu uite a se ruga şi pentru ceilalţi, fie chiar duşmani. El le spunea că ar fi cel mai prielnic să-şi dedice timp pentru rugăciune, din şase în şase ore, zilnic, măcar cinci minute.

În fine, cel mai important act de voinţă şi de penitenţă pentru orice creştin, pe lângă ajunările periodice, rămâne „canonul tăcerii”. Monahul îi învăţa pe oameni să nu vorbească fără a fi întrebaţi, decât în cazuri explicite, să vorbească puţin şi concis şi să-şi aleagă două ore pe zi în răstimpul cărora este bine să evite orice conversaţie, putând chiar citi sau scrie. Cu atât mai bine ar fi dacă acele ore ar coincide cu rostirea în gând a unui Rozariu sau a mai multor rugăciuni.

Urmarea statornică a acestei terapii are drept consecinţă binefăcătoare dezvoltarea atenţiei faţă de orice vorbe care se rostesc şi prudenţa crescută în vederea evitării cuvintelor cu rezonanţe negative, profund dăunătoare.

Cap V.

RUGĂCIUNILE LUI MIHAI

Programul unui călugăr fără mănăstire

Mihai, obligat de împrejurările istorice să trăiască înafara mănăstirii, a dovedit că iubea rugăciunea. Împreună cu sora sa Ana-Virginia, călugăriţă baziliană, au respectat un program de rugăciune riguros, cu care el s-a deprins din tinereţe la sfânta mănăstire de la Bixad. În zilele de peste săptămână, petrecea în meditaţie, în rostirea Orelor canonice şi în implorarea Cerului pentru vindecarea bolnavilor care-l căutau. Dar cea mai importantă rugăciune pentru călugărul Mihai era sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. Şi cum el nu era hirotonit preot, mergea în fiecare duminică şi sărbătoare acolo unde găsea un preot greco-catolic, de obicei la capela clandestină din Satu Mare a părintelui Dr. Gheorghe Marina, fostul stareţ de la mănăstirea Bixad. De multe ori chema să vină un preot la casa lui din Prilog, unde amenajase o capelă. Ţinea mult şi la obiceiul de a respecta „prima vineri din lună” cu spovedanie, participare la Liturghie şi cuminecare. Chiar dacă într-o asemenea zi se întâmpla ca în faţa casei lui să aştepte la rând zeci de suferinzi, el nu începea „munca”, decât după ce preotul chemat venea şi oficia sfânta Liturghie.

Intransigentă în această privinţă era şi sora lui, Ana, cu care Romul Pop, un preot în conştiinţă catolic, dar formal încă paroh ortodox în Bihor, (frecvent vizitator la Prilog şi pelerin la Maria Radna) a avut o întâmplare semnificativă în acest sens: „Era în prima zi de vineri din luna octombrie 1992. Când am ajuns la Prilog, în faţa casei lui Mihai am văzut mai multe autoturisme cu bolnavi. Era cam ora 9 şi Mihai încă nu primise pe nimeni. Am bătut cu insistenţă în uşa de la bucătărie. După un timp a apărut sora Ana, supărată, m-a recunoscut, a deschis puţin uşa şi s-a răstit la mine: – „Ce vrei? Nu primeşte pe nimeni. Că Părintele Leon Bob de la Satu Mare n-a venit. Aşa că fratele Mihai nu lucrează în prima vineri decât după Sfânta Liturghie. N-avem popă, astăzi nu lucrează. Le-am spus şi la cei de-afară”.– „Soră Ana. Fă bine spune-i fratelui Mihai că are popă. Sunt eu aici, mă cunoaşte dumnealui, numai să mă laşi în casă”. La care Ana zice “Aşteaptă un pic” şi-mi trânteşte uşa în nas. Bănuiesc că s-a dus să-l întrebe pe Mihai. S-a întors mai puţin cătrănită, zâmbindu-mi: – „Noa, pofteşte înlontru!”. I-am luat cu mine pe cei trei însoţitori, la care le-am şoptit: Eu voi oficia Sfânta Liturghie greco catolică, deci veţi auzi cuvântul Spirit în loc de Duh, iar dumneavoastră, stând lângă sora Ana, să ziceţi încet împreună cu ea „Doamne îndură-Te spre noi”, în loc de „Doamne miluieşte”.

Pe lângă rugăciunile din Orologhionul de Balaj, ediţia 1934, cu care s-a deprins din tinereţe la sfânta mănăstire de la Bixad, călugărul Mihai rostea zilnic două rugăciuni alcătuite de el, apoi Litania sfântului arhanghel Mihail, Rugăciunea către unul din cei şapte Arhangheli şi Rozariul. Rozariul obişnuit l-a completat cu o salbă de rugăciuni, intercalate printre mărgele.

Cele două rugăciuni ale Unchiului Mihai

Prima rugăciune

Tatăl nostru… Născătoare… Mărire…

Doamne, Dumnezeul nostru, Dispunătorul tuturor, care ne-ai făcut pe noi toţi şi pe toate şi de la care aparţinem noi toţi şi toate, Sfântă Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Spirit, Dumnezeu nemărginit de mare şi bun, mărit, iubit şi cinstit să fii de toţi şi de toate, oriunde şi oricând.

Pentru rugăciunile Preasfintei Fecioare Maria, a sfântului Iosif, ale sfântului Apostol Tadeu şi a celorlalţi sfinţi, apostoli, părinţi, martiri, profeţi, cuvioşi şi drepţi şi a tuturor sfinţilor îngeri, cu umilinţă te rugăm:

Dă-ne linişte sufletească, credinţă, nădejde şi iubire, asigură-ne mântuirea sufletului, dă-ne sănătate deplină, pace şi linişte, voinţă şi tărie, pace şi linişte ţării noastre şi lumii întregi, şi toate acele daruri, de care avem noi lipsă, atât noi cât şi alţii pentru care ne rugăm.

Iar pentru vredniciile sfinţilor arhangheli Mihail, Gabriel, Zadkiel, Rafael, Peliel, Maltkiel şi Uriel şi ale tuturor sfinţilor îngeri, cu umilinţă te rugăm:

Apără-ne de ispite şi de spiritele care nu sunt bune, iar acele ispite şi spirite care nu sunt bune şi se află în noi până în prezent, să fie scoase afară, să nu mai intre iarăşi; apără-ne de duşmani şi de primejdii, de durere, de supărare, de neplăceri, de păcate, de sminteli şi de greşeli, de fapte necuviincioase şi de lucruri fără de folos, iar acele păcate, sminteli şi greşeli, fapte necuviincioase şi lucruri fără de folos făcute până în prezent cu fapta, cu cuvântul, cu privirea, cu promisiunea, cu slăbiciunea, cu gândul, cu dorinţa, cu voie şi fără voie, cu ştiinţă şi neştiinţă, să fie iertate şi uitate, să nu se poată vorbi, nici scrie, nici citi, nici cu gândul a se aminti de nimeni, niciodată, niciunde şi nicicând şi aşa, cu ajutorul darului Tău, învredniceşte-ne de o transformare uşoară şi plăcută şi de acum înainte să facem numai sfântă voia Ta, binele nostru pământesc şi ceresc şi cel de-al aproapelui nostru la fel, iubindu-Te, cinstindu-Te şi mărindu-Te în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru… Născătoare… Mărire…

A doua rugăciune

Iisuse, Marie, Iosif, Vă iubim şi cu umilinţă Vă rugăm:

Învredniciţi-ne pe noi să Vă iubim cu toţii mult mai mult, mântuiţi-ne sufletul de orice neplăceri, daţi-ne nouă credinţă, nădejde şi iubire, sănătate deplină, pace şi linişte, voinţă şi tărie, iar pentru vredniciile sfinţilor care astăzi serbează ziua lor, a îngerilor noştri păzitori şi a tuturor sfinţilor îngeri, de la Bunul Dumnezeu Tatăl, darul Sfântului Spirit de a face prezentul bine, de a completa trecutul cu bine şi de a pregăti viitorul bun pentru veşnicie şi aşa să Vă putem iubi, adora şi mări în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru… Născătoare… Mărire…

Litania către Sfântul Arhanghel Mihail

Doamne îndură-te spre noi!

Cristoase îndură-te spre noi!

Doamne îndură-te spre noi!

Iisuse Cristoase îndură-te spre noi!

Iisuse Cristoase îndeplineşte-ne ruga!

Părinte Ceresc, Dumnezeule, îndură-te spre noi!

Fiule Răscumpărătorul lumii, îndură-te spre noi!

Spirit Sfânt, Dumnezeule, îndură-te spre noi!

Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, îndură-te spre noi!

Sfinte Mihail, plin de înţelepciunea lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, adorator al Cuvântului Divin, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, încoronat de onoare şi glorie, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, foarte puternic principe al armatelor, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, conducător al Paradisului, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, conducător şi consolator al poporului lui Israel, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, splendoarea şi fortăreaţa Bisericii militante, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, onoarea şi desfătarea Bisericii triumfătoare, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, lumina îngerilor, apărarea creştinilor, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, forţa celor care luptă sub steagul Crucii, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, lumina şi încrederea sufletelor la sfârşitul vieţii, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, sprijin foarte sigur, ajutorul nostru în toate nefericirile noastre, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, crainicul sentinţei eterne, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, consolatorul sufletelor în flăcările iadului, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, pe care Dumnezeu Te-a însărcinat să primeşti sufletele după moarte, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, Principele nostru, roagă-te pentru noi!

Sfinte Mihail, Avocatul nostru, roagă-te pentru noi!

Mielul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele lumii, iartă-ne Doamne!

Mielul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele lumii, ascultă-ne Doamne!

Mielul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele lumii, îndură-te de noi!

Doamne Iisuse sfinţeşte-ne pe noi printr-o binecuvântare mereu nouă şi acordă-ne prin intermediul Sfântului Arhanghel Mihail, care ne învaţă să strângem în cer şi să schimbăm bunurile temporale cu cele ale eternităţii, Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

O, Sfinte Arhanghele Mihail, Mare Principe al Cerurilor, păzitor foarte credincios al Bisericii, cu toate că sunt nedemn de a apărea în faţa ta, încrezător în speciala ta bunătate, mişcat de străşnicia admirabilei tale rugăciuni şi de mulţimea binefacerilor tale vin la tine alături de îngerul meu păzitor şi în prezenţa tuturor îngerilor de pe cer pe care îi am ca martori ai devoţiunii mele către tine, te aleg astăzi protectorul şi avocatul meu particular şi îmi propun cu tărie să te onorez întotdeauna şi să fac să fii onorat de toată suflarea.

Binevoieşte, o, Protectorule, Arhanghele, să mă admiţi în numărul servitorilor tăi devotaţi, fii alături de mine toată viaţa, ca să nu ofensez ochii foarte curaţi ai lui Dumnezeu nici în fapte, nici în gânduri.

Apără-mă tot timpul vieţii mele împotriva tuturor tentaţiilor diavolului, în mod special pentru credinţă şi curăţie, şi, în ora morţii, obţine-mi pace sufletească sufletului meu şi du-mă în patria eternă. Amin.

Rugăciuni către Sfinţii Arhangheli

Pentru a primi ajutorul Arhanghelilor trebuie să rostim zilnic un: Tatăl nostru… Născătoare… Mărire…către sfântul Arhanghel, ce răspunde de ziua respectivă a săptămânii:

Luni – Mihail (Înseamnă „cine este ca Dumnezeu”. S-a luptat cu cei care n-au vrut să asculte de Dumnezeu).

Marţi – Gabriel (Răspunde de anunţuri. El a vestit Sfintei Fecioarei Maria naşterea lui Iisus).

Miercuri – Rafael (L-a însoţit pe Tobie în ţară străină şi răspunde de toţi cei care călătoresc şi de călătorii).

Joi – Zadkiel (El a oprit jertfa lui Avram şi i-a dat în schimb un berbec. Avram a pus acelui loc numele ,,Domnul va purta de grijă”).

Vineri – Peliel (El s-a luptat cu Iacob şi l-a botezat Izrael).

Sâmbătă – Maltkiel (El a scos poporul Izrael din Egipt, l-a trecut prin Marea Roşie, împărţind-o în două).

Duminică – Uriel (El a ridicat piatra de pe mormântul lui Iisus. A vestit femeilor Învierea Domnului).

Rozariul unchiului Mihai

Din motive practice, pentru folosul celor doritori să rostească această rugăciune, aici am transcris un rozariu integral, în care textul rozariului l-am preluat din cartea de rugăciuni OSBM „Calea mântuirii” ediţia a V-a, 2009, pg. 100-147, iar rugăciunile adăugate de Mihai le-am transcris după „Învăţături ale călugărului Mihai Neamţu” ed.Dacia, 2009, pg.56-61, evidenţiindu-le prin îngroşarea literelor. Pentru frumuseţea şi folosul acestor rugăciuni, am adoptat şi noi denumirea deja încetăţenită: „Rozariul unchiului Mihai”.

Când Rozariul se face de unul singur, se zice rugăciunea pregătitoare, apoi se începe cu semnul Crucii şi cu Simbolul Credinţei şi celelalte.

Rugăciunea pregătitoare

Preasfântă Fecioară, Maica milostivirii, primeşte de la mine acest Rozariu, prin care vreau să preamăresc pe Dumnezeu, pentru toată mărirea şi darurile cu care te-a înzestrat, vreau să te cinstesc pe tine, ca pe Împărăteasa Cerului şi pe Maica mea şi să-ţi mulţumesc pentru toate binefacerile câte mi le-ai dat. Mijloceşte-mi de la Fiul tău, o, Maică preaiubită, prin acest Rozariu, toate acele daruri de care eu am atâta nevoie, cât şi alţii pentru care mă rog. Adu-ţi aminte îndeosebi, o, Stăpână, de cei ce au să moară astăzi şi de sufletele din Purgator. Amin. (Aici gândeşte-te la scopul pentru care zici Rozariul)

Când Rozariul îl zic mai mulţi împreună, cel care conduce zice rugăciunea pregătitoare, apoi încep toţi să cânte:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm, noi, păcătoşii şi umiliţii, şi să cădem strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, ajută, îndurându-te spre noi, grăbeşte că pierim de mulţimea păcatelor, nu întoarce pe servii tăi deşerţi, că numai pe tine nădejde te-am câştigat.

Mărire Tatălui… Şi acum…

Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, a grăi puterile tale, noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte, rugându-te, cine ne-ar fi mântuit pe noi dintru atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit până acum liberi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, pentru că tu mântuieşti pe servii tăi pururea, din toate nevoile.

Conducătorul (făcându-şi cruce cu cruciuliţa Rozariului):

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit.

Toţi: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cond.: Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, făcătorul Cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.

Toţi: Şi într-unul Domn Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toţi vecii, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut.

Cond.: Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din Ceruri şi s-a întrupat de la Spiritul Sfânt şi din Maria Fecioară şi s-a făcut om.

Toţi: Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat.

Cond.: Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Toţi: Şi s-a înălţat la Ceruri şi şede de-a dreapta Tatălui,

Cond.: Şi iarăşi va veni cu mărire, să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Toţi: Şi întru Spiritul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care de la Tatăl şi de la Fiul purcede, cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, care a grăit prin prooroci.

Cond.: Într-una Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică.

Toţi: Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.

Cond.: Aştept învierea morţilor.

Toţi: Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Cond.: Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Toţi: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cond. (trecând la mărgeaua cea dintâi după cruce):

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vină împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ.

Toţi: Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

Cond. (trecând la mărgeaua următoare, prima din cele trei):

Mărire Tatălui Celui ce ne-a zidit.

Toţi: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cond.: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin.

Cond. (trecând la mărgeaua a doua dintre cele trei):

Mărire şi Fiului, Celui ce ne-a răscumpărat.

Toţi: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cond.: Născătoare de Dumnezeu…

Toţi: Preasfântă Marie…

Cond. (trecând la mărgeaua a treia din cele trei):

Mărire şi Sfântului Spirit, Celui ce ne-a sfinţit.

Toţi: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cond.: Născătoare de Dumnezeu…

Toţi: Preasfântă Marie…

Cond: Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Toţi: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

La MEDALION spune intenţia pentru care faci rozariul. Şi rosteşte rugăciunile:

O, Iisuse al meu, iartă-ne păcatele, fereşte-ne de focul iadului şi condu la Cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de îndurarea Ta, cele care sunt mai părăsite.

Regina Sfântului Rozariu roagă-Te pentru noi. Roagă-te pentru noi, Regina Sfântului Rozariu, ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Cristos.

Preasfântă Fecioară Marie, apără ţara noastră românească şi religia noastră catolică.

O, Maria zămislită fără de păcat, roagă-Te pentru noi care alergăm la Tine şi pentru toţi aceia care nu aleargă.

Dumnezeul meu, cred în Tine, mă închin Ţie, nădăjduiesc, Îţi mulţumesc şi Te iubesc şi -Ţi cer iertare pentru toţi aceia care nu cred, nu Ţi se-nchină, nu nădăjduiesc, nu-Ţi mulţumesc şi nu Te iubesc.

Preasfântă Treime Te ador, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, Te iubesc, Te aştept şi Te doresc să vii în cel mai sfânt Sacrament, care eşti chiar Tu.

Această parte este numai introducerea în Rozariu, partea pregătitoare, şi este la fel la toate Rozariile.

De aici înainte începe Rozariul propriu-zis, cu tainele (misterele) lui:

MISTERELE DE BUCURIE. Se zic în zilele de luni şi sâmbătă; se mai zic din ziua de 20 decembrie până în 14 ianuarie, apoi în următoarele sărbători: Întâmpinarea Domnului (2 februarie), Bunavestire (25 martie), Naşterea Preacuratei Fecioare Maria (8 septembrie), Intrarea în Biserică (21 noiembrie), Zămislirea Sfintei Ana (9 decembrie).
MISTERELE DE LUMINA (Se zic în zilele de joi).

III. MISTERELE DE DURERE (Se zic în zilele de marţi şi vineri, precum şi în toată Săptămâna Mare şi în ziua Înălţării Sfintei Cruci)

ROZARIUL DE MĂRIRE (Se zice în zilele de miercuri şi Duminică, în Săptămâna Luminată, de la Înălţarea Domnului până în prima Duminică după Rusalii. Se mai zice şi în întreg postul de Sf. Mărie Mare, până în ziua sărbătorii (1-15 august)

MISTERELE DE BUCURIE

PRIMA TAINĂ

Cond. (înaintea primei decade):

Bucură-te, Marie, care pe Iisus de la Spiritul Sfânt L-ai conceput.

Meditaţie:

Arhanghelul Gavriil coboară la Fecioara şi-i vesteşte că ea este aleasă de Dumnezeu să nască pe Mesia, Mântuitorul lumii. Ea îşi pleacă capul cu supunere şi, în aceeaşi clipă, Dumnezeu Cuvântul s-a coborât şi a luat trup omenesc în Preasfânta Fecioară, prin lucrarea Sfântului Spirit. Aceasta este Taina Întrupării.

Vezi câtă smerenie este aici: se smereşte Domnul, se smereşte Fecioara, se smereşte Arhanghelul; numai tu, vierme netrebnic, îţi înalţi capul cu trufie! Cere de la Dumnezeu să-ţi dea darul smereniei, fără de care nimeni nu-i poate plăcea lui Dumnezeu.

(După rostirea Tainei şi Meditaţiei, la Rozariul cântat se adaugă şi versurile corespunzătoare):

Din Cer Arhanghelul coboară,

Spunând Fecioarei Maria:

Domnul cu Tine, o, Fecioară,

Tu ai să naşti pe Mesia.

Refrenul:

Ajutor, Maică Fecioară,

Ajutor, dă-mi ajutor !

E servul tău, care te roagă,

Maică Fecioară, dă-mi ajutor.

Maică Fecioară, ajutor,

Dă-mi ajutor !

Cond.(La mărgeaua MARE, singură): Tatăl nostru…

Toţi: Pâinea noastră…

Cond.(La prima mărgea mică din cele zece):

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin

– Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu şi a noastră, Împărăteasa Cerului şi Universului, noi, de la crucea lui Iisus, precum Iisus a spus, fiii Tăi suntem şi cu umilinţă Te rugăm:

– Apără-ne de ispite şi de spiritele care nu sunt bune, iar acele spirite şi ispite care nu sunt bune şi se află în noi până în prezent, să fie scoase afară, să nu mai intre iarăşi.

– Apără-ne de duşmani şi de primejdii, de dureri, de neplăceri, de păcate, de sminteli şi de greşeli, fapte necuviincioase, de lucruri fără de folos, făcute până în prezent cu fapta, cu cuvântul, cu privirea, cu promisiunea, cu gândul, cu dorinţa, cu slăbiciunea, cu ştiinţă sau neştiinţă, cu voia sau fără voia noastră, să fie iertate şi uitate, să nu se poată vorbi, nici scrie, nici citi, nici cu gândul de a se aminti de nimeni, niciodată, niciunde şi nicicând, şi aşa, cu ajutorul harului Tău, învredniceşte-ne de o transformare uşoară şi plăcută, şi de acum înainte să facem numai sfântă voia Ta, binele nostru pământesc şi ceresc şi cel al aproapelui nostru, la fel iubindu-Te, cinstindu-Te şi mărindu-Te în vecii vecilor. Amin.

Cond. (La a II- a mărgea): Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin.

– Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu şi a noastră, Împărăteasa cerului şi a universului, noi, de la crucea lui Iisus, precum Iisus a spus, fiii Tăi suntem şi cu umilinţă Te rugăm:

– Scoate toate sufletele din Purgator, fii lângă cei ce mor astăzi, şi de acum într-o lună până la ora aceasta şi în clipa aceasta, să nu se osândească nici unul dintre ei, îndreaptă-i pe toţi la cer.

Cond. (La a III- a mărgea): Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin.

– Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu şi a noastră, Împărăteasa cerului şi a universului, noi de la crucea lui Iisus, precum Iisus a spus, fiii Tăi suntem şi cu umilinţă Te rugăm:

– Iartă-mă pe mine păcătosul şi pe cei din lumea aceasta, fii lângă cei ce se nasc astăzi şi de acum într-o lună până la ora aceasta şi în clipa aceasta, fă să fie prunci buni, cum ai fost Tu, sfântul Iosif, sfântul Ioan Botezătorul, sfinţii Tăi părinţi Ioachim şi Ana, precum şi părinţii lor şi părinţii părinţilor lor.

Cond. (La a IV- a mărgea): Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin

– Ajută pe misionari să încreştineze pe toţi păgânii, rătăciţii necredincioşi să ajungă la credinţa cea adevărată.

– Asigură-le mântuirea sufletelor, dă-le sănătate deplină şi cele de trebuinţă pentru existenţa vieţii veşnice. Amin.

Cond. (La a V- a mărgea): Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin

-Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu şi a noastră, Împărăteasa cerului şi a universului, noi, de la crucea lui Iisus, precum Iisus a spus, fiii Tăi suntem şi cu umilinţă Te rugăm:

– Vindecă-mă pe mine bolnavul sufleteşte şi trupeşte, pe toţi cei bolnavi sufleteşte şi trupeşte.

– Asigură-ne mântuirea sufletelor, dă-ne sănătate deplină şi cele de trebuinţă pentru existenţa vieţii veşnice. Amin.

Cond. (La a VI- a mărgea): Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin

– Scoate pe toţi din închisori sau încurcături.

– Asigură-le mântuirea sufletelor, dă-le sănătate deplină şi cele de trebuinţă pentru existenţa vieţii veşnice. Amin.

Cond. (La a VII- a mărgea): Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin

– Fă-i pe toţi credincioşii buni, conducerea ţării şi a lumii.

– Asigură-le mântuirea sufletelor, dă-le sănătate deplină şi cele de trebuinţă pentru existenţa vieţii veşnice. Amin.

Cond. (La a VIII- a mărgea): Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin

– Fă pe toţi creştinii buni, conducerea bisericilor şi a mănăstirilor, fraţii şi surorile, părinţii şi neamurile şi toate cunoştinţele noastre.

– Asigură-le mântuirea sufletelor, dă-le sănătate deplină şi cele de trebuinţă pentru existenţa vieţii veşnice. Amin.

Cond. (La a IX- a mărgea): Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin

– Fă bine celor care ne-au făcut nouă bine şi acelora la care suntem datori şi ne-au cerut să le facem bine.

– Asigură-le mântuirea sufletelor, dă-le sănătate deplină şi cele de trebuinţă pentru existenţa vieţii veşnice. Amin

Cond. (La a X- a mărgea): Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Cristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Toţi: Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre. Amin

-Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu şi a noastră, Împărăteasa cerului şi a universului, noi, de la crucea lui Iisus, precum Iisus a spus, fiii Tăi suntem şi cu umilinţă Te rugăm:

– Ai grijă de cei orfani, de cei străini, de cei călători, de cei îngrijoraţi.

– Asigură-le mântuirea sufletelor, dă-le sănătate deplină şi cele de trebuinţă pentru existenţa vieţii veşnice. Amin.

Cond: Mărire Tatălui…Toţi: Şi acum….O, Iisuse al meu, iartă-ne păcatele, fereşte-ne de focul iadului şi condu la Cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de îndurarea Ta, cele care sunt mai părăsite.

Regina Sfântului Rozariuiu roagă-Te pentru noi. Roagă-te pentru noi, Regina Sfântului Rozariuiu, ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Cristos.

Preasfântă Fecioară Marie, apără ţara noastră românească şi religia noastră catolică.

O, Marie zămislită fără de păcat, roagă-Te pentru noi care alergăm la Tine şi pentru toţi aceia care nu aleargă.

Preasfântă Treime Te ador, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, Te iubesc, Te aştept şi Te doresc să vii în cel mai sfânt Sacrament, care eşti chiar Tu.

TAINA A DOUA

Cond.: Bucură-te Marie, care, purtând pe Isus, pe Sfânta Elisabeta ai căutat-o.

Meditaţie:

Vezi cu ochii sufletului tău drumul cel lung dintre Nazaret şi oraşul Iudeii, unde locuia Zaharia şi Elisabeta, rudeniile Mariei. Maria călătoreşte singură pe acel drum obositor, cu pas grăbit, cu dragoste şi dor în suflet, ca să aducă cât mai multă mângâiere şi bucurie în casa bătrânei sale rudenii, Elisabeta, viitoarea Mamă a lui Ioan Botezătorul. Învaţă din pilda Mariei iubirea către aproapele.

Elisabeta te primeşte

Când cu iubire-alergi la ea.

Iubire Domnul porunceşte,

Iubire Maica noastră vrea.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE,

1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective.

TAINA A TREIA

Cond.: Bucură-te, Marie, care pe Iisus în Betleem L-ai născut.

Meditaţie:

Vezi cu ochii sufletului pe micul prunc Iisus culcat în ieslea unui grajd. Vezi şi sărăcia şi lipsa de acolo. Isus a voit aşa, ca să te ruşinezi pentru marea ta iubire de averi şi plăceri pământeşti. Scoate-ţi din suflet iubirea lumii, dacă vrei să-i urmezi lui Cristos.

Sărac şi gol, Iisus coboară,

Născându-se în Betleem.

Noi ne-adunăm aici comoară,

Plăcerea lumii o iubim.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE,

1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective.

TAINA A PATRA

Cond: Bucură-te, Maria, care pe Iisus în Templu L-ai adus.

Meditaţie:

Vezi cu ochii sufletului cum împlineşte Maria legea curăţirii evreieşti după naştere, măcar că era preacurată. Cât de frumoasă este această curăţie trupească şi sufletească a Mariei; şi cât este sufletul şi trupul tău de pângărit prin tot felul de păcate! Cere de la Maica Preacurată să-ţi mijlocească şi ţie darul sfintei curăţii.

Pe Fiu-ţi, preasfântă Marie,

La Domnul L-ai înfăţişat;

Fă ca şi noi, în curăţie,

Să te urmăm nestrămutat.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE,

1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective.

TAINA A CINCIA

Cond.: Bucură-te, Marie, care pe Iisus în Templu L-ai regăsit.

Meditaţie:

Vezi pe Maria, Preasfânta Maică a lui Iisus, cum umblă trei zile, plângând prin uliţele Ierusalimului, ca să afle pe Iisus, care s-a pierdut. Iisus, la porunca Tatălui ceresc, a rămas fără ştirea Mamei şi a lui Iosif în biserică, între preoţii şi cărturarii evrei. Isus a ascultat de Părintele ceresc, deşi ştia că prin aceasta pricinuieşte Mamei Sale nevinovate o durere cumplită. Ascultarea de cei mai mari e mare lucru. De asemenea, mare nefericire este a pierde pe Iisus. Aceasta se întâmplă prin păcat. Atunci trebuie să-L cauţi şi să-L găseşti prin pocăinţă.

Caută de păzeşte cu grijă ascultarea de cei mai mari, şi ai grijă să nu pierzi pe Iisus din sufletul tău.

Trei zile-n lacrimi ne-ncetate,

Cătat-ai pe Iisus pierdut;

Iar noi pierzându-L, prin păcate,

O lacrimă n-am cunoscut .

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE,

1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective.

MISTERELE DE LUMINĂ

TAINA ÎNTÂIA

Cond.: Mărire Ţie, Iisuse, care din Galileea la râul Iordan Te-ai dus pentru a fi botezat de către Ioan.

Meditaţie:

În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Sfintei Treimi S-a arătat: Că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te. Şi Spiritul în chip de porumbel a adeverit întărirea Cuvântului

Iisuse Cristoase, Cel ce Te-ai arătat la Iordan ca Fiu al Lui Dumnezeu, întăreşte şi în mine virtutea credinţei în dumnezeirea Ta. Ajută-mă să împlinesc mereu promisiunile de la Botez şi să fiu un creştin adevărat, ca fiu al sfintei Tale Biserici..

Sfântul Ioan Botezătorul

Pe Cel Preasfânt L-a botezat.

Tatăl din cer şi porumbelul

Ca Fiu divin L-au confirmat.

Refrenul: Ajutor, Maică Fecioară

Ajutor, dă-mi ajutor

E servul tău care te roagă

Maică Fecioară dă-mi ajutor,

Maică Fecioară, ajutor,

Dă-mi ajutor!

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE,

1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective.

TAINA A DOUA

Cond.: Mărite Ţie, Iisuse, care la nunta din Cana Galileii ai început lungul şir al minunilor ce dovedesc Dumnezeirea Ta. (In 2,1-11)

Meditaţie:

Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi şi-a arătat mărirea Sa. Şi au crezut într-însul ucenicii Săi. Îndemnul plin de bucurie al Preacuratei răsună şi astăzi: Faceţi tot ce vă cere Fiul meu !

Iisuse, şi eu cred în Tine şi te rog, împreună cu Preasfântă mama Ta , care are atâta putere asupra inimii Tale, Te rog să binecuvântezi cu prezenţa Ta viaţa mea şi a familiei mele şi a tuturor familiilor creştine, şi fă să împlinim totdeauna voia Ta.

Isus, la prima Ta minune

Ca Dumnezeu Te-ai arătat:

La rugămintea mamei Tale

Apa în vin ai preschimbat.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE,

1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective.

TAINA A TREIA

Cond.: Mărite Ţie, Iisuse, care ai proclamat venirea împărăţiei lui Dumnezeu şi chemarea la convertire (Mc 1,14)

Meditaţie:

După ce Ioan Botezătorul a fost întemniţat, Iisus a mers în Galileea şi a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!”. Poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în latura şi-n umbra morţii lumină le-a răsărit.

Iisuse, şi la inima mea a ajuns glasul Evangheliei Tale, chemarea la o viaţă sfântă şi bine-plăcută lui Dumnezeu. Dar mereu mă poticnesc. De aceea Te rog, prin Regina sfântului rozariu, să-mi dăruieşti darul convertirii permanente prin sacramentul spovedaniei, mie şi întregului popor credincios

Prin vestea Ta, Iisuse Doamne,

Lumea-ntreagă o chemi mereu

La penitenţă şi-ndreptare,

La vieţuire-n Dumnezeu.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE,

1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective.

TAINA A PATRA

Cond.: Mărire Ţie, Iisuse, care ai luat cu Tine pe Petru, Iacob şi pe Ioan, i-ai dus într-un munte înalt…şi Te-ai transfigurat înaintea lor (Mc.9,2)

Meditaţie:

Pe muntele Tabor Iisus şi-a arătat chipul Său divin, transfigurat în timp ce se ruga. Apostolii au auzit glasul Tatălui din cer: „Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta să-L ascultaţi”. Prin această minune ni s-a arătat natura divină a lui Isus, dar şi care trebuie să fie menirea şi efectul rugăciunii noastre.

Iisuse bun, fă ca această rugăciune înălţată către Tine, împreună cu toţi cinstitorii Reginei sfântului rozariu, să-mi schimbe viaţa, să mă transforme sufleteşte, ca să devin părtaş la gloria Ta, în Împărăţia cea fericită, împreună cu toţi cei ce cred în învierea cea de apoi.

Schimbatu-Te-ai la Faţă, Doamne,

În timp ce-n munte Te rugai:

Să ne descoperi de pe-acuma

Cum noi vom arăta în rai

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

TAINA A CINCEA

Cond.: Mărire Ţie, Iisuse, care la ultima Cină cu Apostolii, în joia dinaintea Jertfei de pe Cruce, ai instituit Sacramentul Sfintei Euharistii – preasfântul Trup şi Sânge al Tău.

Meditaţie:

Prezenţa vie a lui Iisus în Euharistie ne dovedeşte marea Sa iubire faţă de noi. De la Sfânta Maria, care s-a lăsat pătrunsă de prezenţa lui Dumnezeu, putem învăţa dăruirea totală şi recunoştinţa faţă de această Prezenţă iubitoare, făcând din inimile noastre un tabernacol viu al lui Cristos. Iisuse, Tu eşti pâinea cea vie, nutremântul care susţine călătoria noastră spre Împărăţia Ta..

O, Iisuse Doamne, tainic Dumnezeu, împlineşte dorul sufletului meu: Fă să cadă vălul de pe faţa Ta, şi-n vecia-ntreagă să Te pot vedea.

Sfântă Marie, tu eşti spicul,

Iisus Cristos e Grâul sfânt –

Cel măcinat pe lemnul Crucii

Ca să ne fie nutremânt.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

III. MISTERLE DE DURERE

PRIMA TAINĂ

Cond: Ne închinăm Ţie, Iisuse, care, pentru noi, sudori de sânge ai asudat.

Meditaţie:

Vezi cu ochii sufletului cum asudă Iisus sudori de sânge în grădina Ghetsimani. Tu eşti cauza acestor sudori, tu şi păcatele tale. Dar tu nu plângi, tu nu suspini, ci, preocupat de cele ale lumii, păcătuieşti mai departe. Până când? Când te vei căi într-adevăr de păcate?

Cere în această decadă, de la Domnul, o adevărată căinţă pentru păcate.

Iisus sudori de sânge asudă,

Văzând a noastre fărădelegi;

Iar noi, uitând amara-i trudă,

Trăim în ele ani întregi.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

TAINA A DOUA

Cond: Ne închinăm Ţie, Iisuse, care pentru noi ai fost biciuit .

Meditaţie:

Vezi cu ochii sufletului pe Iisus legat de stâlp şi biciuit în chipul cel mai îngrozitor, până la sânge, pe trupul gol. Tu eşti cauza acestei biciuiri, pentru că prea mult ai urmat poftele trupului tău.

Cere de la Iisus inimă înfrântă pentru păcate, hotărăşte-te să-ţi ţii în frâu patimile şi poftele păcătoase din tine.

Cu bice grele pe Isus ni-L bate,

Şi trupul tot e-nsângerat;

Noi în plăceri şi-ntru păcate,

Al nostru trup l-am dezmierdat

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

TAINA A TREIA

Cond.: Ne închinăm Ţie, Iisuse, care, pentru noi, cu spini ai fost încoronat.

Meditaţie:

Iisus, Împăratul Cerului şi al pământului, este acoperit de batjocuri cumplite: pe frunte Îi pun coroană de spini, care pătrund adânc în cap; Îl îmbracă în mantie roşie, ca şi când ar fi împărat; Îi pun în mână o trestie, ca şi cum ar fi un toiag împărătesc, apoi Îl pun să şadă pe o buturugă, ca şi pe un tron, şi Îl batjocoresc în chip şi fel, scuipându-L în faţă şi altele asemenea făcându-i. Acestea trebuie să le sufere pentru trufia ta, care nu vrei să te smereşti nici în faţa lui Dumnezeu, nici a oamenilor, ci umbli după fala lumii. Când vei începe odată a fi smerit?

Cere de la Dumnezeu darul ca să nu iubeşti trufia şi fala lumească.

Pe frunte spini-i fac cunună,

Şi obrazu-n sânge-i şiroit;

Cu faţa lumii cea nebună,

Noi pe Iisus L-am chinuit.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

TAINA A PATRA

Cond.: Ne închinăm Ţie, Iisuse, care, pentru noi, crucea ai purtat-o.

Meditaţie:

Iisus este osândit la moarte, şi el singur trebuie să-şi ducă crucea sus pe muntele Golgota, şi nimănui nu i se face milă de El, ca să-L ajute. Dar El, cu toate că de multe ori cade, o poartă din iubire pentru tine.

Învaţă şi tu să porţi cu răbdare creştinească Crucea pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu. El e Tată; El ţi-o dă; El ţi-o va lua, când va binevoi.

Pe umeri Crucea blând o duce,

Cu lacrimi Maică-L însoţeşti.

Fă să purtăm a noastră Cruce,

Cu inimi blânde, creştineşti.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

TAINA A CINCEA

Cond: Ne închinăm Ţie, Iisus, care, pentru noi, pe cruce ai fost răstignit.

Meditaţie:

Vezi cu ochii sufletului, pe muntele Golgota, pe Iisus răstignit pe cruce, şiroindu-I sângele pe lemnul crucii la vale, până la pământ. Priveşte cum suferă şi moare pentru tine, urât de toţi, batjocorit, adăpat cu fiere şi oţet. Priveşte şi pe Maica lui Iisus lângă cruce, cât de cumplită este suferinţa ei; dar ea nu plânge, ci se supune, căci ştie că pentru mântuirea ta se întâmplă aceasta. Şi tu nu eşti în stare să iubeşti pe Iisus şi pe Maria?

Caută a iubi pe Iisus cât mai mult, şi nu-L ofensa, iar pe Maria cinsteşte-o ca pe Mama ta.

Tresaltă, inimă-n durere,

Când vezi pe Fiu-ţi răstignit!

O, Maică, varsă-n noi putere,

Ca să-L iubim pân’ la sfârşit.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

ROZARIUL DE MĂRIRE

PRIMA TAINĂ

Cond.: Mărire Ţie, Isuse, care din morţi ai înviat.

Meditaţie:

Gândeşte-te cum s-au înşelat duşmanii lui Iisus. Au crezut că au sfârşit-o cu El, când iată că, a treia zi, iese din groapă biruitor. Cugetă că şi de tine destul şi-a bătut joc păcatul. Vremea este să învii din groapa păcatului, prin căinţă şi adevărată întoarcere de la păcat.

Tresaltă lumea-n bucurie:

Iisus din morţi a înviat!

Fă să-nviem şi noi, Marie,

Din groapa negrului păcat.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

TAINA A DOUA

Cond.: Mărire Ţie, Iisuse, care la Cer Te-ai înălţat

Meditaţie:

Iisus se înalţă la Cer şi ne aşteaptă şi pe noi acolo. Acolo este adevărata noastră patrie. Doreşte Cerul, suspină adeseori după el, priveşte cu mare dor în sus şi evită păcatele, care te pot lipsi de Cer.

Dorul Cerului să nu adoarmă în tine nicicând.

O, Maică, Fiul tău preadulce,

La cer se-nalţă preamărit.

Acolo şi noi ne vom duce,

De vom lupta pân’ la sfârşit.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

TAINA A TREIA

Cond.: Mărire Ţie, Iisuse, care pe Spiritul Sfânt ni L-ai trimis.

Meditaţie:

Priveşte cu ochii sufletului la sala Cinei celei de Taină, unde, după înălţarea lui Iisus, stau nouă zile în necurmată rugăciune Apostolii, cu Maica Domnului în frunte. Pe urmă vezi cum Isus le trimite pe Spiritul Sfânt în formă de limbi de foc, sfinţindu-i.

Cere şi tu spiritul rugăciunii, ca să-ţi poţi întări sufletul împotriva păcatului şi să poţi atrage la tine pe Spiritul Sfânt, al cărui har sfinţitor este mai scump decât pământul întreg.

Din Cer, în limbi de foc, coboară

Spiritul Sfânt Mângâietor.

O, fă ca şi-ntru noi, Fecioară,

Să vină haru-I sfinţitor!

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

TAINA A PATRA

Cond.: Mărire Ţie, Iisuse, care pe Preasfânta Fecioară în Cer, cu trupul, ai înălţat-o.

Meditaţie

Maica lui Iisus, murind cu cea mai sfântă moarte, a fost ridicată şi cu trupul în Cer. Nu se cădea să putrezească acel trup preacurat, în care păcat nicicând nu a fost, şi din care s-a născut Iisus.

Roagă-o fierbinte, şi în toate zilele, pe Maica Preacurată, să stea aproape în ceasul morţii şi să-ţi mijlocească de la Fiul ei o moarte bună, ia seama însă că moartea-ţi va fi cum îţi este viaţa.

Din umbra lumii-ntunecoasă,

Spre Ceruri, Maică, ai zburat.

Fii lângă noi, Maică duioasă,

În ceasul morţii-nfricoşat.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

TAINA A CINCEA

Cond.: Mărire Ţie, Iisuse, care pe Preasfânta Fecioară în Cer ai încoronat-o.

Meditaţie:

Maica Domnului, după ce a fost ridicată cu trupul la Cer, acolo a fost încoronată drept Împărăteasă a Cerului întreg, a îngerilor şi a oamenilor.

Iubeşte-o şi tu, cinsteşte-o ca pe Stăpâna şi Mama ta; cere necontenit de la dânsa să-ţi mijlocească de la Fiul ei, Iisus, darul statorniciei până la moarte în iubirea şi slujirea Lui, ca să poţi ajunge odată în casa Tatălui ceresc, unde să fii totdeauna cu Isus şi Maria.

Stăpânul lumii, Prea-aleasă,

În Ceruri te-a încoronat.

Tu eşti a noastră-mpărăteasă,

Ţie-ţi cântăm neîncetat.

Refrenul

În continuare se repetă,

ca la Prima Taină de la MISTERELE DE BUCURIE, 1 Tatăl nostru… şi 10 Născătoare…la fiecare cu rugăciunile respective

Sfârşindu-se Rozariul, după: Mărire Tatălui… Şi acum…, îngenunchind, zicem următoarele rugăciuni:

O, Maică a îndurării, Preasfântă Fecioară Maria! Primeşte de la noi acest Rozariu, pe care l-am împlinit întru onoarea Preasfintei Treimi, spre a te cinsti pe tine, pentru darurile mari cu care te-a înzestrat. Tu, care eşti puternică mijlocitoare pentru noi la Fiul Tău, Isus, fă ca să fie bine primită această a noastră rugăciune, pentru bunăstarea Sfintei Biserici Catolice, pentru stârpirea rătăcirilor în credinţă, pentru bunăstarea şi pacea ţării noastre, pentru cei vii şi pentru cei adormiţi, pentru sănătoşi şi pentru bolnavi, pentru cei prinşi şi pentru cei mâhniţi, pentru toţi binefăcătorii noştri şi pentru noi, nevrednicii şi păcătoşii, servii tăi. Roagă-te pentru noi la Fiul tău, o, milostiva noastră Maică şi Stăpână, ca trecând această viaţă pământească, să ne învrednicim a ne bucura împreună cu toţi drepţii întru fericirea cea de veci. Amin.

Sub îndurarea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea întru ispite, ci din primejdii ne scăpă pe noi, una curată, una binecuvântată. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele nu mă lăsa, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci însăţi mă sprijineşte şi te îndură spre mine. Toată nădejdea mea întru tine o pun, Maica lui Dumnezeu, primeşte-mă sub acoperământul tău.

Apoi, dacă este Rozariu comun, se cântă Axionul şi alte cântări mariane:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, pe cea pururea fericită şi preanevinovată, şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai onorată decât Heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut; pe Tine, cea întru adevăr, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sub steagul tău, Marie…

Sub steagul tău, Marie,

Voioşi ne înrolăm,

Şi pentru veci noi, Ţie,

Credinţă îţi jurăm.

Refren: Regină eşti, şi Mamă,

În lume şi în Cer,

Aceia ce te cheamă

Sunt siguri că nu pier.

Duşmanii ne ‘nconjoară

Cu ţelul lor pierdut,

Smereşte-i, o, Fecioară,

Şi fii-ne-n luptă scut.

Regină eşti, şi Mamă…

Susţine-a noastră dreaptă

În contra celor răi,

Iar noi, Preaînţeleaptă,

Urma-vom paşii tăi.

Regină eşti, şi Mamă…

Măreţ să fâlfâiască

În aer al tău steag,

Sub umbra lui cerească,

Ne vom lupta cu drag.

Regină eşti, şi Mamă…

Când cetele duşmane

Cu totul le-am răpus,

Sub alba-ţi mantie ia-ne

Şi du-ne la Isus.

Regină eşti, şi Mamă…

Marie, nume preasfânt

Marie, nume preasfânt

În Ceruri şi pe pământ, Marie!

Când aud numele tău

Saltă tot sufletul meu, Marie!

Inima mea

În clipă grea

N-are unde se-ndrepta,

Decât la-ndurarea ta, Marie!

Marie, speranţa mea,

Eşti cea mai frumoasă stea, Marie!

Cu ochii blânzi la noi priveşti

Din cetele îngereşti, Marie!

Când te iveşti

Şi străluceşti,

Potoleşti al meu suspin,

Şi faci linişte deplin, Marie!

Marie, puternic zid,

Sufletul meu mâhnit, Marie!

Când vrăjmaşii m-asupresc

şi griji multe m-obosesc, Marie!

Pe Dumnezeu

Îl rogi mereu,

Să mă apere de rău

Cu preasfânt numele tău, Marie.

O, Maică dulcea-a vieţii mele…

O, Maică dulcea-a vieţii mele,

Spre tine ochii mei privesc:

Dintr-ale lumii valuri grele

Spre tine, Maică, mă doresc.

Ajutor, Maică Fecioară,

Ajutor, dă-mi ajutor!

E servul tău, care te roagă,

Maică Fecioară, dă-mi ajutor,

Maică Fecioară, ajutor,

Dă-mi ajutor!

Între necazuri ne-ncetate,

În griji şi lacrimi eu mă frâng,

Rănit de patimi şi păcate

Privesc cu dor la Cer şi plâng!

Ajutor, Maică Fecioară…

În Cer un Tată blând mă cheamă,

În Cer e dulcele Isus.

În Cer eşti tu, iubită Mamă,

Şi locul meu e ‘n Ceruri sus.

Ajutor, Maică Fecioară…

În Cer m-aşteaptă sfinţii îngeri,

M-aşteaptă ceata drepţilor;

Iar eu în valea cea de plângeri

Petrec străin şi călător.

Ajutor, Maică Fecioară…

Primejdii mult mă-mpresoară,

Ispitele mă strâmtoresc;

Tu eşti nădejdea mea, Fecioară,

Spre tine ochii mei privesc;

Ajutor, Maică Fecioară…

Din zori de zi şi până-n seară,

Trăind, murind, te voi chema:

Nu mă lăsa, Maică Fecioară,

Scăparea mea, nu mă lăsa!

Ajutor, Maică Fecioară…

Cap. VI

REŢETELE LUI MIHAI

Preambul

„Toate ierburile din lume sunt medicamente!”, a exclamat Călugărul la un moment dat, vrând să spună de fapt că dacă necuratul seamănă boala în om, Dumnezeu a trimis ierburile care să-1 vindece”

„În fiecare primăvară, Unchiul Mihai spunea: ,,Acum se deschide farmacia lui Dumnezeu.”. Şi aşa era, pentru că toţi cei care l-au vizitat şi au crezut în cuvintele lui, aveau acasă o adevărată farmacie PLAFAR. Pe lângă faptul că dicta anumite liste cu plante medicinale, cunoştea locul exact unde se găseşte fiecare plantă în parte şi indica celui care avea nevoie de ea acel loc. Aşa s-a întâmplat când pentru copii noştri aveam nevoie de osul iepurelui, iar când soţia a întrebat unde putem găsi această plantă ne-a spus locul exact, aşa încât am găsit-o foarte uşor. Pot spune că avem cinci copii şi toţi au crescut mari fără ca noi să avem nici un medicament de rezervă în casă, toate tratamentele necesare pentru copiii noştri şi pentru noi au fost de la Unchiul Mihai şi toate cu rezultat foarte bun; şi nu aş vrea să se înţeleagă prin aceasta faptul că nu aveam încredere în medici sau în tratamentele prescrise de medici”.

Ieromonahul OSBM Leon Doroş, care a trăit alături de călugărul Mihai în ultimii lui ani de viaţă, a readus la lumină unele dintre învăţăturile acestui ctitor al mănăstirii din Prilog, învăţături cuprinzând rugăciuni şi sfaturi spirituale, dar şi listele de ceaiuri ale fratelui Mihai, pentru prima oară publicate în întregime de OSBM, în cartea „Învăţăturile Fratelui Mihai din Prilog”, ediţia a II-a, 2010, de unde le-am preluat.

Indicaţii de utilizare a tratamentului:

– Tratamentul cu ceaiuri trebuie să fie însoţit zilnic de 40 minute de rugăciune.

– Ceaiurile se pot folosi din momentul în care avem cel puţin 70% din plantele cuprinse în lista respectivă.

– Nici un ceai nu se fierbe mai mult de două minute.

– Se pot folosi şi plante în stare proaspătă, verzi (în această stare ele au un efect mai puternic).

– Este preferabil să se folosească listele complete, deoarece efectul este maxim.

– Se pot folosi plantele de la Plafar sau instituţii autorizate în recoltarea, uscarea şi vânzarea plantelor. Nu este indicat a se folosi plante de la culegători neautorizaţi sau neavizaţi. Este preferabil a nu se folosi o plantă, decât a folosi una necunoscută.

– Plantele se culeg de pe câmp numai între orele 10 şi 16. Nu se culeg plantele pe rouă dimineaţa, ci după ora 10, nici după ora 16 pentru că se depun tot felul de gâze (unele flori se închid).

– În cazul pomilor şi arbuştilor, în loc de frunze, fructe sau flori, pe timp de iarnă se pot folosi crenguţe sau coaja mărunţită.

– În general, dacă după 20 sau 40 de zile de tratament nu se observă modificări considerabile în simptomatologie sau starea generală, pacientul trebuie să vină la control.

– Ceaiul se bea călduţ sau la temperatura camerei (nu se ţine la frigider), în decurs de 24 de ore, în loc de apă sau alte băuturi (bere, sucuri, vin, etc.)

– Modificarea dozelor de medicamente sau întreruperea administrării medicaţiei se face de către medicul curant sau/şi la recomandarea celui care a indicat ceaiurile.

Specificăm că listele de bază rămân cele de la 1 până la 19. Celelalte liste speciale se dau numai în anumite cazuri.

Perioada tratamentului:

Femeile, în general fac tratament de 20 de zile pe lună, începând cu ziua a zecea a ciclului menstrual. Din prima zi a menstruaţiei până în ziua a zecea se fac 10 zile pauză. În cele 200 de zile se fac toate procedurile indicate. (I Menstruaţie) * 1 zi *2zi *3zi * – pauză – *10 zi – 20 zile ceai – (II Menstruaţie) * 1 zi *2zi *3zi* – pauză etc. Bărbaţii fac tratamentul de 40 de zile, pe anotimpuri: primăvara 1 martie – 10 aprilie; vara 1 iunie – 10 iulie; toamna 1 septembrie – 10 octombrie; iarna 1 decembrie – 10 ianuarie.

Mod de preparare a ceaiurilor de băut

– Se ia câte o lingură din fiecare fel de plantă şi se face un amestec ce se pune în 2 litri de apă clocotită şi se fierbe 2 minute.

Varianta I, – se bea în fiecare oră de la 3 la 7 linguri timp de 16-18 ore după care urmează o pauză de 6-8 ore.

Varianta II,- se bea de 3 ori pe zi la mesele principale (înainte şi după fiecare masă) între 100-300 ml. Ceaiul se prepară zilnic câte 2 litri şi se consumă tot. Nu se lasă de pe o zi pe alta.

O lingură de plantă uscată şi măcinată de la Plafar echivalează cu cantitatea de plantă crudă măcinată, care încape în mână închizând palma.

Îndulcirea ceaiurilor: Se poate face cu siropuri din următoarele fructe: Zmeură,Mure,Vişine,Afine,Lămâie, sau Brad. Se cumpără sau se prepară din fiecare câte un litru şi se amestecă toate împreună şi se îndulceşte după gust ceaiul. Se poate şi cu apă minerală. Aceste siropuri înmulţesc sângele şi îl întăresc. Ceaiul se poate îndulci şi cu miere de albină polifloră sau de salcâm, dar numai în cazuri speciale. Îl poate folosi oricine, dar mai mult cei anemici cu sânge slab şi puţin.

Cele 19 liste

Lista 1

Compoziţie:1.Coada şoricelului – flori, plantă 2.Măr pădureţ – frunze, fructe 3.Muşeţel – flori 4.Nuc – frunze 5. Păducel – frunze, fructe 6.Pătrunjel – frunze 7.Stejar – frunze 8. Trifoi – flori

Preparare: Se pun din fiecare plantă câte 3 linguri (o mână) în pungi de hârtie (nu din nylon) până se epuizează toate plantele din compoziţie. Lista poate avea efect dacă există cel puţin 70% din plante, dar este de dorit să fie lista completă. Conţinutul câte unei pungi se pune într-un săculeţ din pânză albă, subţire şi deasă şi se fierbe 1-2 minute în 2,5 l apă clocotită. După 30 min. de infuzie se pot face procedurile. Aceleaşi plante din săculeţ se pot refolosi vara 2-3 zile la rând, iar iarna până la 5-6 zile la rând, dar în fiecare zi se completează ceaiul cu apa, până la semn şi se dă un clocot. Practic, plantele se schimbă când ceaiul se alterează.

Administrare: Irigaţii vaginale cu irigatorul sau cu pompă specială pentru femei, o dată sau de două ori pe zi cu câte 1,5 l ceai călduţ, după indicaţii.

Acţiune: Trofică, antiseptică, antifungică locală, favorizând circulaţia sangvină la nivelul mucoasei, reducerea edemului, pruritului local, durerii şi a disconfortului dat de afecţiuni vaginale multiple. Efect cicatrizant al leziunilor colului uterin şi ale mucoaselor vaginale.

Indicaţii: Vaginism, vaginite, candidoze vaginale, infecţii parazitare, virale, microbiene, răni ale colului uterin şi vaginului.

Observaţii: Irigaţiile se fac zilnic, timp de 20 de zile, începând din ziua a zecea a ciclului menstrual. Dacă apar dureri se scoate nucul şi stejarul.

Lista 2

Compoziţie: 1. Alun – frunze 2. Brusture – rădăcină, plantă 3. Cicoare – flori, plantă 4. Cireş 5. Coada calului – plantă 6. Coada şoricelului – flori, plantă 7. Corn – frunze 8. Dud 9. Ferigă 10. Măr pădureţ – frunze, fructe 11. Mesteacăn 12. Muşeţel 13. Măceş 14. Nuc – frunze 15. Pătrunjel 16. Păr 17. Păducel – frunze, fructe 18. Porumbar – frunze, fructe 19. Rug de mure 20. Stejar – frunze 21. Tătăneasă (iarba lui Tatin – plantă) 22. Trifoi – flori 23. Troscoţel – plantă 24. Urzică vie – frunze 25. Vişin

Preparare: Se pun în pungi de hârtie câte 3 linguri (o mână) din fiecare fel de plantă. Rezultă astfel un ceai gata combinat care se pune într-un săculeţ de pânză deasă şi alba care se leagă la gură. Săculeţul se pune în 20 litri apă clocotită şi se fierbe încă 1-2 minute. Se lasă apoi plantele în ceai 2-3 zile vara sau 5 zile la rând iarna, încălzindu-se doar pentru baie fără a se fierbe. Dacă apa a scăzut mult se poate completa, iar apoi se dă un clocot.

Administrare: externă 1-2 băi pe zi, până la glezne, coate sau până la locul indicat, timp de 20 min. Apa să nu fie prea fierbinte!

Acţiune: Prin absorbţia substanţelor active la nivelul extremităţilor sau, al trunchiului, are efect local, favorizând circulaţia (sanguina, arterială şi venoasă) şi efect general asupra întreg organismului (tub digestiv, sistem imunitar, sistem nervos).

Indicaţii: La indicaţia curantului.

Observaţii: Dacă ceaiul se alterează mai repede de 3 zile se va păstra rece afară (iarna) sau se va da un clocot în fierbere seara după ce se va completa apa până la semn. În timpul iernii când nu sunt plante se poate folosi în loc, pleava de fân de livadă (ceea ce rămâne scuturat în iesle la vaci sau în jurul căpiţei de fân sau în păduri.)

Lista 3

Compoziţie: 1. Ceai diuretic 2. Ceai hepatic3. Ceai laxativ 4. Albăstrele – flori -5. Arnică – flori -6. Cicoare – plantă, flori – 7. Cireş – frunze, codiţe – 8. Cruşin – coajă -9. Dud frunze -10. Fasole – teci -11. Flori de socm12. Gălbenele – flori 13. Grâu – plantă, boabe 14. Iarbă mare – răd. pl. 15. Mătase de porumb 16. Mesteacăn – frunze 17. Muşeţel – flori 18. Nalba – plantă 19. Ovăz – plantă, boabe 20. Păpădie – pl. răd.21. Păr pădureţ – frunze 22. Pătlagină – frunze 23. Pătrunjel – frunze 24. Pir – rădăcină 25.Salcâm – flori 26. Salcie – coajă 27. Sănişoară – rădăcină, plantă 28. Scai vânăt – plantă 29. Traista ciobanului – plantă 30. Troscoţel – plantă , rădăcină 31. Urzică moartă – plantă, flori 32. Vâsc de măr – fruct 33. Vişin – codiţe, fruct 34. Volbură – plantă.

Preparare: În pungi de hârtie se pune câte o lingură de fiecare plantă. Rezultă ceaiul combinat pentru o zi sau mai multe. În 2l apă clocotită (apă naturală, de fântână arteziană sau de izvor) se pune combinaţia de plante de mai sus. Se dă în clocot încă 1-2 minute. Se lasă la infuzie cel puţin 30 de minute şi se poate strecura, sau se lasă plantele în ceai.

Ceaiul se poate îndulci cu zaharină, miere de albină sau zahăr cubic. Interzis zahăr tos.

Administrare: – internă – cantitatea respectivă de ceai se bea în loc de apă în 24 de ore.

Variantele I-II sunt pentru pacienţii grav bolnavi. Varianta I: – se bea din oră în oră câte 3-7 linguri, timp de 17-18 ore, după care urmează o pauză de 6-8 ore. Varianta II: – se bea de 3 ori pe zi la mesele principale, 100-300 grame.

Acţiune: Prin aportul de substanţe active, minerale şi vitamine pe care îl are, ceaiul suplineşte nevoile organismului, având totodată efect depurativ, regenerativ şi purgativ, eliminând toxinele din organism şi reglând tranzitul digestiv şi intestinal.

Indicaţii: Ceai de bază în peste 90% din afecţiuni care au ca efect blocarea şi încetinirea tranzitului intestinal, absorbitei intestinale, eliminarea toxinelor şi constipaţiei.

Lista 3-0

Compoziţie: 1.Cruşin – coajă 2. Dud – frunze 3. Mesteacăn – frunze 4. Păpădie – plantă 5. Pătlagină – plantă 6. Pătrunjel – frunze.

Lista 3-1

Compoziţie:1. Ceai hepatic 2. Cicoare – plantă, flori 3. Coada şoricelului – plantă 4. Mătase de porumb 5. Urzică moartă – plantă, flori 6. Cruşin – coajă 7. Dud – frunze 8. Lumânărică – plantă 9. Mesteacăn – frunze 10. Turiţă mare – plantă 11. Rostopască – plantă 12. Scai vânăt – plantă 13. Mentă – plantă 14. Nalbă – plantă 15. Păpădie – plantă 16. Pătlagină – plantă 17. Pătrunjel – frunze 18. Sunătoare – flori, plantă 19. Muşeţel – flori 20. Fasole – teci.

Lista 3-2

Compoziţie:1. Ceai diuretic2. Coada şoricelului – plantă 3. Coada calului – plantă -4. Osul iepurelui – rădăcină 5. Porumbar – fruct, frunze 6. Mesteacăn – frunze 7. Pătrunjel – frunze 8. Troscoţel – plantă 9. Albăstrele – flori 10. Salcie – coajă 11. Vişin – cozi, frunze 12. Mătase de porumb 13. Cireş 14. Rug de mure.

Lista 3-3

Compoziţie: 1. Ceai antiastmatic 2. Ceai antibronşic 3. Ceai pectoral l4. Ceai aromat 5. Cimbrişor de câmp – plantă 6. Zmeur – frunze 7. Ovăz – plantă, boabe 8. Alun – frunze 9. Soc – flori 10. Tei – flori 11. Păr pădureţ – frunze .

Preparare: În pungi de hârtie se pune câte o linguriţă din fiecare fel de plantă, formându-se astfel ceaiurile pe listele respective (3-0; 3-1; 3-2; 3-3). Se scrie pe pungă numărul listei. În doi litri apă clocotită (apă de arteziană sau izvor) se pune combinaţia respectivă şi se dă în clocot 1-2 minute. Se lasă acoperit pentru infuzie încă 30 minute apoi se poate strecura sau se lasă plantele în ceai.

Administrare: – intern – cantitatea respectivă (2l) se bea în loc de apă în 24 h.

Varianta I – se bea din oră în oră câte 3-7 linguri timp de 16-18 ore, după care urmează o pauză de 6-8 ore. Varianta II – se bea de 3 ori pe zi la mesele principale câte 100-300 ml.

Observaţii: Se poate îndulci cu siropuri naturale din afine, mure, zmeură, vişine, lămâie, brad.

Acţiune: Prin aportul de substanţe active, minerale şi vitamine, ceaiul suplineşte nevoile organismului având efecte multiple, benefice în special asupra tubului digestiv, ficatului, pancreasului, splinei, rinichilor şi asupra aparatului cardiovascular, concurând la dezintoxicarea organismului (depurativ), reglementând circulaţia la nivel capilar stimulând funcţia hepatică şi pancreatică în principal.

Indicaţii: În afecţiuni hepatice şi pancreatice alternative cu Lista 12 şi în funcţie de scaun după aviz.

Lista 4

Compoziţie: 1.Ceai aromat 2. Ceai gastric 3. Ceai antibronşitic 4. Ceai antiastmatic 5. Ceai antihemoroidal 6. Ceai pectoral 7. Afin – frunze 8. Alun – frunze 9. Anghinare – flori -10. Busuioc – plantă -11. Carpen – frunze -12. Chimion – seminţe -13. Cimbrişor de câmp – plantă 14. Coada calului – plantă -15. Coada racului – plantă – 16. Coada şoricelului – plantă, flori -17. Frag – frunze 18. Ghinţura – plantă -19. Gutui – frunze -20. Lumânărică – flori 21. Măceşe – fructe -22. Mentă – plantă -23. Nuc – frunze -24. Osul iepurelui – rădăcină -25. Păducel – flori, fruct, frunze -26. Pedicuţă – plantă -27. Pelin – plantă – 28. Porumbar – fructe, frunze -29. Rostopască – plantă – 30. Rug de mure – plantă -31. Scai vânăt – plantă -32. Stejar – frunze -33. Sunătoare – flori, plantă -34. Ştevie – plantă -35. Talpa gâştei – plantă -36. Tătăneasă (iarba lui Tatin) – plantă -37. Tei – flori -38. Turiţă mare – plantă -39. Ţintaură – plantă -40. Urzică vie – frunze -41. Zmeură – frunze

Preparare: Se pune câte o linguriţă din fiecare plantă în pungi de hârtie. Rezultă ceaiul gata combinat pentru una sau mai mult zile. În 2.5 litri apă clocotită (apă naturală, de fântână sau de izvor) se pune combinaţia de plante de mai sus, câte o linguriţă din fiecare fel de plantă. Se dă în clocot încă 1-2 minute. Se lasă la infuzie cel puţin 30 de minute şi se poate strecura, sau se lasă plantele în ceai.

Se poate îndulci, la indicaţii, cu siropuri naturale din zmeură, vişine, mure, brad, lămâie, afine, în amestec, după gust.

Administrare: – internă – cantitatea respectivă de ceai se bea în loc de apă în 24 de ore

Variantele I-II sunt pentru pacienţii grav bolnavi. Varianta I: – se bea din oră în oră câte 3-7 linguriţe timp de 16- 18 ore, după care urmează o pauză de 6-8 ore. Varianta II – se bea de 3 ori pe zi la mesele principale câte 100-300 ml.

Acţiune: Prin aportul de substanţe active, minerale şi vitamine pe care îl are, ceaiul suplineşte nevoile organismului. Reglează peristaltica intestinală, încetinind-o în caz de peristaltism accelerat şi absorbţie încetinită. Combate fenomenele de fermentaţie şi putrefacţie de la nivelul intestinului gros. Favorizează absorbţia lichidelor intestinale, a sărurilor minerale, vitaminelor şi substanţelor nutritive, având în final efect anti-diareic.

Indicaţii: În diaree sau ca tratament de re-mineralizare, vitaminizare şi în substituţie.

Lista 4-0

Compoziţie:1. Afin – frunze -2. Busuioc – plantă -3. Chimion – seminţe -4. Urzică vie – frunze -5. Sunătoare – flori, plantă -6. Talpa gâştei – plantă -7. Trandafir – petale -8. Trifoi de câmp – flori –

Lista 4-1

Compoziţie:1. Ceai gastric 2. Ceai antihemoroidal 3. Ceai laxativ 4. Coada şoricelului – flori, plantă -5. Traista ciobanului – plantă -6. Turiţă mare – plantă -7. Scai vânăt – plantă -8. Sunătoare – flori, plantă -9. Ţintaură – plantă 10. Gălbenele – flori 11. Pătlagină – plantă 12. Trifoi roşu sălbatic – flori 13. Volbură – plantă 14. Păpădie – plantă 15. Busuioc – plantă 16. Chimion – seminţe 17. Gutui – frunze 18. Nalbă – plantă 19. Dud – frunze 20. Pir – rădăcină

Lista 4-2

Compoziţie:1. Ceai aromat 2. Urzică moartă – plantă, flori -3. Iarbă mare – rădăcină, plantă -4. Urzică vie – frunze – 5. Mesteacăn – frunze -6. Răchitan – plantă -7. Chimion – seminţe -8. Volbură – plantă -9. Fasole – teci -10. Păducel – flori, frunze -11. Măcieşe – fructe -12. Vâsc de măr – frunze -13. Grâu – plantă, seminţe -14. Corn – fruct -15. Dud – frunze –

Preparare: În pungi de hârtie se pune câte o lingură din fiecare fel de plantă, formându-se astfel ceaiurile pe listele respective (4-0, 4-1, 4-2). Se scrie pe pungă numărul listei. În 2 litri apă clocotită (apă de arteziană sau izvor) se pune combinaţia respectivă şi se dă în clocot 1-2 minute. Se lasă acoperit pentru infuzie 30 minute, apoi se poate strecura sau se lasă plantele în ceai.

Administrare: – intern – cantitatea respectivă (2litri) se bea în loc de apă în 24 h.

Varianta I – se bea din oră în oră câte 3-7 linguriţe timp de 16-18 ore, după care urmează o pauză de 6-8 ore. Varianta II – se beau de 3 ori pe zi la mesele principale câte 100-300 ml.

Se poate îndulci cu siropuri naturale din afine, mure, zmeură, vişine, lămâie, brad, în amestec, după gust.

Acţiune: Prin aportul de substanţe active, minerale şi vitamine, ceaiul suplineşte nevoile organismului având efecte multiple benefice in special asupra tubului digestiv, ficatului, pancreasului, splinei, rinichilor şi aparatului cardiovascular, concurând la dezintoxicarea organismului (efect depurativ), reglementarea circulaţiei la nivelul capilar stimulând funcţia hepatică şi pancreatică în principal.

Indicaţii: În afecţiuni hepatice si pancreatice alternative cu Lista 12 şi în funcţie de scaun după aviz.

Lista 5

Compoziţie: 1 lingură de cafea boabe prăjită şi măcinată, 1/4 lingură scorţişoară, 1/6 lingură cuişoare, 1 lingură zahăr pudră, 1 lingură chimen seminţe, 3 linguri sare dură.

Preparare: Se macină toate fin, cu excepţia sării, care rămâne dură, ne-măcinată şi se păstrează separat (sarea are efect higroscopic şi le umezeşte pe celelalte).

Administrare: – intern – Se bea câte o linguriţă rasă de praf, peste care se presară sarea, cu câte 100-200 grame lapte fiert şi răcit. Se ia din oră în oră, până la oprirea hemoragiei, dar nu mai mult de 4 linguriţe pe zi.

Acţiune: – efect hemostatic la nivelul capilarelor şi al sistemului arteriolelor şi venelor mici. Nu se foloseşte în hemoragii de cauză externă (tăieturi, traumatisme).

Indicaţii: Metroragie (sângerare la ciclu de peste trei zile), epistaxis, gingivoragie, otoragie, hemoragie digestivă superioară şi inferioară (varice esofagiene, ulcer gastro-duo-denal sângerând, rectoragie, hemoroizi), hemoptizie, hematurie.

Observaţii: Pentru tratament este obligatoriu a se procura lista completă. Consumul nu trebuie să depăşească o linguriţă pe oră, cel mult 4 ore consecutiv într-o zi. Dacă după a doua sau a treia linguriţă hemoragia se opreşte, atunci nu se mai ia praf. Dacă hemoragia revine a doua zi, se reia tratamentul. Prin hemoragie se înţelege: • gust de sânge în gură • tuse cu sânge • vărsături cu sânge proaspăt sau “in zaţ de cafea” (sânge digerat) • scaun negru, lucios şi păstos, “ca păcura” (melena) • urina roşiatică(hematurie)•sângerarea gingiilor la periat (gingivoragie) • menstruaţie peste trei zile (este considerată hemoragie) • sânge din nas (epistaxis).

Lista 6

Compoziţie: 1. Alun – frunze 2. Cicoare – floare, plantă 3. Coada şoricelului – flori, plantă 4. Măceş – frunze, fructe 5. Mentă – plantă 6. Mesteacăn – frunze 7. Mur – plantă 8. Muşeţel – flori 9. Nuc – frunze 10. Pătrunjel – frunze 11. Soc – flori 12. Stejar – frunze 13. Tei – flori 14. Trifoi – flori 15. Păducel – flori, frunze, fructe 16. Păr pădureţ – frunze

Preparare: Se pun din fiecare plantă câte 3 linguri (o mână) în pungi de hârtie (nu din nylon) până se epuizează toate plantele din compoziţie. Lista poate avea efect dacă există cel puţin 70% din plante, dar este de dorit să fie lista completă. Conţinutul câte unei pungi se pune într-un săculeţ din pânză albă, subţire şi deasă şi se fierbe 1-2 minute în 4-5 litri apă clocotită. După 30 minute de infuzie se pot face procedurile. Aceleaşi plante din săculeţ se pot folosi vara 2-3 zile la rând, iar iarna până la 5-6 zile, dar în fiecare i se completează ceaiul cu apa, până la semn, fără a se mai fierbe. Practic ceaiul se schimbă când se alterează.

Pentru inhalaţii se aduce ceaiul până la 90-100ºC.

Administrare: – externă -1. – Inhalaţii – câte 7-10 minute, o dată sau de două ori pe zi. Se inhalează o dată pe nas şi o dată pe gură. 2. – Gargară – se iau 100 grame din ceaiul proaspăt fiert şi se păstrează pentru 5-10 gargare pe zi. 3. – Cu ceaiul listei 6 se pot unge părţile bolnave (eczeme, psoriazis, etc.) de 15-20 ori pe zi, după care se uscă fie la soare, fie la căldură uscată, după indicaţii.

Acţiune: anti-inflamatoare, emolientă, mucolitică, antiseptică şi anti-fungică şi de refacere a ţesuturilor bolnave (piele şi mucoase), ajută circulaţia sanguină la nivelul mucoaselor. Are efect sedativ.

Indicaţii: Gamă largă de afecţiuni respiratorii, vasculare, trofice, ale pielii şi mucoaselor, relaxant al sistemului nervos. Tonic şi trofic general.

Lista 7

Compoziţie: 1. Cimbrişor de câmp 2. Coada şoricelului – flori, plantă -3. Trifoi roşu ne semănat – flori -4. Salcie galbenă – coajă 5. Salcie roşie – coajă 6.Sunătoare – flori, plantă 7. Porumbar – fructe, frunze -8. Urzică vie – frunze 9.Stejar – frunze 10. Măcieş – fructe 11. Alun – frunze 12. Păducel – flori, fructe, frunze 13. Mur – plantă 14. Nuc – frunze

Preparare:

Se pune din fiecare fel de plantă câte 3 linguri (o mână) într-o pungă de hârtie. Conţinutul se pune în 2 litri de apă clocotită şi se fierbe 1-2 minute. Se lasă la infuzie 20-30 minute apoi se strecoară.

Administrare:

– extern – se spală şi se masează părul la rădăcină zilnic în fiecare seară 15 minute. Nu se şterge. Se leagă capul ud cu o stofă de lână neagră şi se ţine astfel până a doua zi dimineaţă. Nu se spală părul cu nici un fel de şampon sau săpun. Tratamentul durează 20 zile la rând şi se continuă cu lista 8.

Acţiune: Trofică, antiseptică, dezinfectantă externă, favorizând irigaţia firului de păr – combate seboreea (ungerea părului) şi împiedică formarea mătreţei.

Indicaţii: – calviţie, mătreaţă, alte afecţiuni dermatologice ale pielii capului şi părului.

Observaţii: Părul mai scurt este mai uşor de tratat. În fiecare seară se prepară un ceai proaspăt. Dacă nu sunt destule plante, acelaşi ceai se poate utiliza 2-3 zile la rând.

Lista 8

Compoziţie:100 g. ceai din lista 7, 100 g. alcool rafinat, 100 g. spirt medicinal, 100 g. amoniac (spirt) sau 1 lingură dacă e concentrat 90%, 100 g. lapte fiert.

Preparare: Se amestecă toate la un loc obţinându-se o soluţie.

Administrare: – externă – se spală în fiecare seară înainte de culcare părul şi locul unde nu creşte păr cu un tampon şi se masează uşor 15-20 minute. Se leagă apoi capul ud cu un material de lână neagră (fără să se şteargă) până a doua zi dimineaţa. Se face la fel zilnic 20 zile continuu.

Acţiune: – dezinfectantă, regenerativă favorizând creşterea părului.

Indicaţii: – calviţie.

Observaţii: – frecţia se face insistent în locul unde părul este rar sau a căzut. Nu se udă materialul cu care se leagă capul în soluţie. Dacă după cele 40 zile de tratament (cu lista 7 şi 8) rezultatele nu sunt mulţumitoare se face o pauză de 20 zile şi se poate repeta. În pauze părul se poate spăla cu săpun de sulf sau şampon cu sulf, urzică, mesteacăn. În acelaşi timp se consultă medicul curant (cel care a recomandat ceaiul) deoarece e posibil să existe şi cauze interne (dezechilibru hormonal) care nu lasă părul să crească. În acest caz va trebui făcută şi o cură de ceaiuri de băut, după indicaţii.

Lista 9

Compoziţie – o doză formată din: 1 lingură sare amară, 6 tablete bicarbonat (dicarbocalm), 6 tablete piramidon (aminofenazona) pentru adulţi sau înlocuitori (paracetamol), 4 tablete codenal (Codeine Phosfat)

Preparare: – se macină toate la un loc cât mai fin. Cantităţile de mai sus formează o doză. O doză durează 3 zile.

Administrare: – după indicaţii, una sau mai mult doze, cu pauză de 10 zile între doze, astfel: o linguriţă dimineaţa, cu 30 minute înainte de masă şi o linguriţă seara la o oră după masă. Praful se înghite cu 100-200 grame lapte fiert şi răcit. Astfel, o doză durează 3 zile, câte 2 linguriţe pe zi. În unele cazuri, după aviz se ia câte 1/2 linguriţă dimineaţa şi 1/2 linguriţă seara.

Acţiune: – efect uşor purgativ, anti-acid gastric şi intestinal, anti-inflamator local, gastro-intestinal, anti-iritativ local, prin acestea favorizând eliminarea tuturor tipurilor de paraziţi gastro-intestinali.

Indicaţii: – parazitoze intestinale.

Lista 10 – comprese

Compoziţie: – ceaiul de băut recomandat – prima compresă,- lapte fiert – a doua compresă,- ţuică (pălincă) de prune, cât mai veche (53◦-55◦) – a treia compresă,- vin alb de casă – a patra compresă,- vin roşu de casă – a cincia compresă, – frunze de sfeclă de zahăr (iarna se taie felii subţiri din sfeclă de zahăr). Pentru fiecare compresă se folosesc 5 fâşii de pânză albă, subţire şi deasă de aproximativ 15 cm lăţime.

Preparare: – se îmbibă prima compresă în ceaiul de băut (neîndulcit), se stoarce bine şi se întinde pe masă. Această făşie se va pune la piele. Urmează în ordine făşiile cu lapte, ţuică, vin alb, vin roşu, puse una peste alta bine stoarse, apoi stratul de frunză de sfeclă de zahăr (dacă nu este sfeclă de zahăr se pune tătăneasă (iarba lui Tatin), frunză de podbal sau brusture. Peste toate se pune o altă făşie uscată, mai lată, cu care se leagă celelalte.

Administrare: – se aplică extern pe cele cinci locuri, astfel:

– de la rădăcina nasului până la liziera părului, peste ochi, roată, până în spate peste creierul mic. 2. – pe sub bărbie, roată, prin faţa urechilor, până în creştetul capului. 3. – în jurul gâtului, roată. 4. – pe subţiori, roată. 5. – în talie, roată. Se mai aplică peste locurile cu durere, sau unde va mai apărea durere, întotdeauna circular, în jurul trunchiului, membrului sau articulaţiei bolnave.

Acţiune: – are efect antalgic, anti-inflamator. Ajută circulaţia şi „scoate boala în afară”.

Indicaţii: – orice afecţiune cu durere, inflamaţie, blocaje ale circulaţiei sângelui sau limfei, contuzii amigdalite, faringite, laringite, cefalee, migrenă, tulburări de vedere, hipoacuzie, bronşită, pneumonie, angina pectorală, gastrită, ulcer, pancreatită cronică, colecistită, hepatită etc.

Observaţii: – compresele vor fi aplicate pe locurile precizate şi se vor păstra aproximativ 6-8 ore, de preferinţă noaptea, până se usucă. În caz că după două ore compresa este încă rece şi deranjează, se poate înlătura, dar a doua zi se aplică din nou.

Dimineaţa, după îndepărtarea compresei, locul respectiv se masează şi se curăţă cu un tampon de vată umezit într-o soluţie obţinută din spirt medicinal (1/2 parte) şi un amestec de parfumuri din flora spontană: lavandă, lăcrimioare, narcise, trandafiri şi viorele, în cantităţi egale astfel încât să formeze 1/2 doză (efect: desfundă porii), după care se poate face baie.

De exemplu:• spirt medicinal 500 g • parfumuri: – levănţică 100 g – lăcrimioare 100g – narcise 100g (500g)- trandafir 100g – viorele 100g –

Lista 11

Compoziţie: 1. Răşină de brad 2. Clei de cais 3. Clei de cireş 4. Clei de piersic 5. Clei de prun 6. Clei de vişin

Preparare şi administrare: – se ia din fiecare răşină o cantitate cât mărimea bobului de grâu sau a grăuntelui de porumb. Se pune pe plita înroşită sau pe jar, se pune peste ele o pâlnie de metal cu ţeava în sus, se aspiră prin ţeava unei pâlnii de metal o gură de fum şi se înghite în stomac. După fiecare gură de fum înghiţită se tuşeşte de 4 ori (pentru a elimina fumul din plămâni).

Se iau câte 4 guri de fum dimineaţa, cu o oră înainte de masă şi seara, la o oră după masă. Intervalul dintre două administrări va fi de 12 ore.

La 30 minute după fum se bea o lingură de ulei de măsline după care se iau 100 grame bere specială, proaspătă iar apoi 100 grame apă cât mai sulfuroasă.

Acţiune: Antiaterogenă, antiarterosclerotică, hipocolesterolemică, hipolipidică, defavorizează formarea calculilor biliari, renali, etc.

Indicaţii: În litiaza biliară, microlitiază biliară şi renală, litiază renală, salivară, arterioscleroză etc.

Lista 12

Compoziţie:1. Ceai diuretic 2. Ceai hepatic 3. Ceai gastric 4. Ceai aromat 5. Cimbrişor de câmp – plantă 6. Cireş – codiţe,frunze 7. Coada calului – plantă 8. Coada şoricelului – flori, plantă 9. Cruşin – coajă 10. Dud – frunze 11. Măceş -fructe, flori 12. Mătase de porumb 13. Mentă – plantă 14. Mesteacăn – frunze 15. Muşeţel – flori 16. Păducel – flori, frunze, fructe 17. Păpădie – plantă 18. Pătlagină – plantă 19. Pătrunjel – frunze 20. Pir 21. Tei 22. Traista ciobanului – plantă 23. Trifoi de câmp – flori 24. Troscoţel – plantă, rădăcină 25. Urzică moartă – frunze 26. Vâsc de măr – frunze 27. Vişin – cozi, frunze 28. Volbură – plantă

Preparare: – în 2 litri apă clocotită (apă naturală, de fântână arteziană sau de izvor) se pune combinaţia de plante de mai sus, câte o lingură din fiecare fel de plantă. Combinaţia de plante se păstrează în pungi de hârtie. Se dă în clocot încă 1-2 minute. Se lasă la infuzie cel puţin 30 minute şi se poate strecura, sau se lasă plantele în ceai.

Administrare: – internă – cantitatea respectivă de ceai se bea în loc de apă în 24 de ore. Varianta I – se bea din oră în oră câte 3-7 linguri, timp de 16-17 ore, după care urmează o pauză de 6-8 ore. Se poate îndulci, la indicaţie, cu siropuri naturale din zmeură, vişine, mure, lămâie, brad, afine în amestec, după gust. Varianta II – se bea de 3 ori pe zi la mesele principale câte 100-300 ml înainte şi după mânca.

Acţiune: – prin aportul de substanţe active, minerale şi vitamine pe care îl are, ceaiul suplineşte nevoile organismului, având totodată efect dezintoxicant, depurativ, anti-inflamator, bacteriostatic asupra căilor urinare, eliminând prin urină toxinele din organism.

Indicaţii: – ceai de bază în peste 90% din afecţiuni care au ca efect blocare eliminării toxinelor, acumularea de micro-cristale de uraţi, fosfaţi sau colesterol la nivelul căilor urinare şi încetinirea fluxului renal.

Lista 13

Compoziţie: spirt medicinal – 1 litru, aspirină 500 mg. – 24 tablete, piramidon adulţi (aminofenazona) sau înlocuitori (paracetamol – sinus) – 6 tablete, bicarbonat (dicarbocalm) – 6 tablete, codenal (Codeine Phosphat) – 4 tablete, lămâie – 2 bucăţi proaspete.

Preparare: – se macină cât mai fin (în râşnita de cafea) toate tabletele la un loc. Se pun într-un borcan cu capac, cu cele două lămâi tocate cât mai fin (stoarse în prealabil) şi se amestecă bine cu spirtul.

Se ia o lingură de amestec şi se pune pe un tampon de vată sterilizată în pansament. Se fac inhalaţii de 2-3 ori pe zi cu interval de 8 ore între ele, de la distanţa de 20-25 cm de gură. Se inspiră o dată pe nas şi o dată pe gură timp de 15 minute. Inhalaţia se mai poate face direct de la gura sticlei.

Lista 14-RUGĂCIUNI

A – 3 liturghii la 3 preoţi (novenă de liturghii). Fiecare liturghie se face cu dezlegare de afurisenie, blesteme şi farmece, precum şi rugăciuni de alungare a duhurilor necurate şi a relelor de la trup, suflet şi toate împrejurările.

B – o zi de ajun pe săptămână (timp de ajun – 14 ore).

C – 40 de minute de rugăciune pe zi între orele 23 şi 3 noaptea, între 4 lumânări aprinse.

D – să fie pomenită persoana în cauză în Biserică timp de un an (nu liturghie).

Această listă Fratele Mihai o dădea după caz, dacă era nevoie. Întrucât el vedea, prin darul care i s-a dat de la Dumnezeu, starea atât a trupului cât şi a sufletului (pentru trup dădea ceaiuri, pentru suflet rugăciune).

Lista 15 – 1

Compoziţie: Coajă de mesteacăn, Coajă de salcie roşie (răchită roşie). Coajă de salcie galbenă (răchită galbenă)

Lista de ceaiuri 3, 4, 12.

Procedură: Se alege din pădure un trunchi de mesteacăn frumos, neted, fără crăpături ale cojii de grosime cât circumferinţa capului bolnavului când stă în picioare lângă el la înălţimea omului. Se poate lua şi un trunchi mai subţire, important este să fie coaja perfect sănătoasă, ne crăpată. Se taie o bucată de 2 m de la sol sau de deasupra crăpăturilor la 0.5 m de sol. Se înseamnă partea de sus şi de jos şi se transportă acasă. Dacă nu se poate transporta bucata de 2 m se va tăia în două, dar se ţine cont care este bucata de sus şi care este cea de jos; la fel se înseamnă care este partea de sus a fiecărei bucăţi, deoarece decojirea se face obligatoriu de sus în jos.

O dată ajuns acasă trunchiul se pune cu baza în apă (2-3 degete) la loc ferit de îngheţ, mucegai sau uscăciune. Apa se schimbă când se tulbură. Copacul trebuie să fie viu să nu se usuce sau să se altereze.

Se alege la fel un trunchi de răchită (salcie) roşie şi galbenă de aproximativ 1 m şi de grosime “mai gros decât genunchiul şi mai subţire decât mijlocul pacientului”. Răchita (salcia) galbenă şi roşie se cunoaşte după mlădiţele tinere de 1-2 ani care au culoarea roşie sau galbenă. Trunchiurile se pot pune la fel cu baza în puţină apă sau se pot folosi şi uscate.

Preparare: – se pune la fiert 3 litri apă, apă de izvor sau fântână arteziană (naturală) cu 300 g (7 linguri) de grâu ales şi se fierbe încet până ce grâul devine comestibil (se sparge şi plesneşte).

În acest moment se adaugă coaja de mesteacăn bine mărunţită partea albă externă şi partea prin care circulă seva groasă de 3-5 mm.

Mesteacănul se decojeşte de sus în jos de lăţimea palmei pacientului cu degetele lipite puse orizontal în fiecare zi, roată, roată. Când se termină o tură (de 3 ori aproximativ) se continuă în jos până la terminarea celor 2 m de trunchi. Decojirea se face cu un cuţit cu lama tare până la lemn şi cu un fierăstrău de mână. Coaja trebuie să fie proaspăt tăiată înainte de a o pune în ceai.

Împreună cu coaja de mesteacăn se pune şi coaja de răchită galbenă şi roşie de suprafaţa (7-10) cm pătraţi în grosime de la 1-3 mm, partea prin care circulă seva dintre lemn şi coaja externă (care se aruncă). Se mărunţeşte fin. Decojirea la sălcii se face de jos în sus tot aşa circular.

Toate cele 3 coji mărunţite se pun în ceaiul clocotit şi se fierb 1-2 minute. Se acoperă pentru infuzie şi se strecoară după 30 minute.

Cantitatea respectivă (aproximativ 2 litri) se bea în 24 ore.

Aşa se face zilnic (cât mai de dimineaţă) până se va termina coaja de pe trunchiul de 2 m de sus în jos, roată de la capăt la capăt.

Administrare:

– orală – cantitatea de ceai de 2 litri se bea în 24 ore în loc de apă. Se poate îndulci cu zaharină, sau siropuri naturale din zmeură, vişine, mure, lămâie, brad, afine, în amestec, după gust, (de la Lista 12).

– externă – cu ceaiul se poate tampona partea bolnavă în caz de operaţie sau rană. În ceai se înmoaie prima făşie a compresei de la Lista 10.

Lista 15-2

Acţiune: – antiinflamatoare, regenerativă, citostatică.

Indicaţii: – în afecţiuni multiple la recomandarea medicului.

Observaţii – ceaiul de bază se prepară ca mai sus din coaja de mesteacăn şi răchită roşie şi galbenă (Lista 15).

În caz de constipaţie la ceaiul Listei 15 se adaugă şi plantele Listei 3 zilnic până când scaunul devine normal (zilnic) sau la diaree.
În caz de diaree se adaugă la Lista 15 plantele Listei nr. 4 până când scaunul se normalizează (1 scaun pe zi).
În caz de urină colorată sau tulbure se adaugă plantele Listei 12 zilnic până la normalizarea urinei.

Când scaunul e normal (1 scaun/zi) şi urina curată, limpede, se bea doar ceaiul de bază (Lista 15) fără listele 3, 4, 12.

Este posibil uneori să existe şi constipaţie şi urina colorată. În aceste zile se adaugă de exemplu şi plantele Listei 3 şi Listei 12 la ceaiul de bază (Lista 15).

În cazul adăugării de plante se creşte cantitatea de apă din ceai aşa încât să rămână după strecurare 2 litri.

Tratamentul durează până se bea ceai din coaja de pe trei trunchiuri de mesteacăn de 2 m – de la cap la coadă.

Scoarţa se ia jos de pe trunchi numai când se pune la fiert. Este interzis a se bea apă, suc, alcool în timpul tratamentului.

Lista 16

Compoziţie: 1 litru lapte vacă (de la ţară), 1 cartof roşu cu coaja crăpată (aspect de solzi).

Preparare: – se utilizează două vase emailate curate şi neciobite. Se fierbe 1 l de lapte într-unul din vase până când spuma se ridică până la înălţimea de un deget, fără să se crape pojghiţa. Se lasă să se răcească.

Fierbeţi laptele în aceleaşi condiţii în celălalt vas emailat. Lăsaţi-l din nou să se răcească. Fierbeţi laptele din nou în primul vas la fel, care între timp a fost curăţat, (spălat şi sters). De fiecare dată se pune toată spuma. Procedaţi la fel până când laptele fierbe de 5 ori o dată într-un vas o dată în celălalt, respectând condiţiile de fierbere amintite la început.

Curăţaţi cu un cuţit de lemn de stejar un cartof roşu cu coaja crăpată (cât un ou de găină) având aspectul unor solzi şi tăiaţi cât se poate de mărunt folosind un cuţit de crom sau lemn de stejar uscat. Puneţi cartoful bine mărunţit în lapte atunci când acesta fierbe a 5-a oară şi amestecând cu o lopăţică din lemn de stejar uscat, lăsaţi-l să fiarbă până se îngroaşă formând o pastă.

Administrare – extern – Se pune această pastă pe rană (ulcer varicos) se leagă deasupra cu o compresă sterilă şi se bandajează ţinându-se aşa 48 ore, după care se spală locul cu apă oxigenată.

Tratamentul durează până la vindecarea rănii.

Indicaţii: – ulcer trofic de gambă

Observaţii: – este important să se respecte întocmai procedeul de preparare.

Lista 17

Compoziţie: ouă de găină de la sat cu coaja cât mai roşie , salam de Sibiu sau carne de vânat sau iepure de casă, vin de butuc din dealurile de miazăzi din soiurile Nova şi Izabela.

Indicaţii: – la persoane slăbite, anemice, care nu pot face copii: se mănâncă 3 mese pe zi şi la fiecare masă se mănâncă un ou cu coaja roşcată, o bucată de salam Sibiu de mărimea oului (sau carne de vânat sau iepure) şi se bea 100 gr. de vin. Dacă nu se bea vin dimineaţa (la şoferi) atunci măcar de 2 ori/zi. Tratamentul durează 100 de zile.

Lista 18

Compoziţie: ceaiul lista 12

Procedura: – se bea 20 zile ceaiul listei nr. 12 în loc de apă. În fiecare noapte se pune pe vezica un magnet încălzit învelit într-o compresă cu vin. Se schimbă de 2-3 ori pe noapte magnetul cu altul cald, apoi se doarme în altă poziţie (pe spate, pe burtă, pe stânga, pe dreapta) pe fiecare parte a corpului.

Indicaţii: – enurezis, cistită.

Lista 19

– pentru regenerarea celulelor moarte –

Compoziţie:1. Anason 2. Busuioc 3. Chimion 4. Cimbrişor de câmp 5. Cimbrişor de grădină 6. Coada şoricelului 7. Coriandru 8. Fenicul 9. Iasomie – flori 10. Lăcrămioare 11. Levănţică 12. Mentă 13. Muguri de brad 14. Muşeţel 15. Narcise 16. Păducel – flori 17. Salcâm – flori 18. Scorţişoară 19. Soc 20. Tei-flori 21. Trandafir (alb+roşu, mărunt, mare) 22. Trei fraţi pătaţi 23. Trifoi – flori (roşu, alb; cel alb cules din locuri sălbatice, neplantat de om) 24. Turiţă mare 25. Viorele.

Acest ceai de flori aromate (petale şi pistil – 1,5 litri pe zi, timp de 20 de zile pe lună) are efect puternic de regenerare a întregului organism (a celulelor moarte). Se recomandă celor care sunt sănătoşi sau aproape sănătoşi.

Listele 12 şi 19 au efecte care pot fi observate în decurs de 2-4 luni de către orice persoană din anturaj.

Lista generală

-cu toate plantele-

Afin/frunze, frunze, crenguţe/ 2. Albăstrele – flori 3. Alun – frunze, crenguţe 4. Anghinare 5. Arnică 6. Brusture – frunze, rădăcini 7. Busuioc 8. Chimen – seminţe 9. Cicoare 10. Cimbrişor de câmp 11. Cireş – frunze, codiţe, coji 12. Coada calului 13. Coada şoricelului 14. Corn – frunze, fructe, crenguţe 15. Cruşin – coajă 16. Dud – frunze, crenguţe 17. Fasole – teci 18 Gălbenele 19. Ghinţură 20. Grâu boabe 21. Gutui – frunze, coajă 22. Iarbă mare 23.Luminărică 24. Măcieş – frunze, fructe, crenguţe 25. Măr pădureţ – frunze, fructe, crenguţe 26. Mentă 27. Mesteacăn – frunze, crenguţe 28. Rug de mure – frunze 29. Muşeţel – flori 30. Nalbă 31. Nuc – frunze, crenguţe 32. Orzul iepurelui 33. Ovăz – boabe 34. Păducel – frunze, fructe, crenguţe 35. Păpădie 36. Păr – fructe, crenguţe 37. Pătlagină – frunze 38. Pătrunjel – frunze 39. Pir – rădăcină 40. Mătase de porumb 41. Porumbar-frunze, fruct, crenguţe 42. Răchitan 43. Salcie – frunze, crenguţe 44. Sunătoare 45. Talpa gâştei 46. Tătăneasă – frunze, rădăcină 47. Tei – flori 51. Traista ciobanului 49. Trandafir – petale 50. Trifoi – flori54. Troscoţel 52. Turiţă mare 53. Ţintaură 54. Urzică. 55. Urzică moartă – petale 56. Vişin – frunze, fructe, codiţe 57. Vâsc61. Volbură 58. Zmeură – frunze, tulpină. Precum şi ceaiurile folosibile: – antiasmatic, anti bronşitic, antihemoroidal, antidiareic, aromat, diuretic, gastric, hepatic, laxativ şi Ceai pectoral.

Liste speciale cu ceaiuri de băut

(Aceste liste speciale se dau numai în anumite afecţiuni)

1.Contra reumatismului: Gălbenele, Mesteacăn, Carpen, Cimbrişor, Coada şoricelului, Coada calului, Cireş, Dud, Măr pădureţ , Mur, Mentă.

Modul de preparare şi folosire: – se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două ore la fiert, după care se stinge focul. După ce se răceşte, se strecoară şi se poate bea.

Ceaiul nu se bea peste noapte. În timpul tratamentului nu se bea apă. Numărul speciilor de plante folosite trebuie să fie în proporţie de peste 50% din lista de ceai.

2.Pentru lipsă de calciu. Se ia coaja de ou. Se rade pe ea coajă de lămâie: se stoarce şi lămâie până ce dizolvă tot calciul din coaja de ou. Apoi se ia o lingură cu miere pe zi.

3.În caz de puroi cu febră. Se face ceaiul 3 şi compresa 10 pusă cu mult mai jos faţă de locul cu puroi (gât, brâu).

Contra temperaturii şi a răcelii. Se face lista 12 (pentru temperatură; compresa cu ţuică pe frunte şi în jurul gâtului – scade repede temperatura). În caz că nu scade temperatura, se va pune compresa 10 în jurul capului.

Contra puroiului la dinţi. Se face lista nr. 6 ( gargară)

6 . În boli de inimă şi paralizii. În caz de constipaţie se ia ceaiul 3 până când scaunul devine mai moale, după care se continuă cu lista 12. La scaun normal şi moale, lista 12. (Această listă este valabilă ca o listă de subzistenţă şi pentru persoanele afectate de alte boli organice.)

Pentru căile respiratorii. Se fac inhalaţii cu ceaiul 6, iar ceaiul 12 se bea.

În boli de piele. Se bea ceaiul 12, iar ceaiul 6 se tamponează de 15-16 ori pe locul bolnav, de 2-3 ori pe zi.

La tensiune mare. Se iau 6 boabe de fasole, se macină şi se amestecă cu apă. Se formează un fel de pastă. Se bea o linguriţă la fiecare 4 ore. Reglează tensiunea mare.

Contra durerilor ascuţite. Se bea ceaiul 12 şi se pune compresa 10 pe locurile dureroase. Se adaugă, eventual, un magnet peste compresă la locul dureros.

În deficienţe de vedere. În caz de durere, compresa 10. Se bea ceaiul 12.

Să se privească în apă curgătoare la răsărit şi la asfinţit lumina soarelui. Când nu există apă curgătoare se poate privi şi într-un lac sau într-un lighean. Razele soarelui cad în apă şi din apă se reflectă în ochi. Se face şi dacă sunt nori.

În diaree. Se bea ceaiul 4.

În constipaţie: Se bea ceaiul 3
Pentru inhibaţi (temători, pentru cei care n-au încredere, n-au curaj, sunt neliniştiţi): Trifoi roş, Ştir de apă, Osul iepurelui.

Se pun la fiert 400-500 ml de apă. Se ia din fiecare plantă câte o jumătate de lingură şi se pune în apa care fierbe. Se fierb două minute. Se masează, de la umăr, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte şi pe deasupra ochilor. Se începe o dată din stânga şi apoi din dreapta.

Pentru memorie : Soc, Muşeţel, Pătrunjel, Cimbrişor, Albăstrele, Narcise-flori

Se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert, după care se stinge focul. Ceaiul se amestecă în spirt sanitar şi se face frecţie. Cantitatea de ceai este de 700 ml, şi cea de spirt sanitar tot de 700 ml. Nu se bea. Frecţia se face circular în partea de jos, sub buric, şi la organele sexuale.

Pentru concentrare (bucurie): Mesteacăn, Stejar, Dud, Cimbrişor, Alun, Măr pădureţ, Corn, Gutui, Măceş.

17.Pentru inhibaţi: Ceaiul 12 ( poate fi îndulcit cu sirop natural de lămâie sau turiţă mare). Se beau, pe stomacul gol, 700-100ml pe zi.

În dureri de dinţi şi gingii: Ceaiul 6 – gargară după fiecare masă.

Pentru stăpânire de sine (pentru oameni slabi şi fără putere, lipsiţi de iniţiativă): Păducel, Măceş, Chimion, Trifoi roşu, Gutui, Alun, Corn, Stejar, Paltin, Urzică vie, Urzică moartă, Talpa gâştei, Sunătoare, Scai vânăt.

Contra cancerului Vezi Lista 15.

Pentru cicatrizarea rănilor Vezi Lista 16.

În anemie Vezi Lista 17. Cei cu anemie să bea seara un pahar de vin roşu.

În boli de prostată Vezi Lista 18.

În blocaj urinar Ceai cu carpen, mesteacăn, vâsc şi scai vânăt, în cantitate foarte mare, deci concentrat. Ceaiul va fi îndulcit cu sirop dulce natural sau cu miere de albine.

Pentru ameliorarea oaselor coloanei vertebrale:

Spumă de lapte fiert cu coada şoricelului, muşeţel şi pătrunjel. Se poate pune compresa 10 pe locurile dureroase. Se fierbe spuma împreună cu plantele, în apă.

În insomnie : Ceai gastric şi ceai laxativ. Se beau două ceşti la masa de seară.

Pentru cei cu nervii slăbiţi (nervoşi) şi slabi în greutate: Ceai aromat, Cimbrişor, Busuioc, Mentă, Mesteacăn, Măceş.

Pentru îngrăşare: Ceai aromat, Cimbrişor, Busuioc, Mentă, Mesteacăn, Măcieş.

Pentru slăbire: Ceai hepatic, Nuc-frunze (orice ceai cu gust amar), Talpa gâştei, Păpădie.

În funcţie de concentrarea ceaiului se slăbeşte mai încet sau mai rapid. Se bea o ceaşcă de ceai înainte de fiecare masă.

În torticolis: Se face Lista 12 şi se aplică lista 10 pe locurile dureroase.

Pentru hipertiroidieni : Se face Lista 12 + inhalaţii şi gargară cu ceaiul 6, plus compresa 10 împrejurul gâtului şi pe frunte în jurul capului.

La unghii încarnate: Se face ceaiul 12 şi se tamponează cu ceaiul 6 pe unghii de trei ori pe zi.

În diabet :Se face o zi ceaiul 3 şi o zi ceaiul 12 + baia 2T. Se pune lista 10 în caz că apar dureri şi acestea vor dispărea în decursul câtorva zile.

Anti-fumat şi anti-alcoolic: Se bea o ceaşcă din ceaiul 3 înainte de culcare. Se doarme pe burtă cel puţin 30 de minute. Dimineaţa se bea o altă ceaşcă din ceaiul 3, înainte de masă.

Pentru întărirea dinţilor şi prevenirea cariilor: Se face gargară cu ceaiul 6 după fiecare masă.

La hemoroizi :Se face ceaiul 12 + două băi de şezut cu ceaiul 6, una dimineaţa şi una seara.
La sinuzită: Se face ceaiul 12+ inhalaţii şi gargară cu ceaiul 6, de două ori pe zi.

La bolnavii de inimă: Se bea o zi ceaiul 3-0, o zi ceaiul 12, o zi ceaiul 3-1, o zi ceaiul 12, o zi ceaiul 3-2, o zi ceaiul 12, o zi ceaiul 3-3, o zi ceaiul 12, şi se reia de la ceaiul 3-0 (tratament de menţinere, nu de vindecare).

La valve atrofiate şi stenoză mitrală : – este nevoie de regim fără sare, fără tutun, fără apă, suc şi alcool.- este nevoie de cât mai mult somn (odihnă)

Lista 3 – (3 zile) , Lista 12 (3 zile) se repetă prin rotaţie. La lista 3 se adaugă 100 gr. vin roşu de casă – de butuc. Lista 10 – comprese la piept şi abdomen roată – de la 12 noaptea până la 8 dimineaţa. Lista 13 de 3 ori pe zi. Lista 9 – o doză, după care pauză 15 zile.

Lista 11 numai la recomandare. Dacă se recomandă, se trag 4 guri de fum după fiecare se tuşeşte de 4 ori, după 30 de minute se bea o lingură ulei de măsline, un pahar cu bere şi un pahar cu apă sulfuroasă.

Contra tusei convulsive: Crenguţă de păr, Ovăz Soc, Frunze de alun, Urzică moartă, Scai vânăt.

În boli de nervi (migrene + dureri de cap)

De băut: Arnică, Cerenţel, Cimbrişor de câmp, Ghinţură (lumânărica pământului), Hamei, Iarbă mare, Mentă, Levănţică, Muşeţel, Valeriană, Pătrunjel, Salcie, Salvie, Sovârv, Talpa gâştei, Tei, Urzică moartă, Salcâm, Brad, Busuioc, Mărar, Porumbar, Ovăz, Laxativ, Tonic aperitiv, Calmant, Sedativ, Aromat, Pectoral.

VARIANATA II (mai scurtă): Carpen, Mesteacăn, Măr pădureţ, Alun, Păducel, Soc, Iasomie, Urzică moartă, Nalbă mică, Nalbă mare, Nalbă de pădure, Osul iepurelui, Traista ciobanului.

Pentru băi: Mentă, Roiniţă, Cimbrişor de câmp, Tei, Levănţică.

Hipertensiune arterială: Anghinare, Lemn galben, Hrean + miere de albină (30 de zile), Isop, Coacăz negru, Mentă, Levănţică, Muşeţel, Păducel , Sunătoare, Talpa gâştei, Tei, Troscoţel, Unguraş, Usturoi, Vâsc de măr, Fasole, Antiasmatic, Aromat, Pectoral, Ceai contra tulburărilor cardiace.

Hipotensiune: Degeţel roşu, Degeţel luminos, Hrean cu miere de albină, Muşeţel, Busuioc, Chimen, Cimbrişor de câmp, Tei, Măghiran, Pătrunjel.

Pentru refacerea muşchiului inimii: Păducel, Grâu, Chimen dulce, Măceş, Urzică moartă, Alun.

În general pentru boli de inimă

Varianta I: Ceai aromat, Corn, Grâu, Iarbă mare, Măceş, Păducel, Urzică vie, Urzică moartă, Tei.

Varianta II: Păducel Troscoţăl, Trifoi roşu, Trifoi alb, Măcriş domnesc, Măcriş iepuresc, Spini din coroana lui Iisus, Nalbă mică, Nalbă mare, Nalbă de pădure, Cimbrişor de câmp , Cicoare, Pectoral.

Reumatism inimă + intestine: Teci de fasole, Frasin – frunze

În boli de plămân Varianta I: Anason, Amăreală, Cimbrişor, Pătlăgină, Nalbă – flori, Ciuboţica cucului, Coacăz negru, Dud, Gutui, Hamei, Hrean, Iarbă mare, Ienupăr – fructe, Isop, Mentă, Lemn dulce, Lumânărică, Limba mielului, Mac, Muşeţel, Muştar negru, Muşchi de piatră, Nalbă mare, Osul iepurelui, Nalbă de pădure, Păducel, Pin, Plămânărică, Plop, Porumbar, Rostopască, Salvie, Săpunăriţă, Scai vânăt, Soc, Sovârv, Talpa gâştei, Tătăneasă (iarba lui Tatin), Trei fraţi pătaţi, Troscoţel, Unguraş, Urzică vie, Urzică moartă, Vâsc de măr, Păr domestic frunze,Păr pădureţ – frunze + fruct, Antibronşitic, Antiasmatic, Pectoral, Sudorific, Ceai pentru gargară.

Varianta II : Antiasmatic, Antibronşitic, Aromat, Pectoral, Alun, Cimbrişor de câmp, Ovăz, Păr, Soc, Tei, Zmeură, Turiţă mare.

În bronşite (igrasie): Gastric, Hepatic, Laxativ, Aromat, Cimbrişor de câmp, Cruşin, Ovăz, Soc, Tei, Troscoţel, Trifoi, Dud, Măceş, Mesteacăn, Alun, Pătrunjel, Rug de mure, Urzică moartă.

Varianta II :Pectoral, Antiasmatic, Antibronşitic, Antihemoroidal, Aromat, Muşeţel, Fenicul, Salvie, Măceşe, Arnică, Chimen, Anason, Ovăz, Soc, Păr domestic, Păr pădureţ, Alun, Scai vânăt, Urzică moartă, Urzică vie, Măr pădureţ, Păducel, Podbal, Carpen, Mesteacăn, Nalbă mare, Nalbă mică, Nalbă de pădure, Troscoţel, Ciuboţica cucului, Trei fraţi pătaţi, Cimbru de casă, Cimbrişor de câmp, Fasole – frunze şi teci, Mentă creaţă, Ologea, Coada calului, Coada racului.

În cazuri speciale se adaugă şi: Gastric, Diuretic,Laxativ, Hepatic

Pentru gripă: Urzică vie, Trifoi, Vâsc de măr, Cicoare.

– se mai face Lista 6 – aburi la cap

În boli de ficat

VARIANTA I: Anghinară, Brustur, Cătină, Cerenţel, Cicoare, Cimbrişor, Coada calului, Coada şoricelului, Cruşin, Gălbenele, Ghinţură, Hamei, Iarbă mare, Levănţică, Măceş, Măghiran, Mesteacăn, Muşeţel, Păpădie, Pelin, Pir, Porumbar, Mătase de porumb, Rostopască, Salvie, Săpunăriţă, Schinel, Soc, Sunătoare, Tei, Turiţă mare, Unguraş, Volbură, Cătină, Dud, Pătlagină, Laxativ, Diuretic, Hepatic.

VARIANTA II: Hepatic, Cicoare, Coada şoricelului, Mătase de porumb, Urzică moartă, Lumânărică, Mesteacăn, Turiţă mare, Rostopască, Scai vânăt, Păpădie, Pătlagină, Pătrunjel, Sunătoare, Muşeţel, Cruşin, Dud, Mentă, Nalbă, Fasole.

Pentru insomnii: Salcie, Hamei, Iarbă mare, Măgheran, Ologea, Tei, Sovârv, Talpa gâştei, Mac.

Contra alcoolului: Laxativ, Diuretic, Hepatic, Albăstrele, Soc, Tei, Cicoare, Sunătoare, Păpădie, Pătrunjel, Muşeţel (30 zile).

Contra fumatului: Pedicuţă, Dud, Soc, Pătlăgină, Mesteacăn, Păducel, Gutui, Nalbă (30 zile).

Pentru boli de fiere: Angelică, Anghinare, Cerenţel, Cruşin, Lemn galben, Ghinţură, Mentă, Levănţică, Măceş, Măghiran, Mesteacăn , Muşeţel, Muşchi de piatră, Păpădie, Pelin , Pir, Porumbar, Mătase de porumb, Roiniţă, Rostopască, Salcâm, Săpunăriţă, Soc, Sunătoare, Tei, Turiţă mare, Unguraş, Laxativ, Diuretic, Hepatic, Bere.

Măreşte secreţia bilei (fierei): Anason, Măceş, Muşeţel, Păpădie, Salcâm, Tei.
Contra anemiei: Cimbrişor de câmp, Coriandru, Coacăz negru, Gălbenele, Gutui, Măceşe, Rug de mure, Zmeură, Muşeţel, Troscoţel, Urzică vie, Urzică moartă.

Pentru boli de stomac:

Varianta I: Ţintaură, Urzică vie, Urzică moartă, Cerenţel, Cicoare, Turiţă mare, Ciuboţica cucului, Coada calului, Obligeană, Nalbă, Pătlagină, Coada racului, Coada şoricelului, Coriandru, Chimen dulce, Gălbenele, Porumbar, Roiniţă, Salcâm, Mentă, Muşeţel, Ghinţură, Schinel, Sunătoare, Lemn dulce, Limba mielului, Tătăneasă, Măceş, Măghiran, Muşchi de piatră, Tei, Troscoţel, Zmeură, Măr pădureţ, Gastric 1, Gastric 2, Anticolic, Antihemoroidal.

Varianta II: Gastric, Busuioc, Chimen, Coada şoricelului, Dud, Gutui, Gălbenele, Nalbă mică, Nalbă mare, Păpădie, Pătlagină, Pir, Scai vânăt, Sunătoare, Traista ciobanului, Turiţă mare, Ţintaură, Păr, Pătrunjel.

Hipoaciditate: Anason, Chimen, Cicoare, Coriandru, Ghinţură, Gutui , Hamei , Ienupăr , Mentă, Măceş, Măghiran, Muşeţel, Muştar alb, Obligeană, Osul iepurelui, Pelin, Roiniţă, Sovârv, Sunătoare, Pir, Troscoţel, Trifoi, Tonic aperitiv, Diuretic, Hepatic.

Pentru oprirea vomitatului: Anghinare, Cerenţel, Mentă, Muşeţel, Muşchi de piatră, Valeriană, Pelin, Roiniţă, Urzică, Tătăneasă.

Pentru hemoroizi:

Ceai de băut: Afine, Anghinare, Cerenţel, Coada şoricelului, Urzică, Cruşin, Gutui, Mur, Muşeţel, Muşchi de piatră, Nalbă, Nuc, Plop, Porumbar, Rostopască, Salcie, Stejar, Tătăneasă, Mărar, Pătlagină.

Se spală cu: Muşeţel, Măr pădureţ – frunze + fructe, Coada şoricelului – flori, Pătrunjel. – După care se unge cu unsoare de curcan până dispare. Contra hemoroizilor se foloseşte Lista nr. 6 – băi la şezută.

În boli de intestine: Ceai de băut: Afine, Cerenţel, Chimen, Ciuboţica cucului, Coada şoricelului, Coriandru, Coacăz negru, Chimen dulce, In, Cânepă, Măceş, Mur, Muşeţel, Nalbă, Salvie, Schinel, Tei, Traista ciobanului, Turiţă mare, Urzică moartă, Usturoi, Zmeură, Scai vânăt, Anticolici, Gastric, Antihemoroidal, Tonic aperitiv.

În inflamaţii buco – faringiene – gingivite – amigdalite: Pătrunjel, Măr pădureţ, Tei, Ţintaură, Unguraş, Tătăneasă, Sunătoare, Cerenţel, Coada racului, Coada şoricelului, Limba mielului, Levănţică, Rug de mure, Muşeţel, Nalbă, Pătlagină, Rostopască, Salcie, Salvie, Săpunăriţă.

Pentru eliminarea gazelor: Afine, Anason, Chimen, Coada şoricelului, Coriandru, Lemn dulce, Ienupăr, Măghiran, Muşeţel, Obligeană, Salvie, Talpa gâştei, Fenicul, Pătlagină, Păpădie, Dud, Mărar, Gastric, Contra colicilor, Laxativ

În boli de rinichi: Albăstrele, Brustur, Cicoare, Cimbrişor, Cireş, Vişin, Coada calului ,Coada racului, Coada şoricelului, Coacăz negru, Dud, Fasole, Frag, Iarbă mare, Ienupăr, In, Mentă, Limba mielului, Măceş, Merişor, Mesteacăn, Muşeţel, Osul iepurelui, Păpădie, Pin, Pir, Plămânărică, Plop, Porumbar, Mătase de porumb, Rostopască, Săpunăriţă, Scai vânăt, Soc, Stejar, Tei, Traista ciobanului, Trei fraţi pătaţi, Urzică, Vâsc de măr, Pătrunjel, Troscoţel, Răchitan, Ciuboţica cucului, Diuretic.

65.În infecţii la aparatul de reproducere – Băi sau spălături locale: Albăstrele, Coada şoricelului, Fasole, Frag, Frasin , Gălbenele, Hamei, Ienupăr, In, Măceş, Merişor, Mesteacăn, Rug de mure, Muşeţel, Nalbă, Nuc, Diuretic, Osul iepurelui, Pelin, Pin, Răchitan, Stejar, Traista ciobanului, Trei fraţi pătaţi, Urzică moartă, Măr pădureţ, Păducel, Mătase de porumb, Coada calului, Cireş.

În hemoragii abundente (oprire) (menstruaţie) Ceai de băut: Cerenţel, Coada raculu, Coada şoricelului, Gutui, Hamei, Lemn dulce, Muşeţel, Pătlăgină, Salvie, Stejar, Traista ciobanului, Răchitan – Se foloseşte şi Lista nr. 5 pentru oprirea hemoragiilor.

La lipsă de menstruaţie – Ceai de băut: Anason Chimen, Gălbenele, Salvie, Coada şoricelului, Trifoi – Băi cu coada şoricelului, se pune o mână bună la un litru de apă.

În surmenaj – oboseală – isterii – crize – depresii

Varianta I: Cerenţel, Cimbrişor, Hamei, Iarbă mare, Mentă, Levănţică, Muşeţel, Valeriană, Păducel, Salcie, Salvie, Sovârv, Talpa gâştei, Tei, Urzică moartă.

Varianta II (E + D): Măr pădureţ, Păr pădureţ, Păr domestic, Sunătoare, Cicoare, Scai vânăt, Ologea, Căline, Păducel, Rug de mure, Jugastru, Arţar, Salcâm, Tei (înflorit), Urzică vie, Urzică moartă, Mesteacăn, Corn, Păpădie (cu rădăcină), Pătlagină, Dud, Turiţă mare.

Varianta III: Coada şoricelului, Dud alb, Dud roşu, Măr pădureţ, Păr pădureţ, Păr domestic, Măceşe, Tei, Mesteacăn, Carpen, Pătlagină, Păpădie, Turiţă mare, Scai vânăt, Trifoi alb, Trifoi roşu, Cătină, Nalbă mică, Nalbă mare, Nalbă de pădure, Măcriş domnesc, Măcriş iepuresc, Cicoare, Trandafir roşu, Trandafir alb (mărunt), Trandafir galben, Bărdinoc, Briboi verdeaţă.

În boli psihice (deranjament psihic)

Varianta I: Lăcrimioare, Flori de tei, Flori de soc, Cimbrişor de câmp, Chimen, Anason, Fenicul, Trifoi alb – flori, Trifoi roşu – flori, Sânzâiene albe, Sânzâiene galbene, Paltin, Mesteacăn, Carpen, Fag, Stejar, Salcâm, Dud, Pătlagină, Păpădie, Troscoţel, Pir, Păducel, Cireş, Vişin, Scai vânăt, Sunătoare, Cicoare, Traista ciobanului, Rug de mure, Ologea, Urzică vie, Urzică moartă, Sunătoare, Scai vânăt, Talpa gâştei, Osul iepurelui, Măr gutui.

Varianta II: Cimbrişor de câmp, Hamei, Mentă, Levănţică, Muşeţel, Obligeană, Odolean, Valeriană, Păducel, Salcie, Salvie, Şovârv, Talpa gâştei, Tei, Urzică moartă.

Varianta III : Busuioc, Chimen, Cimbrişor de câmp, Muşeţel, Mentă, Mărar, Pătrunjel, Tei, Soc.

Se fierbe în apă minerală nesărată – un pahar înainte şi unul după masă.

La timpan spart: Busuioc, Trifoi ,Pătrunjel, Chimen (la un litru de apă), Oţet alb – 200 gr -(amestecate)

5-6 picuri în ureche – 4 minute sa stea cu urechea în sus. Tratament de 2 sau 5 ori pe zi. Durata tratamentului – 10 zile.

În infecţii la urechi :

Ceai de spălat: Muşeţel, Păducel, Măr pădureţ Sunătoare, Pătrunjel, Coada şoricelului, Urzică, Porumbele.

– se ia 5 linguri din ceaiul respectiv + o lingură de oţet alb (nu de mere sau altceva, ci oţet normal).- se pune cu pipeta în ureche până se umple urechea.- se stă culcat pe o parte cu urechea în sus 4 sau 9 minute – (3 ori pe zi). Tratament – 10 zile

În boli de piele (infecţii, pete, răni, ciuperci, coşuri, arsuri, mâncărimi, egzeme, furunculoze, degerături.)

Ceai de băut: Brustur, Cătină, Cicoare, Trei fraţi pătaţi, Cimbrişor, Coada calului, Coada şoricelului, Chimen dulce, Gălbenele, Iarbă mare, Mesteacăn, Muşeţel, Nalbă, Turiţă mare, Aromat, Osul iepurelui, Rostopască, Păpădie, Sunătoare, Soc, Stejar, In, Nuc, Hamei, Pătlagină, Dud, Urzică moartă, Troscoţel, Talpa gâştei, Ţintaură, Roiniţă, Pin, Sovârv.

Pentru spălături: Muşeţel, Măr pădureţ ,Pătrunjel, Coada şoricelului, Nuc, Stejar.

– după spălare se unge cu albuş de ou frecat cu bicarbonat – 10 tablete.

Varianta II: Mesteacăn, Cicoare (se triplează cantitatea), Sunătoare, Caşul popii, Pătrunjel de casă şi de câmp, Turiţă mare, Traista ciobanului, Flori de tei alb, Dud, Chimion, Anason, Fenicul, Busuioc, Priboi, Urzică moartă cu flori albe, Păpădia – frunze, flori şi rădăcini -, Gălbenele (se triplează cantitatea).

În tulburări de dinamică sexuală (TDS) : Levănţică, Ciuboţica cucului, Bărdinoc, Nalbă, Viorele, Albăstrele, Cimbrişor de câmp Flori de tei argintiu, Flori de soc, Scai vânăt, Carpen, Mesteacăn, Iarba viermilor, Troscoţel – rădăcină, Osul iepurelui, Turiţă mare, Pir – rădăcină.

În boli ale glandelor cu secreţie internă (endocrină)

Pentru hiper: Hamei, Muşeţel, Păpădie, Vâsc de măr, Volbură, Fasole – păstăi.

Pentru hipo: Păpădie, Păducel, Chimen, Urzică, Măceş, Rug de mure.

Pentru pancreas: Muşchi de piatră, Păpădie, Mesteacăn, Pătrunjel, Soc, Scai vânăt, Salcâm, Salcie, Tonic aperitiv, Diuretic.

Pentru glanda tiroidă : Păpădie, Pătlăgină, Dud Urzică, moartă, Pir, Păr, Aromat.

În boli genitale

Varianta I – (glanda sexuală) : Păpădie, Salcie, Busuioc, Chimen, Cimbrişor, Păducel, Măceş, Hamei, Muşeţel, Vâsc de măr, Volbură, Fasole – păstăi.

Varianta II – (boli genitale): Coada calului, Coada racului, Coada şoricelului, Iarbă mare, Păpădie, Pătlagină, Urzică vie, Urzică moartă, Osul iepurelui, Căline, Potrocea (ţintaură), Briboi, Bărdinoc, Pătrunjel, Muşeţel, Trifoi, Păducel, Măr pădureţ, Măceşe, Tătăneasă, Mesteacăn, Coarne, Nuc, Stejar (se adaugă numai daca nu prezintă dureri).

Varianta III – dezechilibru hormonal : Coada şoricelului, Coada calului, Coada racului, Mărul lupului, Urzică moartă, Urzică vie, Lăcrimioare, Măr pădureţ, Păr pădureţ, Trifoi cu flori roşii, Trifoi cu flori albe, Măceşe, Căline, Mesteacăn.

– se mai foloseşte Lista nr. 1

În afecţiuni ale oaselor (rahitism) :

Nuc, Pir, Corn, Măceş, Carpen, Cătină, Tei, Grâu, Gutui, Urzică vie, Aromat.

În afecţiuni ale sângelui (întărirea sângelui) : Angelică, Cătină, Coada şoricelului, Frag, Mur, Muşeţel, Salvie, Vâsc de măr, Căline, Măceşe, Grâu, Păducel, Tei, Busuioc.

Contra colesterolului (artero-scleroză) : Anghinare, Coada şoricelului, Dud, Mesteacăn, Muşeţel, Păducel, Păpădie, Pătlăgină, Salvie, Traista ciobanului, Vâsc de măr, Diuretic.
În diabet : Afine, Anghinare, Brustur, Dud, Rug de mure, Muşeţel, Nuc, Fasole – păstăi, Salvie, Urzică vie, Diuretic.

Pentru întărirea organismului : Cătină, Coriandru, Coacăz negru, Frag, Rug de mure, Zmeură, Ghinţură, Gutui, Măceş, Muşeţel, Obligeană, Troscoţel, Ţintaură, Urzică vie, Grâu, Păducel, Tei, Gălbenele, Cimbrişor de câmp, Luminărică.

La căderea părului (chelie) :

Ceai: Brustur, Urzică, Mesteacăn, Porumbar, Nuc, Prun bistriţean, Muşeţel.

– după spălarea părului se clăteşte cu ceaiul de mai sus amintit, apoi se tamponează cu această combinaţie:

Spirt sanitar 100 gr, Spirt rafinat 100 gr, Lapte 100 gr, Ceai aromat 100 gr, Amoniac 25 gr, Oţet 3 linguri, Sare 3 linguri.

În reumatism (articulaţii, coloană, genunchi, şold, coate)

Ceai de băut: Cimbrişor, Coada calului, Coada racului Coada şoricelului, Fasole, Frasin, Hamei, Ienupăr, Lemn dulce, Merişor, Mesteacăn, Muşeţel, Muştar negru, Osul iepurelui, Urzică Păpădie, Plop, Porumbar, Mătase de porumb, Salcie, Soc, Troscoţel, Turiţă mare, Antireumatic.

Băi:Coada şoricelului, Tătăneasă, Brustur Trifoi Troscoţel, Ştevie, Pătlagină, Rug de mure, Mesteacăn, Păducel, Porumbar, Urzică.

85.La varice

Băi: Coada şoricelului, Tătăneasă, Brustur, Trifoi, Troscoţel, Ştevie, Pătlagină, Rug de mure, Mesteacăn, Păducel, Porumbar, Urzică, Nuc, Răchitan, Salcie, Stejar, Turiţă mare, Urzică moartă.

În boli de ochi

De băut: Afine, Albăstrele, Coacăz negru, Muşeţel, Coada şoricelului, Coada calului, Mătase de porumb, Diuretic.

Compresă şi spălături pentru ochi: Chimen dulce, Nuc, Gălbenele, Muşeţel, Nalbă, Trandafir, Albăstrele, Coada şoricelului, Pătrunjel.

În dereglări hormonale (creşte păr pe corp): Coada şoricelului, Ferigă Brustur, Urzică vie, Trifoi. -băi în fiecare seară – 20-40-80 zile

La viermi intestinali

Pentru adulţi: Afine, Stejar (c), Dovleac (s), Anason, Cimbrişor, Coada şoricelului, Săpunăriţă, Coriandru, Cruşin, Ghinţură (r), Iarbă mare (r), Muşeţel, Pelin, Usturoi, In (seminţe), Cânepă – seminţe.

Pentru copii: Gastric, In –seminţe, Cânepă – seminţe, Cicoare – rădăcină, Trifoi, Troscoţel.

– La un litru de ceai se pun 4 linguriţe de sare amară, câteva tablete de bicarbonat (3-4) cu 6 ore înainte de a se . Se bea din oră în oră – 18 ore, după care 6 ore pauză. În prima zi se bea o lingură, în a doua zi se bea 2 linguri. Tratament 14 zile.

La gută. Ceai de băut: Cimbrişor de câmp, Coada calului, Frag, Frasin, Hamei, Ienupăr, Merişor, Mesteacăn, Muşeţel , Păpădie, Pelin, Porumbar, Mătase de porumb, Salcie, Troscoţel, Urzică vie, Urzică moartă.

Se leagă încheieturile cu frunze de brusture şi iarba lui Tatin (tătăneasă) – la genunchi, la coate şi glezne.

Pentru mărirea poftei de mâncare: Anason, Anghinare, Angelică, Coada şoricelului, Coriandru, Chimen dulce, Ghinţură, Hamei, Ienupăr, Măghiran, Muşeţel,Muştar alb, Muşchi de piatră, Obligeană, Păpădie, Pelin, Schinel, Sovârv, Troscoţăl, Ţintaură, Traista ciobanului, Dud.

Pentru sporirea laptelui matern :Anason, Chimen, Soc, Muşeţel, Pir, Bere

Contra colicilor la copii (dureri abdominale) – Ceai de băut: Anason, Coriandru, Chimen dulce, Muşeţel, Roiniţă, Tei.

Pentru scăderea febrei¸ Ceai:Muşeţel, Pir, Salcie, Soc, Tătăneasă, Tei, Rug de mure, Trandafir, Ţintaură, Unguraş, Pătlagină,Dud,Păpădie. Frecţie:Ghinţură, Levănţică, Oţet. Comprese:Lapte, Ţuică de prune – 52 °,Frunză de brustur, Sfeclă de zahăr, Tătăneasă (iarba lui Tatin).

Pentru scoaterea lichidului din corp: Ienupăr, Isop, Mesteacăn, Muşeţel, Mătase de porumb, Soc, Tei, Pir, Roiniţă, Coada şoricelului.

Pentru oprirea tumorilor de cancer: Ceai de băut: Rostopască, Tătăneasă (iarba lui Tatin), Urzică moartă, Mesteacăn – coajă.

Pentru negi: Se pune pe neg de 6 ori pe zi: Laptele câinelui, Mărul lupului, Păpădie, Cicoare – cu laptele din plante!!- se unge până dispare.

Pentru oprirea transpiraţiei: Salvie, Stejar – coajă, Salcâm, Ştevie.

Pentru a avea transpiraţiei (pornirea) : Tei,Soc,Urzică vie, Urzică moartă, Cimbrişor de câmp, Pir cu rădăcină, Iasomie.

Contra constipaţiei: Anason, Anghinare, Cătină, Chimen, Cicoare, Coada şoricelului,, Cruşin, Dud, Chimen dulce, Frasin, In, Lemn dulce, Muşeţel, Muştar alb,Nalbă, Osul iepurelui, Soc, Volbură, Pătlagină, Păpădie, Păr, Mesteacăn, Laxativ Antihemoroidal, Hepatic, Arnică, Alun, Albăstrele, Cireşe, Fasole, Gălbenele, Grâu, Mătase de porumb, Ovăz, Paltin, Pătrunjel, Porumbar, Traista ciobanului, Urzică moartă, Vişin, Troscoţel, Salcie, Salcâm, Iarbă mare.

Contra diareii (dizenteriei) : Antidiareic, Turiţă mare, Cimbrişor de câmp, Mentă, Gastric, Anticolic, Sunătoare, Afin, Cerenţel, Traista ciobanului, Coada racului, Creţişoară, Frag, Gutui, Merişor, Trandafir, Rug de mure, Nuc, Pătlagină, Plămânărică, Porumbar, Răchitan, Roiniţă, Stejar, Tătăneasă, Troscoţel, Urzică, Zmeură, Ştevie.

Pentru D.N. :Ceai de băut: Aromat, Gastric, Laxativ, Hepatic, Pectoral, Antihemoroidal, Busuioc, Cimbrişor de câmp, Muşeţel, Mărar, Alun, Dud, Pătlagină, Mentă, Mesteacăn, Cicoare – flori, Coada şoricelului, Pătrunjel, Urzică moartă, Ovăz.

În alergie la polen /praf :Trifoi, Tei, Troscoţel, Chimen, Soc, Alun, Scai vânăt , Muşeţel. Se îndulceşte cu sirop de zmeură, mure, vişine, zaharină.

La tensiune mare, Ceai de băut: Fasole – păstăi, Cocean roşu de porumb, Vâsc de măr cu 3 boabe, Volbură.

Tot la tensiune mare: – se ia 13 boabe de fasole (muştarie la culoare), se usucă bine şi se macină cu maşina de măcinat cafea. Se ia o linguriţă din făina respectivă cu ceai sau cu lapte, dar nu mai mult de 4 linguriţe pe zi.

La tensiune mică. Ceai de băut:Pătrunjel, Păstârnac – se pot consuma şi rădăcinile. Pentru tensiune mică se poate consuma un pahar de vin roşu pe zi sau de 3 ori pe săptămână.

La inconştienţă – leşin Ceai de băut:Ologea, Salvie, Sânişoară.

Contra umflăturilor după accidente (mână umflată, picior umflat): Mesteacăn, Carpen, Scai vânăt, Vâsc de măr.

Pentru îngrăşare. Ceai de băut:Coacăz negru, Frag, Zmeură.

Pentru slăbire. Ceai de băut: Cruşin, Dud, Mur, Păpădie, Pătlagină, Coada şoricelului, Ţintaură, Afine,Muşeţel, Mătase de porumb, Soc, Pir, Ovăz, Nuc, Pelin, Depurativ.

În ulcer la stomac : 1 litru alcool rafinat, 10 ouă de casă proaspete bătute spumă, 200 gr miere de albină polifloră (amestecate). Tratament: – de 3 ori pe zi 0,50 gr pe stomacul gol

La sciatică : Trandafir roşu mărunt, Trandafir alb mărunt, Urzică vie, Urzică moartă, Trifoi ne semănat, Păducel, Porumbele, Salcâm.

Pentru ten frumos (de băut) : scai vânăt, rug de mure, cimbrişor de câmp, soc-flori, tei alb-flori, urzică moartă, iasomie, măr pădureţ, păr pădureţ, caşul popii, căline, trandafir alb-flori, trandafir roşu-flori,urzică vie, vâsc de măr, carpen, mesteacăn, măcieş, păducel, păpădie, ologea, pir cu rădăcină. P.S. :În fiecare an, în luna martie să se bea sevă de mesteacăn şi de carpen.

Pentru muncă intelectuală intensivă : coada şoricelului, dud alb, dud roşu, păr pădureţ, măr, măcieşe, tei, soc, mesteacăn, carpen, pătlăgică, păpădie, turiţă mare, scai vânăt, trifoi (roşu, alb), cătină, nalbă(mică, mare, de pădure), măcriş domnesc, măcriş iepuresc, cicoare, trandafir roşu, trandafir alb, trandafir galben, bărdinoc, briboi, verdeaţă.

Repetăm precizarea călugărului Mihai :

Tratamentul cu ceaiuri trebuie să fie însoţit zilnic de 40 minute de rugăciune.

Recomandări pentru grădina familiei

Fratele Mihai Neamţu a spus că ar fi bine ca fiecare familie de la sate, comune sau oricine care posedă mai mult teren, să aibă o livadă de pomi fructiferi, câţiva pomi ne fructiferi şi o grădiniţă cu plante:

Pomii fructiferi:

Viţă de vie, Prun, Măr, Păr (mai multe soiuri), Cireş, Vişin, Piersic, Cais, Nuc, Alun, Măr pădureţ, Păr pădureţ, Dud alb, Dud roşu, Călin, Zmeură, Căpşuni, Rug de mure, Agrişe, Coacăz negru, Coacăz roşu, Măceşe, Castan comestibil, Păducel.

Pomii ne fructiferi:

Salcâm, Paltin, Carpen, Mesteacăn, Răchită roşie, Răchită galbenă, Răchită plângătoare, Tei cu frunză mare, Tei argintiu, Tei cu frunză mică, Brad, Tuia.

Plante pentru grădiniţă:

Mentă creaţă, Mentă camfor, Mentă piperată, Levănţică, Trandafir roşu, Trandafir alb – mărunt şi mare (cel mărunt este mai bun pentru tratament!!), Soc, Viorele, Narcise, Liliac alb şi roşu, Cimbru, Lăcrimioare, Iasomie.

Cap. VII

ÎN LOC DE EPLOG

În loc de epilog:

Ctitor de parohie şi de biserică

„PRILOG-ul, localitate aşezată pe două coline, sat care aparţine comunei Oraşu Nou, cu oameni destoinici şi gospodari, cu o credinţă profundă manifestată în toate timpurile, indiferent de condiţiile sociale, uneori ostile fenomenului religios – a devenit cunoscut mai ales datorită unei persoane cu totul deosebite – „Unchiul Mihai”, cel care în fapt era monahul Mihai, şi a surorii sale Ana, călugăriţă a ordinului feminin al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. După anul 1948, când parohia Prilog, ca şi celelalte parohii greco catolice, a fost desfiinţată, activitatea religioasă a continuat în cadrul parohiei ortodoxe nou înfiinţate.

În sufletul creştinilor au rămas însă acele valori spirituale dobândite de-a lungul veacurilor în Biserica Greco Catolică. Casa părintească a lui Neamţu Mihai a rămas pentru credincioşii din Prilog un focar de credinţă şi lumină, în care cei care doreau să-şi astâmpere setea, dragostea şi dorul de viaţă spirituală a Bisericii strămoşeşti o puteau afla. Putem spune cu certitudine că această casă, de pe colina de nord a satului, a devenit nu numai pentru cei din Prilog, ci pentru toată Ţara Oaşului simbolul Bisericii Greco Catolice Române. De aici, ca dintr-un izvor nesecat al credinţei, timp de zeci de ani, mii de credincioşi de pe meleagurile Ţării Oaşului, din ţara întreagă, şi-au astâmpărat setea şi dorul de valorile profund spirituale ale Bisericii noastre.

Călugărul Mihai, împreună cu sora Ana, au transformat casa părintească în sanctuar de rugăciune. Prin carisma minunată, pe care călugărul Mihai a primit-o de la Dumnezeu, aceea de a cunoaşte şi vindeca sufletele oamenilor, a devenit în scurt timp cunoscut pretutindeni în ţară şi peste hotare. Acest fenomen a făcut ca, începând cu anii ’70, casa celor doi călugări să fie vizitată zilnic de sute de oameni, veniţi din toate colţurile ţării. Călugărul Mihai şi sora Ana se deplasau pe tot cuprinsul Ţării Oaşului, pentru a duce în casele celor suferinzi, a celor lipsiţi de lumina dumnezeiască, sănătate şi credinţă. În sensul acesta, sunt nenumărate mărturii în toate localităţile din Oaş. Cu siguranţă se poate spune că nu există familie în zonă, care să nu fi auzit de faptele minunate săvârşite de călugărul Mihai: diagnosticări ale stării de sănătate, tratamente cu plante medicinale, dar mai ales a sănătăţii sufleteşti, prin rugăciuni. Peste toate acestea, era înzestrat de Dumnezeu cu o clarviziune asupra tuturor fenomenelor.

Anii ’60, după eliberarea unor preoţi greco catolici din temniţele comuniste, a dat posibilitatea ca această casă din Prilog să fie vizitată în deosebi de preoţii călugări, pentru a oficia servicii religioase, mai ales sfintele Liturghii. În acest sens, putem spune că Prilogul a devenit cel mai puternic centru catolic de spiritualitate al clandestinităţii în zona Oaşului. Cu oarecare discreţie, serviciile religioase din Prilog, în casa Unchiului Mihai, au început să aibă o conotaţie semnificativă de aşa natură încât cei apropiaţi Bisericii din zonă cunoşteau exact programul serviciilor liturgice, care se desfăşurau. Preoţii care oficiau sfintele liturghii şi alte oficii, erau ieromonahii Marina Gheorghe, Leon Bob, Ilie Bondre, iar uneori părintele Vasile Gavriş din Satu Mare. În anii ’80, atunci când opresiunea organelor de stat comuniste nu mai era atât de mare asupra Bisericii Greco Catolice, se poate spune că Prilogul a devenit un loc de pelerinaj pentru creştinii Ţării Oaşului, dar şi pentru toţi cei care doreau să participe la Oficii celebrate de preoţi greco catolici, în special de cei ai Ordinului Sf.Vasile cel Mare, veniţi din toată ţara, conducător fiind părintele Marina, care, în această perioadă a avut deosebita bucurie de a face o vizită sfântului părinte Papa Ioan-Paul al II-lea la Roma, care i-a conferit o medalie a fidelităţii.

Evenimentele din Decembrie 1989 au găsit Prilogul în această stare de fapt. Părintele Marina Gheorghe, decedase în luna ianuarie a anului 1989, iar rolul de conducător spiritual era asumat de părintele ieromonah Leon Bob, care oficia toate serviciile religioase în parohia reînfiinţată. Locul de celebrare a tuturor serviciilor religioase a rămas casa călugărului Mihai.

Relaţia mea personală, preot Iacob Feier, era una specială. M-a cunoscut copil încă din anul 1964, când Unchiul Mihai ne-a vizitat familia la Halmeu, aducând mângâiere mamei mele bolnave. Ne-am întâlnit mai târziu în localitatea Turţ, în casa surorii mele Irina Mariţa, iar după căsătorie, în anul 1982, l-am vizitat la locuinţa sa din Prilog. Am participat la multe servicii religioase, ca sfinte liturghii, novene şi devoţiuni, rugăciuni, în casa sa din Prilog, fapt care mi-a conferit privilegiul de a-l cunoaşte mult mai bine şi de a-i fi apropiat. După hirotonire, în 1990, am fost invitat să celebrez mai multe oficii în casa dânsului. Aici am avut deosebita bucurie de a-l reîntâlni pe Ieromonahul Augustin Silviu Prunduş, pe care-l cunoscusem cu mulţi ani înainte la pelerinajele pe care le făceam la Cacica- Suceava şi Cicârlău –Maramureş.

Dorinţa arzătoare a lui Mihai era de a construi o biserică în proprietatea personală a familiei sale. Ca protopop al Ţării Oaşului, am stabilit atunci cu Unchiul Mihai şi sora Ana, fiind prezent Superiorul bazilienilor ieromonahul Ilie Irinarh Bondre şi ierodiaconul OSBM Ermil Alexandru Jurja, că această biserică, ce urma să se construiască chiar pe grădina casei sale, să servească deopotrivă atât Parohia Prilog, cât şi Mănăstirea baziliană care se va înfiinţa. În acest sens am luat legătură cu nepotul Unchiului Mihai, arhitectul Victor Mihiş, care a realizat proiectul bisericii şi, în felul acesta, s-au demarat lucrările de construcţie, care au durat trei ani de zile.

Dumnezeu, în nemărginita Sa înţelepciune, aşa a voit ca atunci când acest vis al Unchiului Mihai se va împlini, el să plece la cele veşnice. Aşa, la data de 23 iunie 2000, când biserica era finalizată, Unchiul Mihai, călăuzitorul far al miilor de credincioşi din Ţara Oaşului, stâlpul credinţei noastre, piatră din Piatra pe care Mântuitorul Şi-a zidit Biserica Sa, s-a mutat la cele veşnice.

Azi parohia greco catolică din Prilog este administrată de preoţii călugări ai Ordinului Sf. Vasile cel Mare. La oficiile sfinte participă zilnic un număr însemnat de creştini, atât din Prilog, cât şi din tot ţinutul Oaşului. Mormântul Unchiului Mihai aflat în faţa bisericii este vizitat zilnic de mulţi creştini, veniţi de pretutindeni, pentru a-l ruga să mijlocească pentru ei harurile necesare şi pentru a-i mulţumi pentru ceea ce au primit de la el.

În incinta acestui spaţiu sacru, i s-a mai împlinit încă un vis, acela de a se ridica o Mănăstire a Ordinului Sf. Vasile cel Mare, a cărui membru a fost. Viaţa monahală în această Mănăstire este în conformitate cu Regulile Ordinului, cu program de rugăciune şi servicii religioase. Din anul 2008, aici s-a mutat din Cluj atât Curia Provincială a OSBM, cât şi Noviciatul pentru tinerii candidaţi la călugărie.

Putem afirma că o mare parte din activitatea Ordinului se desfăşoară azi în Prilog, reînnodând astfel firul evenimentelor petrecute la Mănăstirea Bixad până în anul 1948. De menţionat este şi faptul că preoţii bazilieni sunt de un real folos şi în activitatea pastorală din parohiile protopopiatului Ţara Oaşului, prin misiunile pe care le desfăşoară”.

În fotografia de mai sus: Zi de hram la Mănăstirea din Prilog, 29 iunie 2008. Peste capete plecate în rugăciune, sub cupola cerului albastru, pulberile argintii ale puterilor sufleteşti!

Mihai

călugărul de la Prilog

Editor: DR.ALEXA-GAVRIL BÂLE

Coperta: Marius V. Pop

Redactor: Preot Vasile-Romul Pop

ROMUL POP

Mihai călugărul de la Prilog

Editura SCRIPTORIUM Baia Mare

2011

C U P R I N S U L

Cap. I – Mihai în posteritate………………………….. 9

1-Anunţul funerar, 2-Investigaţia unui jurnalist a-confesionalist, 3- O declaraţie şocantă, 4- Nimeni nu e profet în ţara lui?, 5- Ajutor primit post-mortem şi propunere de beatificare, 6- Intrarea (doar ?) în legendă

Cap. II – Scurtă biografie spirituală……..…………31

1- Mărturia unui modest discipol, 2- Mărturia unui contemporan, 3- Concluzie

Cap.III. Mihai taumaturgul………………… …………43

1- Argument, 2- Scrisoare olografă din Londra, 3- Mărturia pr.Ioan Zbona, 4- Zbona Vasile, 5- Bud Ion, Irina şi Maria, 6- Mariţa Ioan şi Ileana, 7- Tiuian Maria, 8- Băbuţ Ana,

9- Paul Maria, 10- Rus Irina, 11- David Ioan, 12- Pr.Vasile Romul Pop, 13- 48 mărturii consemnate de Iosif Ţiproc.

Cap. IV. Mihai povăţuitorul………………..…… ……113

1- „De la lume adunate”, 2- Convorbiri de taină cu un ucenic, 3- Cele 24 cuvinte care nu trebuie rostite

Cap. V. Rugăciunile lui Mihai……………….……….135

1- Programul unui călugăr fără mănăstire, 2- Cele două rugăciuni ale lui Mihai, 3- Litania către Sf. Arhanghel Mihail, 4- Rugăciuni către Sfinţii Arhangheli, 5- Rozariul unchiului Mihai

Cap. VI. Reţetele lui Mihai…………………………..179

1 – Preambul, 2- Cele 19 Liste, 3- Lista generală a plantelor, 4- Liste speciale cu ceaiuri de băut, 5. Recomandări pentru grădina familiei

Cap. VII. În loc de epilog………………..….……….227