Compoziţie: 1. Alun – frunze 2. Brusture – rădăcină, plantă 3. Cicoare – flori, plantă 4. Cireş 5. Coada calului – plantă 6. Coada şoricelului – flori, plantă 7. Corn – frunze 8. Dud 9. Ferigă 10. Măr pădureţ – frunze, fructe 11. Mesteacăn 12. Muşeţel 13. Măceş 14. Nuc – frunze 15. Pătrunjel 16. Păr 17. Păducel – frunze, fructe 18. Porumbar – frunze, fructe 19. Rug de mure 20. Stejar – frunze 21. Tătăneasă (iarba lui Tatin – plantă) 22. Trifoi – flori 23. Troscoţel – plantă 24. Urzică vie – frunze 25. Vişin
Preparare: Se pun în pungi de hârtie câte 3 linguri (o mână) din fiecare fel de plantă. Rezultă astfel un ceai gata combinat care se pune într-un săculeţ de pânză deasă şi alba care se leagă la gură. Săculeţul se pune în 20 litri apă clocotită şi se fierbe încă 1-2 minute. Se lasă apoi plantele în ceai 2-3 zile vara sau 5 zile la rând iarna, încălzindu-se doar pentru baie fără a se fierbe. Dacă apa a scăzut mult se poate completa, iar apoi se dă un clocot.
Administrare: externă 1-2 băi pe zi, până la glezne, coate sau până la locul indicat, timp de 20 min. Apa să nu fie prea fierbinte!
Acţiune: Prin absorbţia substanţelor active la nivelul extremităţilor sau, al trunchiului, are efect local, favorizând circulaţia (sanguina, arterială şi venoasă) şi efect general asupra întreg organismului (tub digestiv, sistem imunitar, sistem nervos).
Indicaţii: La indicaţia curantului.
Observaţii: Dacă ceaiul se alterează mai repede de 3 zile se va păstra rece afară (iarna) sau se va da un clocot în fierbere seara după ce se va completa apa până la semn. În timpul iernii când nu sunt plante se poate folosi în loc, pleava de fân de livadă (ceea ce rămâne scuturat în iesle la vaci sau în jurul căpiţei de fân sau în păduri.)